Click here for my posts in English!

Am văzut la Zoso un post despre intenţia suprimată a unor manageri referitoare la iniţierea unor campanii de marketing în blogosferă. Vezi, Doamne, aceştia „nu vor să îşi ducă brandul într-un mediu în care încă se poartă conversaţii încinse între bloggeri”. O să sar peste prostia explicaţiei şi o să încerc o trecere subtilă de la marketingul de afaceri la cel politic. Întrebarea mea este dacă în viitorul apropiat am putea asista la o implicare a blogurilor în calitatea lor de new media în campanile electorale?

Clipul cu senatoarea americană Hillary Clinton postat pe YouTube la sfârşitul lui martie 207 şi afişat de peste 1 milion de ori a semnalat începutul unei revoluţii de proporţii în industria campaniilor electorale. Clipul "Hillary 1984" oferă o nouă perspectivă asupra controversatului spot Apple difuzat prima dată în timpul competiţiei Super Bowl din 1984 şi prezintă aceaşi tânără atletă blondă, care aleargă cu un ciocan spre un ecran unde este vizibilă figura unui Big Brother ameninţător adresându-se discipolilor. În noul spot, femeia poartă un iPod şi are inscripţionat pe tricou sloganul candidatului său, iar figura de pe ecran, care va fi distrusă în final, îi aparţine lui Hillary Clinton. Reprezentanţii echipei de campanie a lui Barrack Obama cu care Clinton luptă pentru obţinerea învestiturii Partidului Democrat în vederea alegerilor prezidenţiale din SUA din 2008, au declarat că nu au autorizat spotul şi nu au nici o legătură cu acesta.

Acest clip reprezintă "o eră nouă, un nou val în politică", crede Peter Leyden, director al New Politics Institute, organizaţie de cercetare în domeniul ştiinţelor politice şi media, apreciind că acesta reprezintă sfârşitul erei broadcastingului. Simon Rosenberg, preşedintele New Democrat Network, a afirmat că acest clip prezintă "o bravă lume nouă", în care activiştii din afara structurilor tradiţionale de campanie au puterea de a modifica mesajele electorale, chiar şi cele ale unui candidat la preşedinţie.

Situaţia din SUA este asemănătoare unei alte ţări de pe continentul american. Astfel, principalele partide politice din Quebec desfăşoară o bătălie dură pe Internet pentru a seduce electoratul foarte divizat pentru alegerile din 26 marite curent, neezitând să cumpere pe Google "cuvinte-cheie" şi să plătească pentru multiplicarea difuzării unor înregistrări video pe YouTube. Partidul Liberal din Quebec a cumpărat pe Google numele a sute de candidaţi ai partidelor concurente. Căutând pe Google numele "Andre Boisclair", liderul Partidului din Quebec, rezultatul este un mesaj privind "lipsa de raţiune" a acestuia, care activat duce către site-ul Partidului Liberal. Liberalii plătesc o anumită sumă de fiecare dată când un internaut intră pe pagina care conţine respectivul mesaj, până la epuizarea bugetului alocat acestei strategii de marketing.

Un exemplu elocvent al puterii crescânde a Internetului în campaniile electorale în SUA este cazul candidatului democrat John Murtha din Pennsylvania. Un utilizator a postat pe YouTube.com un videoclip care surprindea modul în care Murtha a primit mită de la agenţi FBI, deghizaţi în şeici arabi. Apariţia videoclipului a zădărnicit şansele lui Murtha de a fi ales candidat al Democraţilor în Pennsylvania. Un alt incident celebru deja îl implică pe George Allen, senatorul republican de Virginia. Acesta este personajul principal al unei înregistrări video în care a numit „macaca“, un membru cu origini amerindiene al staff-ului de campanie al adversarului sau. Allen a pierdut cursa pentru un loc în Senat, în faţa contracandidatului Jim Webb.

Şi statisticile sunt favorabile acestei Revoluţii a “Erei Conectate”. La sfârşitul lunii trecute, un raport al grupului internaţional de studii de afaceri Informa, citat de „Financial Times“, arăta că valoarea download-urilor de conţinut video de pe Internet, precum YouTube, Google Video, Movielink sau iTunes Video se va înzeci în cinci ani, urmând să atingă 6,3 miliarde de dolari în 2012.

Înainte ca Google să cumpere YouTube, politica fără televizor părea la fel de imposibilă ca şi alegerile fără electorat. Acum, un nou sistem politic, mânat de mediul interactiv online şi nu cel audiovizual a apărut la orizont. “Era Conectată” se bazează pe deplasarea puterii dinspre instituţii înspre indivizi. Abilitatea de a comunica de la individ la individ este acum în mâinile celor care ştiu să utlizeze eficient instrumentele mediilor sociale de genul YouTube, MySpace şi FaceBook. Lupta pentru neutralitatea Internetului – şi prin extensie, a politicii YouTube – va defini democraţia secolului XXI.

Toată lumea ştie de impactul consistent pe care l-a avut înainte de referendumul cu privire la demiterea lui Băsescu site-ul acestuia care era doldora de imagini şi mesaje anti-322. Mai mult, Băse încercase atunci şi menţinerea unui dialog cu vizitatorii săi… Este mai mult decât evident faptul că Internetul devine partea componentă a comunicării individ-individ, individ-grup şi grup-individ. Autoritatea crescândă a anumitor bloggeri mă face să cred că nu mai e mult până când aceştia vor fi contactaţi de autorii de campanii de marketing politic pentru recrutare.