“Vin ai noştri, pleac-ai noştri. Noi rămînem…”

Vreau să vă anunţ că astăzi, 8 aprilie 2010, subsemnatul marchează un an de la intrarea în presă. Mai bine-zis, acum exact un an, în cadrul eveniemntelor din aprilie, am devenit reporter la primul meu post de muncă (www.actualpress.md).

Ţin minte , despre angajare discutasem mai înainte, dar nu m-am grăbit pentru că veneau alegerile. Am zis să treacă 5 aprilie ş-apoi angajarea. Gîndeam că o să-mi fie greu din primele zile cu asemenea eveniment. Dar aşa a fost situaţia că m-am pomenit în prima zi de să-mi încep cariera în cea mai grea zi a ţării noastre.

Ca un adevărat jurnalist, din prima zi am stat între Autorităţi şi Popor, pe pragul Guvernului. Pe de o parte Guvern, pe de alta Cetăţeni şi peste tot - poliţie.

Ţin minte mai spre seară mă rugam deja să ia o decizie finală. Devastează sau nu Guvernul, la fel cum au făcut-o cu o zi înainte cu Parlamentul şi Preşidinţia. Cînd îşi făceau cîteun avînt protestatarii şi inima parcă mai altfel mi se zbătea. Am primit şi o sticlă e plastic în frunte, dat fiind că stam la spatele poliţiştilor. Am scăpat ca prin minune de arestări de vreo 3 ori, odată cînd fotografiam cum în spatele Guvernului nişte tineri sînt urcaţi cu deasila într-o dubiţă a poliţiei, a doua cînd am văzut cum alţi tineri sînt tîrîţi din parcul “Aleea Clasicilor” la spatele Guvernului, unde urmau acelaşi traseu, şi a treia, care a fost şi prima, în noaptea de 7 spre 8 aprilie, cînd am părăsit PMAN cu vreo 30 de minute înainte de arestări.

Amintiri am destule, Slavă Domnului. Pe Oleg Brega l-au bătut, atunci cînd eu am văzut cum sînt tîrîţi tinerii din Alee spre Guvern. Eu mi-am sunat şefa, care era şi ea în Piaţă, iar ea nu avea baterii la aparatul foto. Brega era cu ea şi s-a dus să vadă. Aşa şi a primit-o. Urmează să-i dea şi milioanele judecate la CEDO…

De atunci multe s-au schimbat. M-am certat cu cei de la Actual, am fost o lună pe la Info-Prim, am scris ştiri pentru Deca-Press, iar din Octombrie muncesc la Moldpres.

De la o vreme i-am scos M-ul, îi zic Oldpres - pentru că-i conservatoare de tot, e bătrînă ca şi ATEM-ul, predecesorul ei sovietic. Adică cum, conducerea e conservatoare, chiar dacă e Liberal-Democrată, dar eu îmi fac munca aşa cum cred de cuviinţă. De exemplu ca să dau pe post o ştire cu Voronin – în Duminica de Paşte, a trebuit să mă contrez cu redactorul, după care să i-o citesc şefului prin telefon, pentru ca să fie totuşi plasată pe site.     

Nu vreau să întind vorba. Că totuşi schimbări au avut loc: Agenţia Informaţională de Stat “Moldpres” fiind în acea vreme comunistă, a devenit liberal-democrată. Conducerea Statului la fel. Iar eu am schimbat cîteva agenţii şi am mai crescut (sper) în plan profesional. În rest cam pe loc. Şi-mi aduc aici aminte de un caz real, din prima mea zi de muncă.

Păzind pragul Guvernului în calitate de jurnalist, am dat ochii cu un consătean de-al meu. Şi eu şi el sta pe prag, la spatele poliţiştilor. L-am întrebat ce caută acolo, sau de ce nu-i printre protestatari, şi mi-a zis mai printre dinţi că-i de la SIS. Ok! Fie. Fiecare cu munca sa.

Acum cîteva săptămîni. După o zi mai grea de muncă urc în troleibuz şi dau cu ochii de Vitalie - pe post de taxator. Iarăşi îl întreb ce caută prin troleibuze, şi cum a ajuns la taxator. Mi-a zis că s-au schimbat multe. Iar noua conducere a SIS, l-a schimbat şi pe el şi pe încă vreo 25 de colegi de-ai lui. N-au fost demişi printr-o reducere de cadre, au fost schimbaţi cu alţi 25 de colaboratori ai SIS care să pască pe oricine, cine le pare suspect.

“Vin ai noştri, pleac-ai noştri. Noi rămînem tot ca proştii“ - vorba cîntecului…

Viaţa continuă, azi voi bea o bere cu ocazia unui an, mîine merg la Bălţi cu Mişa Ghimpu, iar poimîine risc să fiu înlocuit cu oricine cine va fi mai convenabil.

PS: În calitate de cadou al cititorilor mei pentru munca depusă, astăzi acest blog a trecut de 7 000 de vizite. Am 230 de comentarii la activ, 120 de etichete (tag-uri) folosite în 15 categorii şi 87 de posatări. Ce-a mai vizitată zi a fost 2 aprilie curent, cînd m-au vizitat 115 vizitatori unici.