Se impune sa curga cerneala din stilou si calimara iara’Caci desi este o sarbatoare furata si mai mult decat comercialaOamenii au nevoie sa se lege de a iubirii razaDe atingerea unui trandafir, de a sperantei oazaFiecare cuplu sarbatoreste azi in felul lui aparteLiceeni duc inimioare de plus si uita de testul la mate’In timp ce profesoara ce sta la catedraCu nostalgie isi aminteste de vremuri cand era celebraPacat totusi ca atunci cand eram pustoaica si frumoasaMa multumeam doar sa pot ajunge dupa sapte acasaNoi nu puteam trai aceste dulcegariiCum ar fi fost mai bine din pacate nu poti stiiIntr-o casa modesta un barbat inneaca amintirea ei in fumSe gandeste de ce daca a fost fara rost i-a mai aparut in drumFata aceea minunata cu buze pline si par de abanosCe i-a intors inca o data lumea pe dosSe minte in zadar ca o va uita sau de ce nu, poate ea se va intoarceSperanta si visarea il omoara si asta nu-i da paceSi azi mai moare un pic la noaptePe o banca doi tineri nepermis de indragostitiImbatati de amor cand nu se saruta isi dau pupiciSe tin de mana, macar azi sa nu stea de ochii lumii feritiDin lumi atat de diferite insa pe aceeasi banca friguroasa atat de fericitiDe dragostea lor va invinge intr-o zi vor ajunge sa fie si buniciDe nu atunci vor povesti totusi la cei miciDespre ei, cei mai frumosi indragostitiCe si acum sunt tristi desi puteau fi atat de fericitiLa un birou, intr-un colt, o fata ascunde dupa ochelari asteptareaBuchetului de flori ce prevesteste impacareaAsa s – a intamplat si acum doi si acum trei aniPoate si anul asta va fi asa, daca nu inseamna ca nu au existat curaj sau baniDar buchetul din pacate intarzie sa aparaDesi fiecare deschidere a usii ii face inima sa tresaraCuplul nou format pe autostrada cu emotii de indreaptaSpre un nou drum ce inca nu se stie cu ce ii asteaptaDesi adulti au stangacia dulceaga specifica unui inceputEa a hotarat iubiriii si dorintei sa nu puna scutEl inca nu a aflat ca niciodata in viata lui nu va mai iubi atat de multCa femeia de langa el de departe ii va deveni cultSi ca parfumul ei va dainui in pufosul asternutIn cabinet barbatul brunet stinge cu sictir luminaIsi aduce aminte ca ea o data il astepta azi cu cinaSi cu efort fata aceea atat de frumoasa luase si niste prajituriCe putea fi mai pur decat dragoste si dulciuriStiu ca am pacatele mele, recunoscute de orice religie Iubita mea superba de te ai intoarce ar fi pura fericireAzi, in lipsa ei, ziua iubirii e lipsita de sens si pluteste in aer agonieDin pacate a fost si s-a terminat totusi inainte ca adevarat sa fieIntr-o camera de hotel ceasul desteptator suna ca de obicei neiertatorTrezind ochii albastri ai acestui barbat cu buna stiinta tradatorCaci pana si azi se afla aici chiar de s-a facut atat de tarziuMotivul pentru care e asa il cunosc dar sa il inteleg nu stiuChiar si asa dor ii e de ea si de parul moale, blondCu ce am gresit totusi pana la urma si in fond?Ea din golan m-a transformat in domnAlunga ganduri reci, isi pune ca astazi este o zi ca oricare altaTanjeste dupa ziua in care o va revedea pe a lui fataAsa cum o stie el, cu calitati si cu defecteE convins ca nimeni ca el nu o sa iubeasca si nici nu o sa o respecteE dimineata si cu aceeasi bucurie ia telefonul sa o sune de trezire din somnPe fata cea mai draga ce l-a facut din golan domnO mama isi pupa fetita si ii spune buna dimineata puiul mamii dragPentru ea aceasta este al iubirii suprem pragDragostea fata de copilul ei frumos si minunatFemeia nu a iubit cu adevarat un barbatFetita acum ajunsa femeie e cel mai minunat darEa la randul ei iubind cu adevarat si patimasIn excursia de-un weekend avuta cu viitoarea lui sotieEa il intreaba daca sa il fi iubit mai mult pe cineva stieEl raspunde ca nu si ii zambeste frumos cu dantura-i perfectaInsa raspunsul nu a fost corect desi intrebarea mai mult decat onestaCaci in urma cu mult, mult timp, desi erau niste copiiEa l-a iubit de parca pe lume nu ar exista alte