Pur şi simplu scriam ceva… Singură nu înţeleg de ce scriu anume aici în blog… În fine… scriu. Îmi permit să fiu măcar pentru o clipă puţin mai egoistă… Vreau tot, dar nu în exces. Vreau cer de aprilie. Miros de primăvară. Limpezime de lac. Sunet de valuri. Prospeţime de decembrie. Flori de mai. Gene albastre. Săruturi parfumate. Atingeri catifelate. Nu strică deloc să ai un vis frumos… cineva spunea “nu e o prostie să ai un vis… norm… sa nu ai un vis e o prostie”. Cînd nu ai ce face…visează ca mine, şi vei vedea că şi prin vis viaţa e minunată!
