1/3/05 – De la Fiul Omului, Domnul Nostru Isus Cristos – O Scrisoare Dată lui Timothy, Pentru Toți Cei Ce Au Urechi Să Audă
Către acei, ce au înțelepciune și aud adevărul, să înțeleagă cuvintele Mele spuse mulțimii, cu privire la copii și părinții lor, da chiar toți cei ce-i iubesc pe micuți.
Care este moștenirea copiilor pe pământ și în Cer, dacă viața lor este scurtă în ani, și ei încă rămân în nevinovăția lor?…Fără îndoială, Eu vă spun vouă, ei vor moșteni Împărăția Cerurilor, pentru că Tatăl în Ceruri îi ține pe toți cei ce sunt neatinși în palma mîinii Sale drepte.
Acești micuți, aceste lumini scumpe printr-e oameni, luminează prin iarbă, tufari și copaci precum licuriciul. Vai de cei ce-i prind și-i izolează, și le sting lumina lor. Atunci Domnul va depărta lumina și va întuneca ochii celor vinovați, și va stinge flacărele lor în vecii vecilor cu flacărele focului care ard pentru totdeauna în lacul de sulf(pucioasă). Copiii pot suferi de la mîina omenirii, însă ei sosesc la casa Tatălui într-o clipă, într-o clipire de ochi, complet lecuiți și cu orice lacrimă ștearsă de pe ochii lor. Ei nu țin minte căile lumii și ale omului… doar fața Dragostei, Răscumpărătorul lor, o cunosc ei în vecii vecilor.
Cărturarii strigă, ”Dar despre moștenirea păcatului, și despre toți cei născuți cu povara păcatului?” Ascultați și aveți înțelepciune. Domnul zice mulțimii: Toați oamenii sunt născuți ca prunci, din pîntecele mamei lor, într-o lume a păcatului. Deci ei sunt născuți în păcat, nu din păcat. Cum poate cineva, care vine din Cer și creat de mîina Lui Dumnezeu, să aibă păcat peste ei?
Fiți atenți ce spuneți, pentru că voi spuneți că Tatăl Meu a creat păcat, și sfințenia perfectă este pierdută. Da, vă spun Eu vouă, copiii moștenesc păcat, de pe vremea primului om Adam. Ei moștenesc cea ce este dat lor de către om, și sunt făcuți de către cea ce este dat de la Dumnezeu, după chipul Lui. Dumnezeu nu leapădă cea ce El a făcut și și-s pus chiar suflarea înăuntru, pentru că de fiecare dată cînd unul din acești micuți moare este inima Tatălui frîntă, apoi El adună cea ce-i din Sine Însuși înapoi către Dînsul.
Să știți deasemenea, acești micuți ai Lui Dumnezeu nu cunosc căile lumii, ei încă nu au mîncat din pomul binelui și răului…doar cu roada(fructul) de la Dumnezeu sunt ei hrăniți. Deci Eu strig cu glas tare oamenilor, ”Cine a stricat roada(fructul) care înflorește de la Cel Prea Înalt?”…Oamenii și lucrările răului din această lume! Acești micuți, chiar acești micuți mînjiți de oameni, nu au nevoie să se pocăiască, pentru că Fiul Omului a murit pentru ei deasemnea, pentru că curățirea lor este acel legămînt care a rămas nespus și permanent în îndurarea iubitoare a Lui Dumnezeu și a Scaunului Lui. Acum deci priviți și înțelegeți, Tatăl a trimis pe Fiul Său, fără cusur sau pată, în lume să sufere de la mîinile oamenilor, ca oamenii pământului să poată să se întoarcă către Împărăția pierdută, în ciuda firii lor și a faptelor rele, pentru că cît de mare este dragostea tatălui pentru copiii săi?…Așa de mare încît el de bună voie să moară în locul lor.
Iată, salvarea este asigurată către cei nevinovați și dată pedegeaba celui ce îi este sete,
pentru că Izvorul Vieții este, și a fost, și vine încă o dată. Amin!
(Letters from God and His Christ, Volume 1)
