Iata ca mama Europa, ai carei fii am devenit cu acte in regula, ne ofera mereu noi prilejuri de bucurie. Dupa ce am facut cunostinta cu Reporterii fara frontiere, cu Medicii fara frontiere, cu gripa aviara si, mai apoi, porcina, cu criza care ne-a dat peste cap faramele de speranta pe care le aveam, un vulcan din Islanda cu nume imposibil de pronuntat, s-a trezit dintr-o lunga adormire de doua secole si scuipa lava spre inalturi, facand ca un nor negru de cenusa sa se intinda, ca un balaur din poveste peste intregul continent, dincolo chiar de frontierele pazite cu strasnicie ale Uniunii Europene.
Mana cereasca pentru canalele diverselor televiziuni de peste tot, chiar a acelora cu staif, ca sa nu mai vorbim de tabloidele tiparite, audio sau vizuale. Desigur ca de la o asemenea “sarbatoare” nu puteau lipsi ai nostri, editiile speciale mai ca spargeau sticla televizoarelor, in talk-schow-uri analistii de servici, jurnalisti sau politicieni priceputi la tot si la toate – care se rotesc de la un post TV la altul – isi dadeau cu parerea, tipand, dupa cum le este obiceiul, facand sa amuteasca putinii specialisti care se incumetau sa participe la asemenea balciuri.
Si astfel, in vreme ce aeronavele companiilor, mai mari sau mai mici, de pe intreg spatiul european, stateau tintuite la sol si milioane de calatori blocau aeroporturile, hotelierii cu initiativa, transportatorii de pe sosele sau cai ferate isi frecau mainile, binecuvantand sarpele de cenusa care golise albastrul cerului de “intrusii” de metal si silise oamenii sa coboare cu picioarele pe pamant. S-a vazut cu ocazia asta ca noi, bieti pigmei care ne imaginam ca vom putea descifra tainele altor planete, nu stim inca multe despre ce surprize ne poate oferi Terra pe care ne-am nascut. Terra pe care o siluim, golind-o de bogatiile adancului, doborand paduri seculare, acoperind cu asfalt spatii nemasurate pentru a croi drumuri si a inalta zgarie-nori. Fireste, in tarile bogate, fiindca in Africa, de pilda, macinata de conflicte interetnice, pier milioane de oameni secerati de boli si foamete, in Orientul mai mult sau mai putin apropiat se coace un abces care ar putea schimba nu numai harta politica a lumii, ci si cea fizica. Armele nucleare sau biologice incapute pe mana teroristilor, sau ale tarilor cu regimuri fundamentaliste, ar face ca vulcanul din Islanda sa para un simplu foc de artificii.
Dar tot in acest rastimp, naveta americana “Discovery” decola spre statia spatiala internationala a carei constructie se apropie de sfarsit, astronautii indeplineau nu se stie ce misiuni- mass-media socotind o asemenea expeditie o chestiune de rutina nu-i mai acorda atentie- echipa multinationala de pe statia mai inainte amintita era primenita si “Discovery” revenea pe pamant, indiferent la norul de cenusa raspandit de vulcanul care era pe cale sa duca la adancirea crizei economice globale.
Fireste, nici guvernul roman nu sta cu bratele incrucisate. Dupa ce a fost chemat sa dea un extemporal la Cotroceni, s-a inapoiat la Palatul Victoria cuprins de un nou elan. S-a putut vedea si auzi un premier care ii incuraja pe ministri , dandu-si nonsalat cu parerea in privinta norului de cenusa manat de vant si peste meleagurile noastre. Cica se va gasi pana la urma un remediu pentru a feri motoarele avioanelor de particulele de praf care le-ar putea fi fatale.Tancurile bravilor nostri osteni cum de au putut rezista in desertul irakian, acolo unde nisipul rascolit de vant patrundea in motoare?
Trezit din atipeala, generalul de ata cu patru stele care ocupa acum fotoliul de ministru al apararii nationale, si-a dat si el cu parerea, balmajind o explicatie pe care, cica, a obtinut-o de la specialisti. Pana la urma am avut impresia ca guvernul era pe cale sa dea o noua ordonanta de urgenta- specialitatea casei- prin care sa decida constructia in parteneriat cu un investitor indraznet a unui avion-tanc sau a unui tanc-avion, ceva de genul acesta. Dupa care membrii cabinetului condus cu atata clarviziune de domnul Boc, au plecat de la vila-Lac din Snagov unde s-a tinut memorabila sedinta, in directii necunoscute pentru a se feri din calea reporterilor curosi si neobrazati.
In rest, sa auzim numai de bine!
Nicolae Holban
