Momente…

Aşteptăm, mereu aşteptăm ceva sau pe cineva, poate si aşteptarea are magia sa, deşi, de cele mai multe ori din aşteptări culegem zîmbete decupate din hîrtie, priviri îngheţate sau emoţii deformate… nu întotdeauna dar se întîmplă. Conştienţi de valoare timpului continuăm să aşteptăm, şi aşteptăm cu speranţă în suflet, respirăm cîte un strop din ea pentru a găsi puteri şi răbdare, ne convingem că nu e în zadar, aşteptăm un miracol cu atîta inocenţă în ochi… îngenunchem cerului şi cu fiecare rugă suntem mai aproape de adevăr, ne aprindem credinţa, ce arde în ceara crescînd… şi continuăm să aşteptăm, în asemenea momente îngheţăm realitatea pentru un singur suflet care merită. Alergăm desculţi prin liniştea din suflet, uităm de monotonia străzilor, peisajele străine, uităm de rutina nebună, ne depărtăm de regulile paradoxale ce ne învăluie zilnic, totul devine străin, îşi pierd importanţa lucrurile mărunte pentru care luptam înainte, acum contează doar o persoana, o persoana care reprezintă mai mult decît ne putem imagina, doar o simţim şi atît…În asemenea momente nimic nu e mai corect decît ceea ce simţim, nimic nu se compară cu adevărul din noi, cu speranţa din tăcere, cu emoţiile plimbate prin cuget. Pescuim răspunsuri … aşteptăm un miracol…