întotdeauna ne dorim mai mult ceva ce nu ne aparţine sau ce nu putem obţine...Încă din copilărie vrem obiectu' magic din vitrină... atît de misterios, inaccesibil, ademenitor... şi prin toate acestea aproape perfectşi kît de fericiţi suntem kînd îl putem atinge... mmm
şi fericirea durează scurt
pînă îl obţinematunci realizăm k de fapt nu e tocmai aşa de magice obişnuit şi obiectu' atîta venerat este acuma unu' uzual şi nu mai prezintă interes; să stea acolo undeva...şi să fie disponibil la necesitate... hm... şi kît a fost dorit...straniu nu?
şi e suficient să-l vrea altcineva... aici obiectu devine iară magic şi strălucitorşi suntem gata să luptăm cu inverşunare pentru el... pînă ne identificăm ca proprietari :)nu de alta... da să-l putem pune liniştit la acelaşi loc unde iară va prinde praf...de ce? prosta s şii a meu # mat
şi za #mat???
cum zişi Nike "no games, just sports"...
sursa imagine
