De obicei am probleme cu organizarea şi managementul timpului. Din cauza asta niciodată nu sînt disponibilă pentru a mă vedea cu prietenii. Ca prin minune mi-am găsit o seară frumoasă liberă şi m-am întîlnit cu una din prietenele la care ţin extrem de mult şi prietenia cu care durează deja de foarte mult timp (nu încercaţi să socotiţi cîţi ani am! :P)
Printre alte bîrfe, teme discutate, am vorbit despre un prieten comun, căsătorit recent (de vreo jumătate de an). Istoria cu prietenul e una aparte: el o iubea pe prietena mea, eu pe el, prietena mea pe nimeni. Aveam o dragoste din aia gingaşă, romantică, cum numai în clasa şaptea poate fi! Mie mi-a trecut cam în vreo doi ani iubirea, însă am rămas toţi prieteni. Cînd am aflat că se căsătoreşte prietenul nostru comun, ambele ne-am bucurat foarte mult – ţinem la el, şi ne dorim să fie fericit. Na, că nu aici vroiam să ajung!
Eu pur şi simplu mi-am amintit de dragostea pe care o nutream faţă de acest băiat. El era cu doi ani mai mare, era în clasa absolventă din sat, eu în clasa şaptea. Îl iubeam cu fluturi în burtică, cu mesaje de iubire scrise şi pe urmă rupte şi ascunse în cartea de biologie, cu seri petrecute la geam aşteptînd poate-o să vină, cu sufletul la gură aşteptam să mă sărute (de la el vroiam primul sărut!), iar el îşi apropia buzele aproape-aproape de obrazul meu, simţeam răsuflarea lui, eram gata-gata să explodez, şiiiii....! „Eşti încă mică... am să te sărut cînd mai creşti...” doH! Eu îl iubeam şi el îşi perfecţiona aptitudinile de seducţie!
Au trecut doi ani. Mi-am păstrat demnitatea de fată mare mîndră şi frumoasă. Mi-am perfecţionat aptitudinile de seducţie pe alte victime şi eu. A venit într-o seară de iarnă la poarta mea, „să mă vadă”. Am discutat, eram prieteni foarte buni deja. În momentul cînd şia apropiat buzele de ale mele, eu am făcut un pas mai aproape de el, m-am lipit uşor de pieptul lui, mi-am plimbat buzele pînă la urechea lui, uşor, ca să-mi simtă suflarea caldă pe obraz, şi i-am zis că nu mai vreau să mă sărute. Că mi-a trecut.
Au trecut ani de-atunci. Ne vedem rar cu prima mea iubire. Am fost la nunta lui, ne sunăm periodic, uneori ieşim la o cafea. Şi de fiecare dată nu uită să-mi zică cît de tare-i pare rău că nu m-a sărutat niciodată. Într-o măsură oarecare, şi mie-mi pare rău. Dar nu de tot. Pur şi simplu, dacă fac o traducere stîlcită din rusă, am să zic că „lingura e de aur în timpul mesei!” (дорога ложка к обеду!).
Timbaland - Apologize ft. OneRepublic
Ca să fie şi o morală la toată istoria asta: nu rataţi şansa! Trăiţi ceea ce doriţi să simţiţi acum! Nu vă complicaţi viaţa!
