“Ghiocel îngheţat de sub plapuma rece a iernii capuşul plăpînd uşor şi-l ridică… nu-i vinovat că iarna popas ne mai face, prin fibrele-i pline de viaţă un gînd paşnic mai zace… ne bucură ochii, aduce lumină, cu capul deasupra zăpezilor.” ne-nvaţă un lucru major : de-a fi totdeauna blînzi şi plini de lumină
