Această factor fizic (capaciatate ) a omului presupune mai multe tipuri :
Forţa maximală, forţa relativă,forţa de explozie, forţa în regim de rezistenţă.
Forţa maximală este capacitatea de a opune rezistenţă impactului din afara ce trebuie depăşit şi neutralizat.Omul, graţie voinţei sale poate activiza pînă la 85 % din potenţialul său. Realizarea celor 100% se poate face sub influienţa unor factori externi ( iritarea muşchilor prin electrocutare,hipnoză) sau la nivelul subconştientului.
Sportivii îşi pot mări parametrii forţei datorită creşterii masei musculare ceia ce va duce şi la creşterea masei corporale. Dacă vom mări cu un 1% masa musculară va creşte şi forţa maximală cu aproape 20 %. Pentru sportivii care sunt legaţi de normele de greutate, cei care luptă în cartegorii fixe de greutate ( 70-80kg,80-90 kg) forţa maximală nu joacă un rol important, pentru ei contează balanţa dintre forţa maximala şi masa corporală, acel optim care-i permite sa fie maximum funcţionali într-o luptă pe categorii de greutate.
Se pune întrebarea dacă este posibil de a mări coeficientul forţei maximale fără de a mări greutatea corpului, răspunsul este da, aceasta se face cu ajutorul exerciţiilor în regim de explozie care au ca reper durata scurta de contracţie a muşchilor ceia ce înseamnă contracţii rapide cu intensitate mare.
Forţa in regim de rezistenţă-este capacitatea de a opune rezistenţă continuă păstrînd în acelaşi timp parametrii fizici la un nivel constant (optim) .
Dezvoltarea indicatoriilor fizici este strîns legată de constructia ţesutului muscular, raportul dintre slow fasers şi fast fasers care este dictată genetic.
Cum a mai spus în una din subiectele precedente, muşchii pentru contracţii încete încep să funcţioneze atunci cînd realizăm pînă la 25 % din forţa maximală, după ce se iepuizează energia venită pe acestă cale în ajutor ne vine fast fasers după care ne suprasolicităm nemaiputînd continua.
Exerciţiilor în regim de explozie îi sunt caracteristice durata foarte scurta de contractare a muşchilor, cîteva milisecunde, începutul contracţiei încete pînă la contracţia rapidă, practic ele se conectează instantaneu.Ex. exerciţiile plyometrice.
Forţa maximală,forţa în regim de explozie şi forţa în regim de rezistenţă sunt interdependente. Este cunoscut faptul că ştangiştii ating succese remarcabile în:săriturile în lungime,în înălţime, curse la 30 km toate aceste datorită specificul antrenamentelor pe care le pun în aplicare..
De aceea pentru un karateka este primordial ca forţa maximală să fie ridicată, astfel va putea efectua lovituri rapide totodată rezistînd impactului din afară, sau chiar depăşindu-l.
Interdependenţa dintre forţa maximală si cea în regim de rezistenţă poate fi explicată prin următorele:dacă pentru punerea în aplicare a forţei în regim de rezistenţă, este nevoie de 80 % din cea maximală atunci trebuie ridicati indicii parametrilor forţei maximale. Iar dacă sunt nevoie de 30 % din cea maximală trebuie inbunătăţit – rezistenţa generală.
În ceia ce priveşte rezistenţa propriu zisă (generală),este limpede ca un karateka nu trebuie sa pună accentul pe antrenamentele în sală de forţă în detrimentul rezistenţei.
Voi accentua incă odata ca pentru o dezvoltare armonioasă si ceia care raspunde cerinţelor noastre reieşind din sportul pe care îl practicăm este nevoie de un echilibru în toate celelalte menţionate mai sus,una nu trebuie sa iasa în detrimentul alteia.
Sunt o sumedenie de exerciţii pentru a inbunătaţi aceste trei componente ale forţei:
-exerciţii cu propria greutate.
- cu greutăţi (sala de forţă).
-cele de depăşire a forţei elastice (expandere).
Despre acestea vom vorbi mai detaliat în una din următoarele subiecte !
OSU !!!
