Teroare: fenomen destul de răspîndit în zilele noastre: ne miră pe toţi ş-apoi uităm. Doar cei care au avut de suferit nu vor uita toata viaţa. Însă aceasta nu schimbă cu mult cursul vieţii celorlalţi. Toţi îşi văd de treabă şi doar cîţiva se găsesc şi ajută victimele să uite mai repede. Cursul lucrurilor merge într-o direcţie pozitivă. Parcă am fi după un cutremur de pămînt şi toţi se grăbesc să înlăture consecinţele. Numai că în cazul cutremurului spunem că aşa a vrut Dumnezeu, în cazul terorii însă, ce să spunem?
De ce oamenii omoară oameni? Se pare că aici acţionează principiul excluderii. Să fie oare lupta pentru teritoriu? Să fie oare lupta pentru putere? Cea mai mare problemă a omenirii este să-şi aleagă conducerea. Nu degeaba avem atît de multe programe care promovează politica liderizmului. Statele din Vest demult au înţeles acuitatea acestei probleme.

Dar care este condiţia pentru ca cineva să devină lider? Este una foarte simplă: să fie numit. După investire în funcţie, nu mai contează criteriul după care a fost ales: el devine lider prin priorităţile şi facilităţile ce i se oferă. Deci oricine posedă minimul de cunoştinţe şi abilităţi, poate deveni lider. Interesant e că anume aceştia se dovedesc a fi cei mai buni lideri. Şi asta pentru că ei sunt acei care de multe ori recunosc că nu sunt destul de competenţi în domeniu şi cer ajutor de la adjuncţi. Pe cînd ceilalţi, fiind prea siguri de competenţele lor, fac cele mai multe greşeli.

În asemenea situaţii, cred că mulţi gîndesc: prost să fii, noroc să ai. Însă eu am tupeul să spun că de fapt nu avem nevoie de un criteriu pentru a alege un lider. Cred că s-ar putea de organizat o loterie. Cine va fi norocosul unul Dumnezeu ştie. Asta însă ne va scuti de această luptă: lupta pentru putere.

Din arhiva: 16.11.2004