Departe, acolo unde cocostîrcii cu greu ajung, iar liniştea este tulburată din cînd în cînd doar de zgomot de avioane, pierdut printr-o fîşie de pădure ale cărei umbre se onglidesc în apele unui rîuleţ, radiază un sătuc de fericire. Radiază, deoarece cîţiva elevi din clasele de gimnaziu, a şcolii satului, au hotarat împreună, sa dea o mînă de ajutor gospodarilor satului la curăţenia acestuia.
Înca de dimineaţă, într-o atmosferă de veselie şi voie bună, au mers şi au adunat toate hîrtiuţele şi alte mici gunoaie de la şoseaua principală şi de pe lîngă aceasta, lăsînd în urma lor locul mult mai curat.
Dupa o oră de muncă, elevii obosiţi s-au prăbuşit în iarba moale de la poalele pădurii şi au prînzit fericiţi… fericiţi pentru că în urmă lor satul rămînea curat, iar pe lîngă toate acestea, scăpaseră de lecţiile mult mai obositoare de la şcoală.
Coautor: Dragoş Manoilă
