Moldovenilor li-i în cot de minoritățile sexuale. Acesta este titlul unei știri pe care am citit-o acum câteva minute și care m-a făcut să îmi revărs „emoțiile” provocate de „problemele” cu care se confruntă această categorie de cetățeni ai Moldovei. În știre este citat liderul unui ONG care intenționează să organizeze, la Chișinău, o paradă a celor care, chipurile, nu sunt chiar ca noi și care vor să „manifesta paşnic şi sălupte pentru drepturile lor”.

Într-o clipă, mi-am amintit de numeroasele manifestări, pașnice, organizate de diferite categorii de cetățeni, care vor să atragă atenția autorităților asupra problemelor cu care se confruntă: pensionari, veterani, apărătorii animalelor etc. Și toți își doresc ca  problemele lor să constituie o prioritate pentru cei care ne guvernează. Pentru că ei sunt cetățeni ai acestui stat care, „fără 5 minute”, se poate considera european…

Și îmi apare o întrebare, apropo, foarte firească. Dacă eu personal nu sunt indiferentă față de problemele veteranilor din Moldova și recunosc că ei merită o atenție mult mai mare din partea noastră, a tuturor, și nu doar din partea autorităților; dacă mă îngrijorează mirosul din Chișinău, care deocamdată nu constituie o prioritate pentru conducerea primăriei (cel puțin, la concluzia asta am ajuns eu); dacă nu sunt mulțumită de calitatea călătoriei cu troleibuzul, pentru că banii care sunt adunați de la călători nu sunt destinați îmbunătțirii stării troleibuzelor și nicidecum procurării altora, mult mai bune; dacă mă deranjează starea drumurilor și vocabularul șoferilor de microbuze, care „discută” destul de aprins atunci când se află la volan; dacă mă irită faptul că achit, în fiecare lună, câte cel puțin 1000 de lei pentru tot ceea ce înseamnă „condiții și servicii comunale” în căminul în care contiui să locuiesc, dar așa-zisele condiții nu sunt nici pe departe cele pe care și le-ar dori o familie normală… eu, deci, împotriva cui să protestez?

Pe cine ar interesa problemele mele? Să ies în stradă? Să solicit organizarea unei acțiuni de protest? Și să nu-mi zică cineva că aproape toată lumea, cândva, a trăit în cămin și că nu a murit din asta, ci a așteptat, cuminte, să-i vină rândul pentru a-și PRIMI apartamentul… Deci, pentru a-și primi, gratis, de la stat, și nu pentru a lupta, de unul singur, cu problemele cu care se confruntă.

Și în condițiile în care trebuie să lucrezi cel puțin în două locuri, pentru a face față situației, pentru a rezista în fața scumpirilor care se fac în progresie geometrică, de ce ar trebui tocmai pe mine, un simplu cetățean al Moldovei, să mă intereseze problemele gay-lor? Și apropo, oare care le sunt problemele, de își doresc cu atâta râvnă, să organizeze această paradă? Nu au unde trăi sau unde lucra? Ori sunt persecutați de cineva? Chiar nu cred. Pentru că titlul știrii, despre care am scris la început, reflectă realitatea: mie personal mi-i în cot de așa-zisele probleme ale lor. Trăiască în pace și să-și caute un loc de muncă unde să fie acceptați așa cum sunt, făcându-se abstracție de culorile lor preferate.

Iar parada… Mi-ar fi silă să văd așa ceva în centrul capitalei (așa cum mi-i silă când o văd la TV pe Maia Laguta, care, se pare, încă nu și-a găsit rostul în viață, decât să „apere” pensionarii și… câinii). Indiferent de cum ar apărea acești cetățeni: îmbrăcați sumar, împodobiți cu pene, dezbrăcați… Pentru că nu cred, și chiar nu cred!, că problemele lor copnstituie o prioritate pentru actuala guvernare a Moldovei, dar și pentru societatea în ansamblu. Cred că sunt probleme mult mai grave care necesită soluționare.