Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevazute-ntr-o lume concretă. O sa te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, iţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nalţam. Şi nu mai ştiam unde-mi lăsasem în lume [...]