Care-i noutatea, care-i noutatea?? Spune repede!
Noutatea e că Dănuţ a ajuns să fie român. Exact, i s-a oferit şi lui din aia de plastic pe care scrie frumos ROUMANIE ROMÂNIA ROMANIA. (Observăm că francofonia încă persistă aici. Cel puţin pe acte.) Dănuţ nu poate nega că se simte fericit cu această ocazie.
Acuma Dănuţ e confuz din nou. Odată ce are dreptul, să plece la electronică ori să meargă mai departe prin minunatele laboratoare ale AC-ului?
==
Mergeam azi pe drum spre staţie şi m-a lovit aşa din plin un gînd interesant. Am observat o asemănare interesantă.
Ne spunea odată domnul Nistor (cel mai bun profesor de matematică pe care l-am avut vreodată) că analiza acţionează local, pe vecinătăţi. Acolo-şi are toată puterea. Ne spunea rîzînd că cine crede că poate analiza global o funcţie e şi aici făcea binecunoscutul gest de rotire a mînii în dreptul tîmplei. Faptul că în liceu aveam toate exemplele construite astfel încît asta să fie într-adevăr posibil, nu înseamnă că toate sunt aşa. Şi celelalte sunt chiar cu mult mai multe..
Aşa şi noi. Noi acţionăm în prezent. Toată puterea noastră se află în vecinătatea momentului prezent. Cine crede că-şi poate privi viaţa global, în perspectivă e şi am să-mi iau libertatea să repet acelaşi gest 
. Nu vreau să zic că nu putem avea un ţel oarecare. Însă sunt atîtea moduri în care ni-l putem atinge! E prostesc să credem că putem să ştim din timp care va fi acela. Sunt chestii care depind de noi într-adevăr. Dar sunt şi atît de multe altele asupra cărora n-avem nicio influenţă!
În încercarea noastră de a le controla, devin şi mai rebele. Cel puţin eu aşa păţesc.
Aşa că se mergem vecinătate cu vecinătate. Exact ca şi tipul din Momo cînd avea de măturat o stradă, el se uita doar la porţiunea din faţă, şi încet-încet ajungea el şi la capăt…
Cumva ajung şi eu acolo, la capăt..
