Afară e cald. E cald şi aici în faţa monitorului. De parcă ne-am translatat printre mirajele ameţitoare şi dogorîtoare ale Saharei.
Şi totuşi sunt momente în care de parcă îngheţ.
Oare îşi dă seama, că atunci cînd trece pe lîngă mine, se condensează timpul, de parcă din apă s-ar face miere, şi curge mult mai încet?
Oare îşi dă seama că simpla ei contemplare îmi conferă o fericire şi încîntare imensă?
Oare se observă că privirea mea parcă nu s-ar mai dezlipi de ea?
Oare se vede că din prostie, şi nu altceva, nu fac nimic?
Prea mulţi de oare… iarăşi.
