Majorarea tarifului la energia termică din 14 ianuarie 2010 a pus o categorie importantă de consumatori din municipiul Chişinău în imposibilitatea de a achita facturile.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a majorat tariful pentru căldură de la 540,82 lei pentru o gigacalorie (Gcal) la 699 lei/Gcal, rezultând o creştere a tarifului de 29,2 la sută. În acelaşi timp, trebuie să menţionăm că veniturile populaţiei nu au crescut, dar, dimpotrivă, s-au micşorat, ca rezultat al crizei economice. Dacă admitem că pentru încălzirea unui apartament cu două camere se consumă în medie două Gcal, atunci raportat la salariul mediu pe economie, care este de 2 750 de lei, rămas acelaşi ca şi până la majorarea tarifelor, vom constata că pentru încălzirea unui apartament se cheltuieşte 1 398 de lei sau aproximativ 55,5 % din salariul mediu pe economie. Dacă însă consumul de energie termică pentru încălzirea unui apartament este de 3 Gcal, atunci persoanele care au un salariu de 2 750 de lei pe lună vor fi nevoiţi să scoată din buzunar tocmai 2 097 de lei sau 83,3 % din venituri. Practic, o categorie importantă de consumatori este pusă în situaţia să dea tot salariul pentru încălzirea apartamentului.Dar ANRE a majorat preţurile nu doar pentru energia termică, ci şi pentru cea electrică cu 20 de procente şi pentru gazele naturale cu 13,9 la sută. Astfel, un calcul prealabil ne arată că salariul mediu pe economie este insuficient pentru a achita facturile la gaz, căldură şi energie electrică.

Situaţia este chiar dramatică dacă raportăm noile creşteri de tarife (gaz, căldură şi energie electrică) la valoarea medie a pensiei lunare, stabilită la 1 octombrie 2009, care este de doar 775 de lei şi care acoperă coşul minim de consum doar în proporţie de 83,4 la sută. Practic, un pensionar solitar poate să achite din pensia sa doar o Gcal şi, eventual, costurile pentru telefon sau energie electrică. Adică, un pensionar, care vrea să fie corect faţă de furnizorii de energie electrică, termică şi gaze naturale, să nu intre în categoria rău-platnicilor, pur şi simplu, este condamnat să moară de foame, nu mai vorbim că nu-i mai ajunge nici un ban pentru plata altor servicii comunale sau pentru medicamente.

Vom menţiona că până în prezent nu a fost definitivat şi, mai ales, pus în aplicare mecanismul de compensaţii nominale pentru păturile defavorizate social.

Alina GUŞCIUC, pentru FLUX