treburi si alte grijiSi azi ii dadea inramata in roz pozaPe care ca un dobitoc a rupt-o, poza dar si inima in douaSa nu uitam de floreasa din colt care imparte buchete cocheteCu zambet, bucurie urari care mai de care pe aleseSe bucura ca in jurul ei este iubireCaci in cazul ei nu a fost sa fieCand ajunge acasa desi ea e tare frumoasaEste tot singura caci el era sarac dar nici altuia nu a vrut sa-i fie mireasaIn toate povestile de dragoste ne regasimNi se potrivesc sau nu, mai mult sau mai putinIubirile pleaca sau stau, de pleaca iarasi vinAtunci cand credem cu adevarat in enigmaticul destinDe suferi azi, e mai putin important dar conteaza ca ai iubitCaci daca nu ai iubit inseamna ca degeaba ai respirat si ai traitTu oricum fericit sa fii caci lumina pe unde se crapa inima intra usorSi nu uita, pe lume nimic nu-i intamplator!
|
|
Comentează
Aduna in ochii albastri si frumosi toata furia din lume
De indoieli, de suspiciuni, de minciuni e satul la culme
Tradarea si o privire mincinoasa lasa adanci urme
Astazi e satul si arunca ura proprie peste lume
Isi incepe blestemul cu glas apasat umezindu-si cateodata gura
In minte spune tacit pentru iertarea ei ruga
Te blestem pe tine copila ce te credeam cea mai pura dintre toate
Rostesc asta fara mila, in acorduri de strigat sau soapte
Daca ai tradat cu buna stiinta iubirea noastra sfanta
Sper ca blestemul meu si tie inima sa ti-o rupa
Sa nu ai liniste nici in somn, in bucurie sau suspine
Sa nu te iubeasca nimeni insa sa te batjocoreasca orisicine
Sa te faca viata sa iti para rau, de tine sa iti fie rusine
Din greseala in greseala sa mergi sa nu te poti abtine
Sa nu iti poti alina durerea prin poezie sau povestire
Sa traiesti singuratatea mea fara ca cineva sa te aline
Sa te inneci in intrebari, incertitudini si suspine
Sa nu mai ai nici chip frumos si nici sufletul de copil
Chipul sa iti fie urat ca minciuna si zambetu-ti umil
Pana cand voi spune eu cu toata inima ca e destul
Pana cand iti vei da seama doar ca am vrut am fost credul
Trimit vant peste tine, frig si iarna grea
Sa te doara inima, peste tine sa ninga cu remuscari nu cu nea
Sa ma strigi asa cum te am strigat eu in toate noptile
Sa nu iti stearga nimeni de neoprit lacrimile
Tu, cea pe care am iubit o mai mult decat viata mea
Sa iti cada si cealalta aripa de catifea
Tu, sper sa porti mantia de doua ori mai neagra decat in trecut
Si de data asta sa nu ai aparare si niciun fel de scut
Nici un barbat sa nu fie in locul meu cu atat mai putin sa te salveze
Nicio stea pe aleea ta sa nu te lumineze
Au trecut luni de cand degetele nu au creionat versuriMici poezii au mai fost doar, dar parca facute din resturiDar azi din nou ma asez la masa mea modestaSa scriu despre cea mai pura dragoste si totusi ea e incestaAstazi o frunza m-a mangaiat si m-am gandit ca ai trimis-o tuImpreuna cu leganatul de copaci si cu vantulMa gandesc ca inseamna ca inca ma iubesti si poate m-ai iertatCu toate ca stiu ca pe mine in adanc esti tare suparatPoate ca adevarul cu buna stiinta l-am trisatSi am putea merge pana la a spune ca te-am tradatDar despre tine, iubirea mea, tu ce imi mai poti spune?Acum cand esti plecat din nou dupa bogatii in lumeOare golul din suflet reusi v or sa il umple?Comorile la vazul carora inima incepe sa iti cante?Sau poate acum te vei defini pe deplin ca barbatImi vei da iar un inel numai bun pentru maritat?Sau poate nu mai merit sa fiu sotia ta iubitoareInsa dragostea mea pentru tine merita caci ea este impunatoarePe unde iti umbla pasii sufletul meu pereche?Ce planuri mintea ta sptrintena mai tese?Crezi ca vom mai avea parte de finalul de poveste?Astept creierul inima cu iluzii sa mi-o imbeteCa apoi inima ca de obicei sa te si sa ma iertePentru tot greul ce a trecut si din el mult inca mai esteMa uit in jur, am pierdut o zi splendida de toamnaCu soare si cu culori imbracate in alamaDin nou pe taram diferit de al meu te afli, undevaGandul ca pana ieri dormeai langa mine inca e aieveaTe astept cu buchetul de frunze si miros de marSa imi dai iertarea si sa imi pui o stea in parUna peste alta, doar langa tine cu adevarat pot straluciAsta cred cu adevarat cu fiecare crampei al mintii
