Ce este Euharistia?Sunt multi dintre cei care aud cuvântul acesta si nu-l înteleg, fiind un cuvânt teologic, nu unul de circulatie. Euharistie înseamnã multumire. Bineînteles, când zicem Sfânta Euharistie noi nu zicem de fapt “Sfânta Multumire”. Dar cuvântul acesta se întrebuinteazã în general cu alt înteles, si anume de Sfânta Cuminecãturã sau Sfânta Împãrtãsanie. În limba noastrã se întrebuinteazã foarte putin cuvântul “euharistie”. Cei mai multi nu-l aud niciodatã, altii îl aud si-l uitã, altii îl aud si nu-l înteleg. Teologii însã stiu cã Sfânta Euharistie este ceea ce înteleg credinciosii în general prin “Sfânta Cuminecãturã” sau “Sfânta Împãrtãsanie”. De fapt nici aceste cuvinte nu corespund continutului lor. Stim însã cã atât prin “Euharistie”, cât si prin “Împãrtãsanie” si “Cuminecãturã” noi întelegem Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos pe care Îl primim atunci când ne împãrtãsim sau despre Care stim cã se aflã pe Masa Sfântului Altar, unde întotdeauna este prezent în chivot, pentru împãrtãsirea celor care trebuie sã se împãrtãseascã grabnic, în special pentru bolnavi, ceilalti credinciosi fiind sfãtuiti sã se împãrtãseascã la Sfânta Liturghie.
Pentru ca ei sã se poatã împãrtãsi cu Trupul si Sângele Domnului, trebuie sã-L aibã de undeva. Cei de la Cina cea de Tainã L-au avut din mâinile Mântuitorului. El n-a zis: Aceasta este pâine care închipuieste Trupul Meu, acesta este un simbol al Trupului Meu, ci a zis: “Acesta este Trupul Meu”. El nu a dat pâine obisnuitã, ci a dat pâine euharisticã, a dat de fapt Trupul Sãu sub chipul pâinii. Apoi, luând paharul, a zis: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, care se varsã spre iertarea pãcatelor”, prin aceasta oferind nu vin, ci chiar Sângele Lui, vin prefãcut în Sângele Lui. Aceasta este credinta noastrã si învãtãtura Bisericii. Prin urmare, ceea ce se pune înainte, prescura anume pregãtitã si vinul amestecat cu apã, anume pregãtit, se preface, prin rugãciunile preotilor si ale credinciosilor, în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Sfânta Euharistie cu care se pot împãrtãsi credinciosii.
Toatã lucrarea Sfintei Liturghii are rostul de a realiza în cuprinsul ei posibilitatea de împãrtãsire a credinciosilor cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta se realizeazã prin rugãciunea preotilor si a credinciosilor, pentru cã Liturghia n-o fac numai preotii si nici numai credinciosii, ci o fac împreunã. Stim aceasta din faptul cã Liturghia este în asa fel alcãtuitã, încât credinciosii se roagã si ei pentru ceea ce urmeazã sã se realizeze. Preotul zice: “Pentru cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului sã ne rugãm”. Eu mã rog pentru cinstitele Daruri, iar voi fiti atenti si luati aminte la aceasta. El zice: “Domnului sã ne rugãm” toti credinciosii. Dar nu numai Sfânta Liturghie, ci toate slujbele Bisericii Ortodoxe se fac nu de cãtre preoti singuri, ci de cãtre preoti împreunã cu credinciosii. Toti care suntem de fatã la Slujbe venim ca sã slujim, nu ca sã privim, ca sã auzim ceva. Fiecare slujeste la mãsura lui: episcopii la mãsurã de episcopi, preotii la mãsurã de preoti, diaconii la mãsurã de diaconi, si apoi credinciosii. Toti trebuie sã participe la Sfintele Slujbe cu constiinta cã si ei realizeazã, cã si cu partea lor se împlineste ceea ce se urmãreste la Sfânta Liturghie, adicã ajungerea la Sfânta Euharistie pentru împãrtãsire. Noi spunem cã aceasta se realizeazã la epiclezã, adicã atunci când credinciosii cântã: “Pe Tine Te lãudãm…” Atunci preotul se roagã ca cinstitele Daruri ce sunt puse înainte sã se prefacã în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Si anume, dupã ce preotul se roagã ca Dumnezeu sã-L trimitã pe Duhul Sfânt dupã cum L-a trimis Apostolilor Sãi, începe o rugãciune prin care cere de la Dumnezeu Tatãl sã-L trimitã pe Duhul Sfânt “peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse înainte” si sã prefacã pâinea în Trupul Mântuitorului, iar ceea ce este în potir, vinul amestecat cu apã, sã prefacã în Sângele Mântuitorului. În momentul acesta, prin lucrarea Sfintei Treimi, se realizeazã ceea ce noi dorim sã avem spre împãrtãsire, adicã Trupul si Sângele Mântuitorului. Dumnezeu Tatãl Îl trimite pe Duhul Sfânt prin care cinstitele Daruri ce sunt puse înainte se prefac în Trupul si Sângele Mântuitorului.
