În Săptămâna Mare am vorbit despre situaţia bisercii din stânga Prutului, acum vă propun să vorbim şi despre icoane. Şi nu oarecare icoane. Este vorba de icoanele mobile din R. Moldova care, pentru prima dată după 1989, au ajuns, în sfârşit, şi la Bucureşti, în această primăvară, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. „Expoziţia „Icoana casei” a prezentat icoane care fac parte din colecţia lui Petru şi Andrei Costin din Chişinău, tată şi fiu împătimiţi de obiectele de artă şi istorie.

Colecţionarul principal, Petru Costin, doctorand în istorie şi drept, este fondator al Muzeului Serviciului Vamal şi membru fondator al Clubului colecţionarilor din Republica Moldova. Pasiunea pentru colecţii Petru Costin o are de peste 40 de ani. A mers în căutarea icoanelor şi a altor obiecte religoase pe tot întinsul Basarbiei, dar şi al Rusiei, reuşind să adune peste 150 de astfel de piese - scrie Jurnalul Naţional.

Pasiunea pentru colecţinarea unor obiecte de interes muzeal a preluat-o şi fiul său, Andrei. Aceeaşi sursă mai scrie că “cei doi colecţionari doresc să o facă itinerantă prin România, într-un pelerinaj de suflet care să unească românii de pe ambele maluri ale Prutului”.

În cadrul expoziţiei „Icoana casei”  au fost expuse 100 de icoane în care sunt tratate teme din Vechiul şi Noul Testament, dar sunt reprezentaţi şi sfinţi iubiţi de popor. Cele mai multe sunt reprezentări ale Maicii Domnului cu Pruncul, în diferite ipostaze: Maica Domnului Kazanskaia, Maica Domnului Vladimirskaia sau Eleusa, Maica Domnului Fiodorovskaia, Maica Domnului Smolenskaia, Maica Domnului Alinarea Durerii, Maica Domnului Bucuria celor necăjiţi, Maica Domnului Salvatoarea celor Pierduţi, Maica Domnului Oranta, Încoronarea Maicii Domnului. S-au remarcat şi trei variante ale icoanei mai puţin cunoscute românilor, numită Maica Domnului de Hârbovăţ, care preia motive artistice ale şcolii iconografice ruşeşti. Şi chipul lui Iisus apare în mai multe ipostaze: Pantocrator, aspecte din viaţa şi patimile Sale, Fuga în Egipt, Botezul, Floriile, Răstignirea şi Învierea Domnului.

“Ceea ce face din aceste icoane unicate este nu atât vechimea lor — cea mai veche din secolul al XVIII-lea -, ci faptul că posesorii lor iniţiali, basarabeni aflaţi sub ocupaţia comunistă rusă, au fost nevoiţi să le dea jos de pe pereţi, să le ascundă prin locuri improprii unor obiecte sfinţite, să îndure altături de icoanele lor multe orori. Unele dintre ele poartă urme ale schingiuirii ateiste, altele au pe verso inscripţii care vorbesc despre suferinţa stăpânilor lor”, scrie Daniela Cârlea în Jurnalul Naţional.

Ca stil, se răgăsesc împletite influenţe din lumea slavă, filiaţii occidentale, dar şi din cea românească, regăsindu-se şi unele elemente din tradiţia răsăriteană de la Muntele Athos.

Colegii mei de la Radio România Internaţional au fost prezenţi la expoziţie şi vin cu detalii într-un reportaj audio pe care îl puteţi asculta mai jos.

Paşte fericit !