Zilele trecute la Bucureşti a avut loc premiera piesei „Avant de mourir”, semnată de dramaturgul basarabean Val Butnaru. Şi regizată de Petru Hadârcă. În distribuţie: Emilia Popescu şi Mircea Rusu. “Avant de mourir” abordează „problema emigraţiei” într-o manieră inedită. Se poate dansa tangou când eşti emigrant? Ei bine se pare că da. Cel puţin asta încearcă să ne convingă drgamaturgul basarabean Val Butnaru, autor din prima linie a dramaturgiei româneşti, nu numai a celei basarabene, în piesa “Avant de mourir”. Prin acest text, Val Butnaru, realizează o analiză subtilă a proceselor psihologice prin care trec doi emigranţi într-un subsol parizian. Cuvintele, replicile, scenele, emoţiile personajelor se înlănţuie în acordurile tangoului lui Georges Boulanger. O piesă despre rostul iubirii şi al artei în lume, asta ne propune dramaturgul basarabean. Val Butnaru ne explică esenţa efortului său dramaturgic şi felul în care vede această piesă.
Regizorul basarabean Petru Hadarcă, cel care montează piesa, ne împărtăşeşte cum a încercat să intre în pielea personajelor, doi oameni care se iubesc, se dispreţuiesc, se urăsc, dansează şi visează. Emigratia şi înstrăinarea este o temă continuă în viaţa basarabenilor. De această părere este regizorul Petru Hadîrca, iar istoria se repetă, spune domnia sa, chiar dacă altfel.
“Primul personaj al piesei Avant de mourir este muzica”, cel puţin aşa consideră Valentina Butnaru, jurnalist şi om de cultură basarabean, dar şi soţia dramaturgului Val Butnaru. Ea mai spune că românii din stânga Prutului au prea des senzaţia încremenirii în proiect, iar emigraţia este una dintre consecinţele acestei crize.
Întrebarea de final este dacă mai dansează astăzi emigrantii basarabeni, asa cum o fac in piesă personajele lui Val Butnaru?