Week-end-ul precedent am mers într-o excursie la Ottawa. Am planificat acest lucru mai demult, însă am reușit abia acum, mai ales că în aceasta perioadă în capitala Canadei are loc Festivalul Lalelelor. Ottawa mi-a plăcut mult, poate mai mult decît Montrealul. E un oraș frumos și curat ce mi-a creat asocieri cu Londra, Strasbourg, St.Petersburg și chiar cu…Chișinăul. Ce-i drept comparația cu ultimul am făcut-o doar la capitolul dimensiuni, pentru că ”Bytown” e un municipiu nu chiar atât de mare cu o populație de pînă la 900 de mii de locuitori. Trebuie să recunosc că îmi închipuiam Ottawa ca pe un oraș în care se vorbește doar limba lui Sheckspeare, însă aveam să descopăr o paritate lingvistică franco-engleză asemănătoare celei din Montreal. Am întâlnit și mulți turiști ruși, ucrainieni și români. Mi s-a întipărit în memorie o fază destul de hazlie. Am atras la un moment dat atenția la o pereche care vorbea o română englezată. Mama îi spunea fiicei de vreo 16-17 ani: « Hai să mergem down. Vom face walking și totodată niște exercise ». La care fatuca îi răspunse : « Yeah, Yeah ». Mi-am zis : « Dacă părinții încep a uita limba lor, ce să mai vorbim de copii ? »
Am pomenit mai sus despre Festivalul Lalelor. Am apucat să prindem finalul lui, pentru că vă dați seama aceste flori se mai și ofilesc. Totuși am remarcat frumusețea și culorile lalelelor, care, la figurat vorbind, reprezintă o punte de legătură între Canada și Olanda.
Fără îndoială, cel mai atractiv punct al orașului este The Parliament Hill, acolo unde se află Parlamentul Canadei. Nu știu cum e în alte zile, dar pe final de săptămână sute, poate chiar mii de turiști fac coadă pentru a face o mică excursie în interiorul blocului principal. Plimbarea, desigur cu ghid, nu durează mai mult de 40 de minute. Este interesant să vezi arhitectura gotică din interior, mai ales că din exterior e destul de impozantă. Cel mai mult mi-a plăcut biblioteca. Aceasta conține în jur de 1,2 mln de cărți și a fost concepută într-un stil impresionant. Ghizii din parlament, probabil, sunt ce-i mai stresați și obosiți din toată Ottawa. Abia fac o tură și repede coboară jos să ia în primire un alt grup. Nu am mai apucat să urcăm în Peace Tower, de unde se deschide o priveliște asupra întregului oraș. Zeci de persoane stăteau în rînd, așa că am renunțat. Un motiv în plus pentru o altă vizită…