Se pune la culcare in asternuturi leopard
Cu luna-i in spate frumoasa si in retrograd
Stele la fata frumoasa ii fac cu grija gard
In minte spune rugaciunea si ochii in somn ii cad
Copila fiind alearga pe sub podul astazi asfaltat
Dar noroiul de atunci pe fata de multe ori de gol a dat
Asta si nasul fin al mamei ce simtea parfum de tutun strain
Toate astea au fost pentru ea cu gust dulce si pelin
Pe strada da de el si de ochii lui frumosi
Ce i-au fost mentori, au fost si reci dar si duiosi
Caiete pline cu rime atat de mari pentru o fetita
Pe cat de inocenta pe atat de bandita
Caci multe lucruri le inflorea pentru zece minute in plus
La pieptul lui atunci cand oricine altcineva era exclus
Dar traia din plin al dragostei miraj de noi toti dorit
Doar cine il traieste stie ca nu este doar un mit
Fugea de oriunde pentru el, de acasa, de la scoala, de la meditatii
Orice alte cuvinte in limbi straine pareau elucubratii
Astepta doar sa ii spuna el: adevarat, esti cea mai frumoasa
Expresia preferata ce si acum o bucura si o apasa
Undeva pe drum si-au luat tristul la revedere
Ca sa colinde apoi printre idealuri si vise efemere
Pana ce soarta i-a reunit intr-o banala dupa-amiaza
Si si-au spus ca ar merita din plin sa incerce iara’
Intr-o neasteptata si racoroasa primavara
In ciuda frigului din oameni, din casa si afara
Contrar tuturor obstacolelor si prejudecatilor absurde
Dragostea din ce in ce mai tare patrunde
In minte si in suflet, imbracata in pasiune
Poate mai exista asa ceva, daca da, vreau sa stiu si eu unde
Caci pana acum nu am mai intalnit
Un destin atat de frumos si de iscusit
Sa te plimbe atata timp prin fel si fel de lumi
Ca sa iti arate la final ca tu ai plecat de pe culmi
Femeie si barbat, in adevaratul sens al cuvantului
Mai frumosi din ce in ce o data cu patina timpului
Reinvie dragostea dintre un baiat si o fata
Si juramintele de la o varsta cand nu poti fi mireasa
Timpul a avut grija de o dragoste binecuvantata si aleasa
Asa cum numai in povesti poate sa iasa
E ora cinci dimineata, racoare, un parc si o geana de lumina
In aer pluteste o dragoste veche, dintre un baiat de cartier si o fata fina
Banca e martora la tot ce si-au spus, acum sau in urma cu zece ani
Pe vremea cand iubirea era chiar iubire, mai presus de scoala sau de bani
Atunci cand sublimul se impletea cu succes cu grotescul
Si astfel rezulta ceva mai pur si mai frumos decat orice e real sau terestru
Ea sta cufundata in trecut cu mainile-i rezemate pe picioare
Cu inima-i batandu-i in piept nebuna si atat de tare
Buclele rebele inlocuite de parul drept perfect, brunet
Acelasi zambet atat de frumos incat e nedrept
Sclipirea-i din ochi nebuna ce o credea pierduta sau cel putin uitata
Apare pe alocuri atunci cand el ii spune ca inca o asteapta
Si cumva bratele lui puternice si ii spun ca s-a intors acasa
Se simte in ochii lui femeia cea mai frumoasa
In sarutul din buzele lui pline gaseste norocul si dragostea din filme
Pe care o gasea si cand era adolescenta in asternuturi umile
Si gustul inconfundabil de tutun din gura lui desenata
Si privirea lui din cei mai frumosi ochi ce atat de tare o imbata
Toate ii amintesc de fiorul dragostei de alta data
El fumeaza jumatate din tigara dintr-o data
Langa el sta singura fata pe care a iubit-o vreodata
Se gandeste ca nu a fost totul perfect
Poate uneori cu ea nu a fost corect
Si poate uneori de ea nu a fost sau nu este demn
Dar sentimentul de iubire pentru ea este etern
In viata lui a gresit si a facut multe prostii
A gresit si a cazut in capcanele multe ale vietii
A confundat venirea noptii cu raze pale ale diminetii
Prea destept nativ a ales sa fie prea prost uneori
Ce rost are sa vrei sa urci daca mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa cobori?
