Tragedia din Polonia m-a facut sa inteleg (a cata oara) ca viata astazi este maine nu-i, ca moartea nu alege pe nimeni, de la presedinti, la simpli oameni. Dar tragedia este cu atat mai mare cu cat multe din scopurile pe care ti le-ai pus, multe din visele pe care le-ai avut au fost pur si simplu nimicite... nimicite din atatea si atatea erori umane, erori care se produc in fiecare zi.

In aceasta saptamana ma tot gandesc la la marea tragedie din Polonia, dar si la solidaritatea impresionanta a intregii Europe! Este impresionant ca si tara noastra ramane a fi aproape de polonezi in aceste zile de extrema tristete si durere, o durere prezentata lumii prin camerele de filmat, dar care este greu de exprimat in cuvinte.

Concluzia e simpla: sa reusim sa facem cat mai multe lucruri frumoase, asa incat oamenii sa-si aminteasca de bine de noi, pentru ca maine poate fi tarziu...