Întelegerea TainelorNoi nu putem întelege cu firea omeneascã cum anume pâinea si vinul se prefac în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru. La Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare se zice: „Punem înaintea Ta acestea care închipuiesc Trupul si Sângele Mântuitorului“. Dar cerând noi ca acestea sã se prefacã în Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, noi nu mai avem lucruri închipuitoare, ci Îl avem chiar pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu Trupul Sãu, cu Sângele Sãu, cu Jertfa Sa, cu Învierea Sa, cu Înãltarea Sa la cer, cu mãrirea Sa, cu sederea Sa de-a dreapta Tatãlui, cu tot ceea ce este El, cu omenirea Sa si cu dumnezeirea Sa. Acestea sunt lucruri mai presus de întelegerea omului. Într-o alcãtuire de la slujba sãrbãtorii Nasterii Domnului Iisus Hristos se spune: „Taina nu suferã ispitire“. Degeaba vrei tu sã o întelegi, cã nu o poti întelege. În fata tainei trebuie sã te pleci, sã te închini, sã stai cu mintea plecatã, stiind cã e ceva mai presus de tine. Dacã vrei cumva sã faci o analizã a tainei acesteia, indiferent cã e spiritualã sau fizicã, oricât ai încerca, nu o poti cunoaste, pentru cã e mai presus de fire, iar lucrurile mai presus de fire nu le poate întelege mintea mãrginitã. De aceea îndeamnã Sfânta noastrã Bisericã: „Drepti primind dumnezeistile, sfintele, preacuratele, cerestile, nemuritoarele, de viatã fãcãtoarele, înfricosãtoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sã multumim Domnului“. Deci sã multumim Domnului pentru cã am primit cu vrednicie sau sã multumim cu vrednicie faptul cã am primit aceste Taine.
Deci ele sunt dumnezeisti, iar dacã sunt dumnezeiesti, sunt sfinte, adicã sunt mai presus de ceruri. Ele sunt luate cumva din comun, din obisnuit, si puse separat pentru Dumnezeu, sunt atinse de Dumnezeu.
Dacã citim aceste rugãciuni ca niste lucruri exterioare, de pravilã, sigur cã n-o sã întelegem niciodatã bucuria împãrtãsirii. Dar dacã ne gândim la ele, le purtãm în minte, atunci ele devin niste lucruri prin care trãim, prin care ne depãsim pe noi însine.
Oamenii care au îngãduintã de la duhovnic s-ar putea împãrtãsi la fiecare Sfântã Liturghie. De ce acum, în vremea Sfântului Post, sunt Liturghii ale Darurilor mai înainte sfintite? Pentru cã credinciosii doreau sã se împãrtãseascã mai des decât sâmbãta si duminica. E adevãrat cã aceasta depinde foarte mult si de duhovnic, dar sã stiti cã si duhovnicii sunt cu gânduri felurite. Sunt unii care nu te lasã sã te împãrtãsesti. Eu nu stiu cum vin ei la împãrtãsire, dacã pe credinciosi nu îi lasã.