Când te-am întilnit eu, Luminiţă
Imi pareai floare de romaniţa
Si ţi-am dăruit o ie – floare
Să- ţi fac zilele o sărbătoare
Să te văd vreau dragă Luminiţă
Fără de necaz şi suferinţă
Că-ai o inimă cât ţine zarea
Şi un suflet bun ca sărbătoarea.
Eşti o ţărăncuţă Luminiţă
Cu tot universul de ştiinţă
Azi te văd în iea românească
La Vatra doinelor, strămoşească
Luminiţă, pasăre măiastră
Eşti o rază dulce în fereastră
Lumineze sufletul in toate
Numai dragoste şi bunătate.
De ai şti tu dragă Luminiţă
Cât doresc să nu ştii suferinţă
C-aşi pleca şi-n România Mică
Să-ţi aduc de pasăre lăptică.
…Să te văd odată fericită…
Lângă căsuţa cea multdorită!
Ia.C.Istrati
