Cunosc doua fete de pe cind aveam 13 ani. Acuma sunt prietene. Cele mai bune sau pur si simplu prietene, nustiu…

Cind si-au facut cunostinta nu si-au dat prea mare atentie una alteia. Peste vreo 3  ani le vedeam tot mai des impreuna. La inceput le unea scoala, apoi colegialitatea, apoi o singura banca, apoi se pare ca nimic nu le mai despartia. Cu cit stateau mai mult impreuna la liceu, cu atit mai mult vorbeau pe telefon, pe net etc. Pur si simplu nu se saturau una de alta. Si nustiu, realizau acest lucru sau nu… Mai degraba nu, fiindca nu au stat vreodata sa se gindeasca prea mult de ce prietenesc si pentru ce. Pur si simplu isi traiau viata.  Vorbeau pe diverse teme. Orice alt om care le-ar fi ascultat discutiile ar fi spus ferm convins ca nu mai exista teme de disputa pentru aceste doua domnisoare. Dar nu, le vedeai mai mereu vorbind despre ceva, fara limita, dar cu sens, impartasindu-si impresiile una alteia.

Si acuma le vezi.

Uneori stai si le privesti intr-o parte si-ti zici: atit de diferite, atit de putine le leaga, dar stau atit de mult una cu alta, mai mereu fericite si nu le vezi niciodata certindu-se , cel putin serios. Striga putin una la la alta si peste 5 minute le vezi cum se rid si se cuprind ca de obicei, de parca nimic nu s-ar fi intimplat.

Pare a fi simplu. Defapt si este. Dar tin una la alta. Foarte mult. La sigur ele realizeaza acest lucru, numai ca nu au verbalizat acerste sentimente vreodata. Nu a fost necesar. Este destul ca isi dau seama in subconstient cit de mult tin una la alta. Se cuprind, zimbesc, si asta e tot. Una dintre ele are o temere pur feminina-se teme sa nu se intimple ceva, si asta deoarece prea bine se intelege cu prietena sa. Am sfatuit-o sa fie linistita, si sa nu-si vire prea multe prostii in cap ca ele au tendinta de a se implini.Exact ca in situatia cind o femeie este foarte fericita, prea fericita dupa cum crede ea. Aceasta  se preagteste moral de ce este mai rau, si acest rau se si intimpla…

Ea mi-a acceptta sfatul. La fel le vad de dimineata cum vin la liceu, rid si vorbesc ca de obicei extrem de entuziasmate. La pauza, se duc isi fac cite o cafea si maninca impreuna. Des o vad pe una dintre ele vorbind pe telefon cu prietenul ei, dar niciodata nu o lasa pe cealalta sa se plictiseasca, si o include si pe ea in discutie.

Ieri la o ora plictisitoare au adormit  una pe umarul alteia. In acel moment am aruncat o privire spre ele si am citit o limpede fericire de pe buzele care si prin somn le surizeau…

Una dintre ele sunt eu.

P.S. Iam promis cindva prietenei mele sa nu-i public nici poza nici numele pe blog la mine. Ma tin de cuvind draga mea, cu toate ca tu oricum nu-mi citesti blogul:)

au revoir.