Ni se pare uneori că suntem uitaţi şi părăsiti de lume. Ne pare că toate se învîrt în jurul nostru, şi numai găsim soluţii de-a evada din această repezeală, fugă, alergare spre nicăieri. Dar, există totuşi soluţia de a te simţi “Om”, nu geniu, nu om de excepţie, ci un om ce preferă normalitatea, de a fi “om mediu + o exisenţă “, spunea Albert Camus.
Învăţăm din prima suflare a vieţii noastre: să plîngem, să zîmbim, să gîngurim, să vorbim silabic cuvintele, mai apoi… să iubim. O viaţă, e nevoie tot să înveţi ceva, fie şi lucruri mărunte, dar care pot face viaţa binecuvîntată. Dumnezeu ne-a pus la dispoziţia vieţii noastre adevărate comori: cer, ploaie, soare, ţărînă, verdeaţa ce umple pămîntul. Pentru unii toate acestea par un dar firesc, iar pentru cei săraci e un har infinit. Aş vrea ca toţi oamenii de pe terră, să simntă într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii şi aerului care pot înlocui o copilărie orfană sau o viaţă dominată de umbrele nevoii, dar nu în ultimul rînd să privească la toate ca la cei mai înţelepţi profesori ai vieţii pămînteşti. Atunci cu siguranţă vei simţi că trăieşti.
