Nici azi nu am făcut nimic… Deşi m-am trezit cu un gînd, ticluit şi bine calculat timp de aproape o săptămînă, m-am dus la FJŞC şi iarăşi nu am făcut nimic.

Astăzi a susţinut teza de licenţă una din rivalele mele, Alexei Doina. De ce rivală? Pentru că are doi de 10 la examenele de Stat, iar eu am doi de 8. Şi nu că ar fi unica studentă cu 2×10 la examenele de Stat, dar ea are un statut special în fuck-ultate, fiind şi nepoata decanului în funcţiune. Mi-am luat-o drept punct de reper fiindcă mi-am susţinut şi eu teza de licenţă (pe 18 iunie), şi am susţinut-o iarăşi pe 8. Astfel, am vrut să văd şi să ştiu cum o susţine şi „nepoata”.

Azi am asistat la deja a treia zi de susţinere a tezelor de licenţă, dintre care, trebuie să recunosc, a fost cea mai slabă zi, şi oricum nici în acest context nu au lipsit notele de 9 şi 10. Rivala mea a obţinut 9, dar a avut o teză foarte şi foarte slabă, a citit discursul strict după foaie şi nu prea a ştiut să răspundă întrebărilor membrilor „comisiei”.

Aici trebuie să fac o paranteză. Membrii „Comisiei” şi scriu comisie în ghilimele pentru că atunci cînd mi-am susţinut eu teza s-a aninat de un cuvînt din denumirea temei mele („Agenţiile de presă în lume şi în Republica Moldova, Istorii, Perioade, „Politici” (Cazul AIS Moldpres)”) care era în ghilimele, şi cică nu era prea clar ce am în vedere prin politici în ghilimele. De parcă trebuie să fii mare cosmopolit să-ţi dai seama că e vorba de politici editoriale.

Atunci, cînd mi-am aflat nota (8), ştiind cîtă trudă am depus în acea teză, m-am simţit total distrus, mai ales că am vorbit aproape juma de oră (în timp ce alţii 10-15 minute), fără a fi întrerupt de comisia de examinare, deşi mai în toate celelalte cazuri membrii comisie interveneau şi rugau studenţii fie să finiseze, fie ă treacă la concluzii. Ajuns acasă chiar am expediat un SMS în adresa a trei din patru membri ai comisiei cu textul: „Vreau să vă spun că sînt profund indignat de decizia „comisiei” privitor la nota pe care o merit. Toate bune, şi dealurile se-ntîlnesc între ele.”, mesaj la care nu mi-a răspuns niciunul, deşi am primit un beep.

Aceiaşi „comisie” a controlat/notat examenele de Stat, şi atunci cînd am dorit să contestez ce-a de-a doua notă la examen, mi-a recomandat să nu o fac, deoarece membrii comisiei (în aceiaşi componenţă) care examinează contestaţia, ar putea fi mai vigilenţi şi chiar să-mi scadă nota etc. Cam aceiaşi recomandare mi-a dat-o şi decanul fuck-ultăţii domnul Guzun. Bine, trecem şi peste asta.

După cum ziceam am fot astăzi să văd cum va susţine teza „nepoata”. O teză foarte slabă, deşi nu am citit-o, intitulată „Interviul: corelaţia întrebare-răspuns”. Din ceea ce s-a prezentat, citind din foaie, am auzit doar teorie asupra interviului şi unele recomandări privind ceea ce trebuie să se facă în interviuri. Nedumerită, „comisia” chiar a întrebat atunci cînd a venit rîndul întrebărilor: „Să înţeleg că ai făcut şi studiu de caz?”, pentru că anume studiul de caz este cel mai relevant în toate tezele, nu teoriile copiate din cărţi.