Un singur lucru pur in lumea sa zbuciumata
Dragostea pentru femeia de langa el ce exista de cand aceasta era inca fata
Au trecut anii si nu a uitat-o nici el, nici inima sa nebuna
Desi ar fi vrut de multe ori, pentru ea nu a putut simti ura
Doar paradoxal o dragoste atat de pura
Acum o tine in brate in realitate nu doar in amintire
Nu se stie daca dragostea poate sa reinvie sau ce va fi sa fie
Insa,cum se spune, si un ceas stricat arata in zi de doua ora corecta
Desi ei sunt defecti din principiu, reintalnirea lor a fost perfecta
Asa ca ce poate sa opreasca ca atingerea creola de catifea
Sa ii mai imbrace macar o data si noaptea sa nu mai fie grea
Caci au fost atatea nopti grele, si pentru el si pentru ea…
Se dau norii la o parte de pe cer sub racoarea noptii
Se trage cortina din nou de la un capat la altul al tristetii
Ecouri de aplauze mai mult sau mai putin reale rasuna in surdina
Se sterge de pe chipul meu privirea umila
Tu te intorci din nou triumfator si invingator
Lucru pentru care am platit si eu cu lacrimi in modestul dormitor
Mai bogat, mai puternic atat la propriu cat si la figurat
Lucru pentru care sufletul meu de multe a fost secat
Cu aceeasi ochi frumosi si cu dragostea-ti pura in piept
Dintre toti pe care-i cunosc, singurul caruia sa ii spui ca e barbat e demn
Cu spatele-ti puternic, de ger si ninsori din plin incercat
Eu cu sufletu-mi de lacrimi si chin patat
Pe usa intra acum al meu suflet si barbat
Atat de la fel si totusi atat de schimbat
Si as vrea sa spun ca macar eu am ramas la fel
Aceeasi fetita cu sufletul curat dar rebel
Dar poate ca si eu pe drum m-am pierdut si transformat
Doar un singur lucru oricat ar fi de incercat
Ramane etern, pe veci si neschimbat
Si jur asta pe tot ce este sfant in cer si pe pamant
Dinainte de a ma naste sau muri oricand fac legamant
Pentru dragostea mea pentru tine ce traieste prin toti porii mei
Te asteapta de poti sa ramai sa o iei si cu adevarat sa o vrei
Sa nu ma mai lasi singura si nici prada lucrurilor rele
Te rog sa ma protejezi mai departe de cele urate si de blesteme
Doar tu sa raman pura cum ma stii imi dai putere
Doar tu stii sa stingi si stergi in urma plecari tale durere
Nu indrazni sa imi vorbesti tocmai tu
Cel care mi-a salvat dar si dizolvat sufletul
Despre promisiuni incalcate sau regrete tardive
Despre credinta in lucruri prostesti sau efemere
Nu o spun eu, ci buzele mele cu gust amar si nu de la cafea
Ale fetei ce cu suspine cand ai plecat plangea
Mainile tremurande de frica imi vin in ajutor
Si atacurile de panica traite cateodata la semafor
Corpul ce mi-a ars si inghetat deopotriva de dor
Alt si alt timp petrecut la telefon
Nu imi vorbi tu cu aceeasi gura pacatoasa
Cu care mi-ai transmis ca ma lasi iar singura acasa
Cu ochii ce pe loc m-au anihilat
In ziua in care te ai decis sa fii plecat
Iti pot vorbi eu din al tradarii taram intunecat
Iti pot gesticula chiar de mainile cu buna stiinta mi le-ai ferecat
Si frustrarea de a nu recupera ceea ce mi-a fost furat
Iti poate vorbi despre tradare la un ceai pe inserat
Despre fiecare minciuna pe care am crezut-o si m-am si bucurat
Despre cum tu in picioare promisiuni ai calcat
Nu declansa furtuna de foc in globul meu de cristal
Nu ispiti sa vina uraganul acum cand esti aproape de mal
Nu subestima o inima de ani de zile ranita
Nu trezi la realitate razbunarea ce sta in inima pitita
