Pe 6 mai 2010, se împlinesc exact 20 de ani de la primul Pod de Flori. Ce s-a ales între timp de idealurile proclamate atunci la Prut, care mai este semnificaţia Podului de Flori şi cine îşi mai aminteşte de el aflaţi chiar de la protagoniştii acelui eveniment de necrezut pentru acele vremuri într-un reportaj pe care l-am realizat pentru Radio România Internaţional din declaraţiile acestora adunate de-a lungul anilor. Este vorba de reprezentanţi ai unei generaţii care a fost implicată activ în evenimentele din 6 mai 1990: Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Mircea Druc, dar şi regretatul poet Grigore Vieru.

După 20 de ani de la primul Pod de Flori, mult regretatul Grigore Vieru nu se mai află printre noi. A lăsat însă în urma sa impresiile şi amintirile unice legate de unul dintre cele mai frumoase momente comune ale românilor de o parte şi de alta a Prutului. Şi anume – 6 mai 1990. Ascultaţi în reportaj ce spunea Marele Poet în 2008 despre semnificaţia primului PDF.

Şi scriitorul Nicolae Dabija a fost prezent la Podul de Flori. El spune că 6 mai 1990 a fost data la care s-au regăsit fraţi şi familii întregi despărţiţi de vitregiile istoriei.

După primul Pod de Flori de la 6 mai a urmat un al doilea, în vara aceluiaş an. Fostul ministru al culturii şi cultelor din RM, Ion Ungureanu, a participat la eveniment şi spune că “ideea Podurilor de Flori a fost un vis împlinit, dar prea repede destrămat”.

Mircea Druc a fost şi el prezent la reîntâlnirea fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului. Fostul prim-ministru al RSSM spune că la Podul de Flori a vrut să vadă în primul rând reacţia ofiţerilor de la graniţa sovietică faţă de reunirea românilor pe apa Prutului.

Ion Hadârcă, fondatorul şi primul preşedinte al Frontului Popular–Creştin din Moldova vedea în Podul de Flori în primul rand un mesaj – invitaţie a basarabenilor către românii din dreapta Prutului.

„La Podul de Flori Unirea era foarte aproape”, afirmă scriitorul Nicolae Dabija. Fondatorul şi preşedintele Forului Democrat al Românilor din Moldova crede ca ceea ce a stopat Podurile de Flori ulterioare, dintre cele doua maluri ale Prutului, au fost în primul rând „cei foarte pragmatici de la Chişinău şi Bucureşti”.

La Chişinău pragmatismul a fost accentuat şi mai mult de-a lungul celor 20 de ani. Iar cel care a pus accentele a fost în primul rând Partidul Comuniştilor în frunte cu liderul său  - fostul preşedinte al RM, Vladimir Voronin – dar şi fost ministru al afacerilor interne al RSSM în perioada Podurilor de Flori din anii ‘90. Ion Ungureanu spune că “Voronin a văzut atunci  mulţimea fremătând” şi a înţeles că “nu te joci cu un popor care s-a trezit”.

«Mai are astăzi rost să vorbim despre Podul de Flori?» i-am întrebat pe Ion Hadârcă şi Nicolae Dabija. Ce mi-au răspuns, aflaţi în reportajul inserat în text.

Concluzia acestui reportaj aparţine marelui şi regretatului poet Grigore Vieru care îmi declara într-un interviu, pe 6 mai 2008,  pentru TVR că „par caraghioşi cei care ironizează astăzi Podul de Flori”.