La o altă întrebare, „Cîte întrebări trebuie să conţină un interviu?”, colega mea şi nepoata decanului, a răspuns: „Trei. Am întîlnit interviuri în care erau şi 3 întrebării, deşi ar fi bine să fie o întrebare, sau maximum 2”. Comisia, i-a dat un ghiont: „Nu te-ntrebăm cîte întrebări trebuie să fie într-o întrebare, întrebăm cîte întrebări trebuie să conţină tot interviul…”, la care a urmat răspunsul: „5-6”, deşi anume domnul decan al FJŞC, cel care i-a fost coordonator ştiinţific al tezei şi cel care îi este Bunel sau Unchi (ştiu că îi este nepoată, dar nu ştiu de care, sau cum se spune la moldoveni „de pe ce…”), ne-a învăţat încă în anul I, la Jurnalismul de Informare, că un interviu de ziar trebuie să conţină 7 întrebări, iar unul de revistă pînă la 13. Bine şi 5-6 întră în „pînă la 7”, dar ea nu a răspuns aşa. Au mai fost întrebări pe care nu le mai ţin minte, dar ştiu că răspunsurile nici ele nu au fost cele mai strălucite…

Sincer să fiu, atunci cînd am ieşit afară pentru ca comisia să decidă rezultatele fiecăruia, am pus dictafonul să înregistreze toată discuţia. Din cîte am ascultat pe urmă, unul in membrii comisiei m-a observat, remarcînd că „Pulber a pus dictafonul să ne asculte”, iar altul a remarcat „Şi mare brînză”. Într-adevăr nu prea mare brînză, fiindcă să nu fi fost observat poate se strecura şi o informaţie mai utilă privind notele fiecăruia, dar aşa, membrii au spus sec doar notele fără a şi le motiva sau a face argumentări. Iar acum scriu asta pentru a mă descărca şi pentru că însăşi preşedinta „comisiei” a spus că pot să plasez înregistrarea şi pe internet.

Cu toate acestea comisia a decis să-i acorde ei 9, şi mie 8. Ştiu că această postare stupidă nu va schimba cu nimic situaţia, dar vreau să vorbesc despre lacunele sistemice:

  1. Comisia de examinare este unică şi orice contestare, este examinată de aceiaşi comisie, în absolut aceiaşi componenţă, şi nu de una ierarhic superioară acesteia.
  2. Nimeni cu controlează diferenţa dintre notele obţinute pe parcursul a trei ani de studii cu cele puse la examenele de Stat şi teza de licenţă. Eu am 8,26 media pe trei ani de studii, Doina are 8,05. Eu am (8+8) la examene şi 8 la teză, iar ea (10+10) şi 9 la licenţă, iar aceste diferenţe nu sînt luate în calcul.
  3. Am fost la rectorat, am lămurit situaţia şi gradul de rudenie dintre „coordonatorul ştiinţific” şi „susţinătorul tezei”, şi astfel „competenţa comisiei, în care trei dintre membri sînt direct subordonaţi decanului facultăţii şi ar putea fi influenţaţi în modul cel mai direct” şi mi s-a spus că „deciziile lor nu au putere retroactivă”, iar eu pot depune o plîngere, pentru ca „în anul viitor comisia de examinare să fie verificată de o altă comisie”. Atunci însă componenţa comisiei va fi cu totul alta şi alţii vor fi şi susţinătorii.

Nu pot face nimic. Mi s-a propus un serviciu bugetar, necesita doar să am diploma de licenţiat, dar cu notele obţinute, nu cred că mai pot aspira la acea funcţie. Vroiam să-mi continui studiile în jurnalism, dar după ultimele evoluţii, mi s-a dezgustat jurnalismul. Îi miram pe toţi timp de trei ani de zile spunînd că nu am dat nici un ban la examene, acum însă nu mai am cu ce mira. Am dat 50 de lei pentru cele 2 examene de Stat şi trebuia să mai dau încă 80, pentru masa organizată după susţinerea tezei. Nu i-am dat şi lasă-i dea cei cu 10, neamura şi lingăii…

Asta spunînd, zic toate bune. În viaţă se-ntîmplă de toate, şi dealurile se-ntîlnesc între ele, nemaivorbind de oameni…