Una din cele mai populare legende legate de dragoste este cea despre jumătăţi, ce erau cândva un tot întreg, dar a fost despărţit de zeii invidioşi şi acum aceste jumătăţi sunt în cautarea unei alteia. Frumoasă legendă şi foarte convingătoare din punct de vedere psihologic. Împreună, două jumătăţi sunt mai putenice, iar în general, ideea existenţei a doi oameni care se potrivesc ca două elemente a unui puzzle este mai mult decât acceptabilă dacă nu prea ai dorinţă să schimbi ceva în tine... "Nu a mers pentru că nu a fost jumătatea mea adevărată"...
Nu există jumătăţi, există combinaţii de plusuri şi minusuri care pot interacţiona mai mult sau mai puţin, sau care dau greş din start. Iar plusurile şi minusurile, în contextul unei personalităţi, sunt noţiuni atât de relative, încât orice pronostic asupra unei relaţii poate fi răsturnat, numai dorinţă să fie.
După mine, relaţia e cel mai greu lucru, dificultatea căruia nu constă doar în angajare, adică găsirea cele de a doua jumătăţi. Aici doar se începe toată veselia. La acest serviciu eşti 24/24, 7/7, chiar dacă nu eşti alături de alesul/aleasa ta. Responsabilităţile nu sunt aşa de bine definite ca la o slujbă obişnuită, iar salariul e foarte volatil. Fiecare personalitate îşi are "relieful" său şi la interacţiune ele se nivelează, astfel, peste ani şi ani ajung la starea de două jumătăţi. Dar e nevoie de investiţii, cele mai mari şi costisitoare invesiţii: răbdare, timp şi respect, în special respect.
Dar şi cele trei ingrediente nu dau garanţie unei relaţii de succes. De ce? Oamenii, ca şi materialele, au tărie diferită. Bine dacă ambii sunt flexibili, bine dacă unul este mai tare, iar altul mai puţin, bine dacă duritatea laturilor variază, şi cedează când unul, când altul. Dar ce e de făcut dacă tăria lor este egală? Da, un diamant poate fi zgâriat doar de alt diamant... Însă aşa cum un material mai dur la interacţiune cu altul se face bucăţi, şi e mai greu de restabilit, iar cel mai flexibil îşi revine mai uşor, aşa şi la oameni... fiecare suferă în modul său...
Aşa că tebuie să avem grijă unul de altul. Iar chiar de nu merge, să păstrăm optimismul. La sigur că zeii nu au avut timp să ne dispartă pe fiecare în felul lui, respectiv întotdeauna există o altă "jumătate" ;))