Pastele blajinilor. Azi, apropiindu-ma de cimitir, m-am gandit ca ne-am obisnuit cu aceasta traditie dar unui strain ea i s-ar pare destul de stranie. Mi-am imaginat care ar fi fost reactia vreunui strain care vine pentru prima data in Republica Moldova de blajini. Ce vede el? Toata lumea se grabeste sa mearga la cimitir. Timp de doua zile astea-s pline mai mult cu oameni vii decat morti. Copii chititi alearga printre cruci, umbla cu cerutul de pomene [si n-ai zice ca-s saraci, care-i faza?] Vede rude care nu s-au vazut de un an care se cuprind/pupa, apoi se bea, maninca, se toarna vin pe morminte. Un alt loc de intalnire nu puteau gasi?
Dupa care, moldoveanul, cu care e strainul, ii explica traditia noastra si asta, in sfarsit, intelege ce se intampla. A, va intrebati de unde s-a luat un moldovean langa strainu’ asta? Dar ce sa caute la cimitir un strain venit in RM? La sigur ca l-a adus de mana vreun moldovean;)
M-am cam indispus azi un pic. Cand ma gandesc ca nu demult eu eram unul din acei copii ce alerga printre cruci in speranta ca ma va chema cineva sa-mi dea vreo ciocolata, oua galbene sau albastre, iar azi am vazut ca locul mi-a fost luat de catre copiii verisorilor mei. Doamneee, ce mai trece timpul! Si gandindu-ma la asta, ma uit in jur si ce vad? Morminteeee….
Avem o traditie frumoasa zic eu, poate ar fi cazul s-o imprumute si altii. Cei raposati nu trebuie uitati.