Caci atunci nimic nu va putea tempera focul ce arde in mine
De neputinta si de angoase ca mai cred in tine
Nu face pulbere putinul frumos ce il mai am in suflet
Gandeste inainte sa vorbesti in al tau cuget
Te iert azi desi tu nu ai puterea sa o ceri, nici azi, nici ieri
Asa cum nu ai nici puterea pe tine sa te ierti
Te iert azi pentru ca spre deosebire de tine eu inca mai cred
In ziua noastra, in soapte ce mi le ai spus cu emotie sub luceferi
Te iert azi, desi nu meriti, pentru ca ai meritat sa te iubesc
Desi pe omul dur de astazi nu-l cunosc si nu-l doresc
Imi astept barbatul si cu el sa amintiri si frici sa impartasesc
Si sa ma vindece de tot ce a fost rau pamantesc
Se simte in camera parfum de liliac trezit de perdea
Se aude inca zgomot de lacrima cazuta pe dusumea
Usor usor se pare ca intra soarele si in camera mea
Chiar de luna mi-e cea mai buna prietena noaptea
Tremura liliacul fragil de dor in vaza
Asa cum tremur eu la gandul sa te vad iara’
Imi amintesc de primele buchete de flori primite de la tine
Luate cu atat de mult efort dar dulci ca mierea de albine
Ce erau recompensate cu o imbratisare si un sarut
Acum nu esti aici macar cum iti multumesc sa ma asculti
Sta copila ta, docila, in sezut in pat cu paru-i blond si te asteapta
Sa vada ce urmeaza sa-i trasezi, un premiu sau o pedeapsa
Ce flori vrei sa mai pui in buchetul vietii mele, iubirea mea suprema?
O floare de nu-ma-uita sau o floare efemera?
In ce vei mai inveli florile frumoase, pretioase si fragile?
Le asezi pe celofan de fericire sau de agonie?
Imi vei returna petalele smulse cu sau fara voia ta?
Promiti ca le vei ingriji, ca le vei uda?
Cu caldura, cu rabdare si emotie, cu dragostea ta?
Iar eu atunci promit sa nu mai fiu nicicand rea…
Promiti sa astepti sa creasca floarea la fel cum era cand ai lasat-o?
In noaptea aceea de toamna atunci cand ai taiat-o?
Eu zic ca va fi si mai frumoasa si mai dulce va mirosi
Dar are nevoie de tine sa o protejezi si pentru a o ingriji
Sa-i pui petalele la loc si frumos tu sa le colorezi
Ca apoi de frumusetea lor singur sa te minunezi
Sa-i lasi si spinii te rog, in caz de nevoie sa stie sa se apere
Atunci cand se simte incoltita si tu vei fi iar departe
Respir adanc si stiu ca trebuie sa ma trezesc
Cursul firesc trasat al vietii e corect sa il urmez
Cu melodia 1000 fredonand pornesc pe strada
Copacii ma saluta invingatori si imi spun ca e primavara
Racoarea din vant imi deranjeaza o suvita blond de par
Mi-e tare, tare dor sa te vad
Inca o zi si nicio rima scrisa de mana ei
Nicio strofa, niciun vers ce povesteste de al dragostei crampei
Nicio poezie care sa il invoce iar, neincetat, din nou si din nou
Fara versuri inchinate in cinstea lui de parca ar fi erou
Ce se intampla oare se intreaba el in graba si treacat
Dar la gandurile negre mereu stie sa puna lacat
Convins de dragostea ei si de faptul ca fata e pura
Desi dragostea din partea lui a fost grandioasa, a fost si dura
Parca ii este mai dor ca niciodata de parul ei auriu
De lacrimile din ochii de un caprui timpuriu
Isi da seama in cele din urma ca s-a facut prea tarziu
Ca oboseala ii joaca farse si ca rasul ei inca e zglobiu
Se intreaba daca toate comorile stranse cu atata osteneala si truda
Vor indulci asteptarea si durerea in timp va deveni nula
Oare am exagerat? Oare norocul prea tare mi l-am incercat?
