Iar pe lângă mistreţii falnici de pădure e încă o droaie întreagă de purceluşi dolofănei cu ochi dulci - ăştia-s musorii, vorba poporului.
Două zile în urmă, beat ca vita într-o staţie de troleibus cu doi necunoscuţi care vrăjeau ceva la o sticlă de vivacola, urmează momentele acoperite de cenzură şi packshot-ul: un Opel nepalennyi se opreşte lângă noi şi din el iese doi flăcăi, mândria naţiunii şi a fiecărei mame - doi poliţişti. Necunoscuţii de lângă mine, sau dovedit a fi ruşi, ruşi cu korocică de jurnalist, sticla de vivacola cu re-designu gata şi un pacheţel drăguţ în mână. Colonelu Nuştiucum care ne înştiinţează că am fumat iarbă ne invită în maşinică, mini-opelu sau ce era el s-a umplut de lume, eu, doi ruşi şi doi purceluşi dornici de-a pune o para în buzunar. Para-ua a venit mai greu când beţia a incitat un dialog lung la tema ce înseamnă să fumezi iarbă şi ce o să aveţi voi, domnilor poliţişti din asta, dialog îmbogăţit abundent cu întrebări stupide po sinike de genu: Da ce făceaţi pe 7 aprilie? Ascultaţi Paraziţii? şi tot aşa. După o oră de primblare prin centru cu maşinuţa am ieşit la staţia de unde am pornit, ruşii fără 400 de lei în buzunar, dar cu pacheţelu şi sticla în mână. Bussiness pas cu pas! Avem încredere în voi domnilor poliţişti - doar voi ne puteţi apăra de Urgia Iadului care este cânepa! Numa aveţi grijă, noi mai avem şi rublă uneori, şi putem fugi...
