Titlul nu este intimplator. L-am auzit la profa mea de istorie, si mi-a captat atentia, fiindca inca atuci am intele cit adevar traieste in aceste cuvinte. Acuma mi se pare ca ma determina si mai mult.
Chiar stateam si ma gindeam, acuma ca sunt in perioada de maxim stres si discomfort, si la liceu, si acasa, si eu insami ma simt asa, ce am de gind sa fac? Nu miine, nu in weekendul viitor…Ce sa fac cu viata mea? Liceul se va termina foarte repede, sunt sigura, nici n-o sa reusesc sa clipesc. Si asta o sa fie “finita dolce vita “. De ce? Din simplul motiv ca totul nu va mai fi asa cum este, niciodata. Acest lucru l-am inteles demult, dar abia acum il realizez.
Si iata ca, la fel ca multi dintre prietenii mei, ma intreb, ce sa fac mai departe? Unde sa merg sa fac studiile superioare? In Moldova? Merita? Unde sa lucrez? Cum sa-mi asigur existenta? Unde? Cum? Pentru ce? si Cu ce bani?
Ultima dintre aceste intrebari e decisiva. Ma sufoc de la simpla idee ca imi va plati cineva studiile, chiar daca acesti cineva sunt parintii. Nu vreau! Sunt gata sa merg sa invat oriunde doar sa intru fara bani. Si in acelas timp, ma gindesc oare merita sa-mi distrug viata cu propriile miini? Sau nu mi-o distrug, poate asa imi pare mie…Nustiu… Demult nu am fost atit de indecisa pe cit sunt in aceasta perioada. Nu mai inteleg ce vreau. Nu pot sa decid daca merg la Balul de absolvire sau nu. Ieri m-am pomenit ca nu pot alege intre 2 filme! Si stiti care a fost rezultatul? Nu am privit nici unul pina la urma…
Trebuie sa ma pun in fata alegerii: ori aplec capul si merg in Romania,si rabd scoaterea de ochi de dupa, ori ma tin asa ca acuma, cum ca sunt independenta si vreau sa fac ceva simplu dar sa-mi placa mie, si merg la pedagogie la noi.
P.S. Ma tem ca voi pati si cu studiile exact ca in cazul filmelor de ieri…
Voi ce m-ati sfatui? Macar sa-mi creez o varietate de idei in capul meu, ca acuma nu ma pot concentra asupra acestor chestii destul de serioase pentru mine. Nu pot deloc. Si nici macar nu inteleg de ce…as fi vrut multe … dar chiar nu-mi stau in putinta…chiar nu-mi stau…
au revoir.