Caci mii de promisiuni si lacrimi barbatul a tradat
Se intreaba linistit daca sufletul fetei mai este suparat
Pare totusi ca m-a inteles si mai presus de atat, ea m-a iertat
Se cufunda in vise si viseaza ore, zile, saptamani si ani
In care ea nu apare, dar in schimb apar multi bani
Totusi, pentru el nici acum nu e destul
Si probabil ca din pacate niciodata nu va fi prea mult
O parte din el gandeste ca va pleca iar in cautare de pietre nestemate
Dumnezeu ii este martor ca pentru ea le strange pe toate
O alta parte insa se teme de razbunarea ei
De toate angoasele si crisparea prinse in parul fetei
Cand vei da frau, iubita mea, la tot ce e amar in tine?
Cat timp de acum imi va lua sa te vindec, sa te fac bine?
Ce au pierdut sau au castigat vor afla in anii ce urmeaza
Ispita sta constincioasa pe la colturi si ii vegheaza
Aceea ca la un moment dat sa isi puna iar lucruri in geamantan
Aruncand din nou fata departe de linistitul liman
Izbindu-i din nou inima de cer
Dar ca ramai de de tot e dreptul meu sa sper
Iubita mea cu ochii de caprioara blanzi dar de nepatruns
La inceput de primavara, tu, te rog, daca poti, sa ma asculti
Te rog iarta-ma ca gura-ti frumoasa ti-e uscata
Ca mii de lacrimi ti-au patat palida-ti fata
Iarta-ma pentru fiecare fir alb ce si-a facut loc in paru-ti blond
Si pentru fiecare moment in care replicile mele te-au lasat fara de ton
Iarta-ma ca de atata timp iti spun te iubesc doar la telefon
Iarta-ma ca am furat din copilaria ta si asa scurta
Si pentru ca in aceasta clipa inima-ti e franta
Iarta-ma ca uneori am fost egoist
Atat de tare, incat totusi langa tine si totusi foarte trist
Imi pare rau ca atunci cand am reusit sa implinesc al meu vis
Pe tine insa te-am prigonit si te-am izgonit din paradis
Iarta-ma pentru promisiunile incalcate si ca am tipat la tine
Dar tu stii, nu-i asa, ca tot ce fac e ca sa ne fie bine
Iarta-ma ca nu am fost de multe ori atunci cand ai avut nevoie
De o batista, de o mana intinsa sau de o mangaiere
Dar iti promit ca cele rele sunt efemere
Iarta-ma pentru fiecare drum singuratic inspre casa
Pentru fiecare data cand singura te-ai pus la masa
Pentru fiecare poezie pe care ai scris-o razand sau plangand
Si ca fara voia mea am incalcat al nostru legamant
Dar promit ca te voi vindeca curand
Tu stii ca eu sunt aici pentru tine oricand
Iarta-ma ca te am jignit crezand ca pot cumpara timpul pierdut
Cu prostioare pe care candva din vitrine tu le-ai vrut
Iarta-ma ca nu iti spun in piept azi martisor conform traditiei
Dar poti sa imi ceri in schimb orice tu vrei
Iarta-ma ca azi, in zi de draga-ti sarbatoare
Nu sunt sa iti daruiesc asteptata floare
Asa scrie barbatul cu ochii de smarald si parul grizonat
Stand intr-o incapere mare asemeni unui iatac
Si totusi lasand foaia la o parte de gandeste mai bine
Chiar de ea va ierta, eu nicicand nu ma pot ierta pe mine
