Deschizi TV, dai drumul la radio, citeşti vreun ziar, de peste tot te bombardază aceeaşi vomitantă fraza: Febra cumpărăturilor. Oamenii aleargă, se împing, se ceartă. Toţi vor să cumpere, mai mult, mai mult, cât mai mult. Deh, vin sărbătorile şi vor să stea în casă liniştiţi şi să se bucure de viaţă. E dezolant să vezi aceste grupuleţe de indivizi care se flatează cu puterea de a controla fericirea. O înlocuiesc pe cea în rate, vorba celor de la Vama, cu aia care vine all inclusive. O fericire general impusă. O dictatura a fericirii.
Eu mă întreb cum oare trăiesc cei care nu au nimic în comun cu naşterea lui Christos în această perioadă. A propos de „ceilalţi”, îmi aduc aminte de penibilul gest al lui Bush care a trimis postcards de Crăciun cu o imagine neutră cu multă zăpadă şi un text gen „Sărbători de iarnă fericite”, în loc de clasicizatul „Merry Christmas”. LOL! Political correctness my ass! Au sărit conservatorii pe el şi l-au lecuit.
Cred că mai multă lume resimte o repulsie faţă de ideea de a face parte din turma pornită în căutarea integrării în absolut. O MISA generală. O turmă luminată de frumuseţea sărbătorilor. E exact acelaşi lucru ca şi intervenţiile pe la posturile de radio. Îmi aduc aminte cum vara trecută venind spre Bucureşti ascultam ProFm. Bine, asculta şoferul, nu eu. Era după un meci pierdut de Steaua. Intră unul în direct. O voce hârşâită şi obosită. Urmeată dialogul:
- „Cine e cu noi în direct? Adrian. Bine ai venit, Adriane! (să zicem, nu mai ţin minte cum îl chema, să fim serioşi)!”
- Salut (strecoară ăla printre dinţi).
- De unde ne suni (voios unul din DJ-ei, că erau doi)?
- Din Bucureşti.
- Ai vreun mesaj? Vreo dedicaţie?
- Nu am chef de nicio dedicaţie că a pierdut Steaua, deşi eu..
- Bine, Adriane, ne suni altă dată... LOL! Nu l-au mai lăsat să termine ce avea de zis omul.
O să merg acasă de Crăciun. La ţară veşnicia blagiană îţi dă puteri pentu o evadare copilărească prin plăcerea simplităţii ei. Ai mei nu au satelit şi nu o să stau postat în faţa televizorului, anulând din start orice demers de veşnicie. Net nici atât. Nu voi mai sta ore întregi să mă dau huţa pe Internet. Totuşi, au telefon, iar eu am laptop. So, dial-up, baby! Scria unul din bloggerii mai mari, nu mai ştiu exact care, că îi crescuse productivitatea în perioada în care a avut probleme cu netul şi a trebuit să stea pe dial-up. Sper şi eu.
P.S. Sărbători fericite?