Priveam uimit şi nu puteam crede ochilor. Era tatăl meu, aranja scîndurile noului gard, la fel de tînăr şi voinic,  de parca a fost ieri şi nu ani în urmă, mi-am adus aminte cum îl priveam dorind să cresc mai repede şi să ajung un om pe atît de bun, precum el era. S-a întors