Am fost din nou în republică. Acolo unde, acum un an și ceva în urmă, oamenii erau bucuroși nevoie mare că Voronin le trage gaz, dar acum nici nu vor să audă de el.
1. Costă scump ca să instalezi rețeaua de gazificare în gospodărie.
2. Majoritatea celor care au încercat noua metodă în această iarnă spun că au revenit la sobele de altă dată.
Motivul același – trebuie să scoată prea mulți bani din buzunar! Iată de ce, majoritatea gospodăriilor au gazul tras până la poartă, dar înțepenit acolo. Și atunci, te întrebi, care mai este rostul și cheltuiala? Care a fost strategia „guvernului Voronin”?
Dincolo de asta, pe drum, la întoarcere, m-am bucurat văzând că o porțiune din șosea era în reparație.
Mda, de mult nu am mai văzut așa ceva pe uitata Șosea Balcani…
Uitată la fel ca și satul bunicii. Acolo unde, de la an la an, găurile sunt tot mai adânci, mașinile tot mai puține, iar oamenii tot mai nemulțumiți.
Îmi spunea într-o emisiune Veaceslav Ioniță, preşedintele Comisiei parlamentare buget şi finanţe, că Guvernul așteaptă banii promiși de către România destinați infrastructurii locale.
Spunea oficialul că vor beneficia de ei autoritățile locale, fiind cea mai mare sumă de care s-au bucurat vreodată aleșii locali din partea guvernului. Ar fi bine, pentru că peisajul e unul sinistru prin unele sate…
Cu toate acestea, luxul și opulența nu sunt lipsă chiar și în asemenea localități. „Iubitori de baștină”, nu puțini sunt moldovenii care își dau și cămașa de pe ei ca să fie “în rând cu lumea”.
Cu bani caștigați din greu prin Rusia sau Italia, revin acasă și își ridică adevărate castele. Alții înceară și ceva afaceri cu “vagoncă” (vezi foto alăturată) sau altele. Nici nu știi cum să spui: e de bine sau nu…
Cert este că oamenii încearcă și încă mai speră. Speră în „mai bine”, chiar dacă nu prea știu ce înseamnă asta…
De un lucru m-am convins: asta nu este „țara lui Pasat”. Și-atunci, a cui o fi? Vedem în noiembrie.