visăm să zburăm...să rupi lanţurilesă nu mai simţi greutatea grijilor şi gîndurilor
să vezi orizontu, apusu şi răsăritu cum nu le-ai mai văzutsă nu fugi de ploaieîn linişte să nu te grăbeşti nicăieri
să priveşti kît e de mică lumea de sussă inspiri aer de parkă te sufocai... şi de parkă este ultima dată cînd respiri
să simţi toată greutatea libertăţii... kînd nu mai ştii ce să faci cu ea
de parkă aripile ar fi ultimul remediu în a-ţi salva viaţa
şi poate te gîndeşti...de le-aş avea... numai să le am... şi zbor
...da' kît de trist e să te văd cu aripile la pămînt... nici nu mai ştii k le ai
ai şi uitat să zbori
