Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios,stăpîne,În faţa strălucirii tale .În drum mi se desfac prăpastii,Şi-n negură se-mbracă zarea,Părinte, -orînduie-mi cărarea!În pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum sapă,Cum vor să-mi tulbure izvorulDin care sufletul s-adapă.Din valul lumii lor mă smulgeŞi cu povaţa ta-nţeleaptă,În veci spre cei rămaşi în urmă,Tu, Doamne ,văzul meu îndreaptă.
