“Hristos a înviat” ne spunem unii altora. Ne bucurăm de sărbătoarea învierii şi de reîntîlnirea cu cei dragi la această sărbătoare. Trăim din plin trezirea naturii la viaţă şi învierea Domnului.
Dar, sunt mulţi care văd doar prilejul de petrecere. Şi e păcat! Pentru că sărbătoarea Paştelui, ca şi celelalte sărbători, pot avea pentru fiecare din noi, în funcţie de sensibilitate interioară, de deschidere sufletească, de apropiere de Dumnezeu, şi o altă semnificaţie, mai profundă, mai spirituală.
Sărbătoarea Paştelui ne aminteşte nu numai de învierea Mîntuitorului, ci şi învierea noastră la o nouă conştiinţă, o nouă viaţă, noi adevăruri. Adevărul că suntem aproape de Dumnezeu şi că bine ar fi să ne amintim de El nu numai cu ocazia marilor sărbători, ci în fiecare clipă a existenţei noastre.
Din păcate astăzi, pentru mulţi oameni, doar sărbătorile mai reprezintă un prilej să se apropie de cele sfinte, de biserică, de credinţă. Astăzi a ajuns la modă să ne salutăm cu “Hristos a Înviat” , dar prea puţini sunt cei care acceptă mesajul învierii. Şi asta pentru că lumea modernă a făcut din sărbători un prilej de distracţie şi un termen mai nou”fun”.
Aşadar, să lăsăm distracţia pentru restul timpului, să ne debarasăm de modernizmul acesta fals, să alungăm mediocritatea şi cu o inimă curată să ne apropiem de Cel care a înviat şi ne-a înviat şi pe noi la o nouă viaţă.
