Natalia's Blog

[EN] Each country probably has some hidden beauties which you have to specifically and targeted search in order to find. Such a hidden beauty I discovered in Bosnia and Herzegovina, some 40 km away from Mostar and less than 10 km away from Croatia. I though I could imagine what impression waterfalls could generate, but this was much more real and powerful than expected. I understood why waterfalls photos are usually blurred (because the water evaporates, creating foggy and humid air) and why people wear cloaks when around (because the air itself is so humid that my glasses instantly reacted to it as in a sauna). 

So, if you have a chance to drive through southern BiH, visit this beautiful place. Plan a picnic and swim during the summer, and a nice walk at any time during the year. 

[RO] Fiecare țară probabil are locuri extrem de frumoase, dar ascunse. Pentru a vizita astfel de locuri deseori trebuie să le cunoști sau afli de la localnici. O astfel de descoperire am avut-o despre cascada Kravice, la circa 40 km de la orașul Mostar și mai puțin de 10 km de la hotarul cu Croația. Eu credeam că îmi imaginez destul de exact cam ce impresie ar putea să-mi creeze o cascadă adevărată, dar în realitate efectul a fost mai puternic și real, decât mă așteptam eu. Am înțeles de ce pozele de la cascade sunt de obicei blurate (din cauza apei care se evaporează, creând un aer umed și încețoșat) și de ce oamenii poartă haine de ploaie, chiar dacă afară nu plouă (pentru ca aerul este într-atât de umed, încât crează un efect de saună, la care ochelarii mei au reacționat imediat).

Deci, dacă ai ocazia să călătoreși prin sudul Bosniei și a Herzegovinei, îți recomand să treci pe la aceste cascade. Pe timp de vară poți planifica să înoți (deși apa de munte oricum rămâne rece, chiar și pe timp de arșiță), iar o plimbare este binevenită oricând!

The view from the top of the waterfall / Priveliștea din vârful cascadei

[EN] Home has only one name in my mind and heart, and it is called Moldova. Being at least all working days of the week somewhere abroad I often think of home in terms of smells, colors, taste (needless to say people). I have gathered over time an album of a few reminders of home: 8 details which sum up together for what I feel as being Moldova to me.

Probably, none of these elements can be found exclusively in Moldova only. But it is their combination which represents the perfect description of my country. 

[RO] Moldova este unicul “acasă” pe care îl am în suflet. Fiind cel puțin în zilele lucrătoare ale săptămânii undeva în străinătate, eu deseori îmi amintesc de “acasă” în termeni de gust, culoare sau miros (nu mai zic de oameni). Am colectat în timp câteva poze pe care tot eu le-am făcut, care reprezintă pentru mine Moldova și care fac dorul și mai apăsător.

Probabil, nici unul dintre aceste elemente nu este exclusiv doar pentru Moldova, dar combinația acestora este descrierea perfectă doar pentru ea.

The smell of peonies / Mireasma bujorilor

Sunflower / Floarea soarelui

Poppies / Câmpurile cu maci

Jasmin / Mirosul de jasmin

And the taste of our fruits…Și gustul fructelor de-acasă…

Cherries, grabbed directly from the cherry tree / Cireșele culese direct din copac

Și vata dulce

[RO] Cu nici o lună în urmă nu cunoșteam nici despre existența orășelului Mostar și nici de extraordinara frumusețe a Bosniei și Herzegovinei. A trebuit să treacă mai bine de două săptămâni, de când sunt în Mostar, și un spot video impresionant în foaier-ul hotelului, pentru ca să planific ceva timp pentru o vizită în orașul vechi.

Mostar este, cu siguranță, un oraș cu o bogată, veche și dureroasă istorie. Este un oraș care unește două maluri atât de diferite, divizate de râul Neretva, și unite de către faimosul Pod Vechi (despre care am aflat practic ieri). Mostar a fost un oraș important și strategic în Imperiul Otoman, iar podul vechi este considerat până astăzi una dintre cele mai exemplare obiecte, reminiscente a arhitecturii Islamice în Balcani.

[EN] A month ago I did not even know neither about the existence of Mostar city, nor about the beauty of Bosnia and Herzegovina. It took me two weeks and a mind-blowing video spot about Mostar in the lobby of my hotel to start planning at least an hour walk.

Mostar is definitively a city with long, rich and at times painful history. The city of two lands, divided by Neretva River and united by the (now I know) famous Old Bridge. Mostar was one very important city during the Ottoman Empire, while the Old Bridge up until today is considered as one of the most exemplary pieces of Islamic architecture in the Balkans.

[RO] În primul rând, Mostar impresionează prin natura incredibilă. Crestele munților înzăpeziți sunt vizible din oricare parte a orașului, pentru că orașul este înconjurat de munți. Drumul dintre Sarajevo până în Mostar, cu mașina, durează două ore, timp în care scenele incredibile a naturii și apa atât de frumoasă, cristalină, de o culoare verde-albastră curată te lasă fără cuvinte. Nu am știut că aceste ținuturi sunt atât de frumoase.

[EN] Firstly, Mostar impresses by the unbelievable nature. The whole 2 hour drive, which I am now taking on weekly basis, between Sarajevo and Mostar is just an unbelievable scenery, with high mountains with snow on top and crystal greenish-blue river waters. Not only that the water is so clean and beautifully colored, but it also is running with an incredible force. I had absolutely no idea that BiH is so beautiful. And I honestly mean it.

[RO] Dar, desigur, nu doar natura impresionează, ci și istoria acestor locuri. Conflictul din Iugoslavia și războiul intern din Bosnia au adus atâta tragedie în aceste locuri, încât indiferent de istoriile pe care le asculți și de partea cui ești (dacă o astfel alegere e de facto posibilă), un fapt rămâne cert: aceste locuri păstrează o tristă și mută tăcere a durerii prin care au trecut acești oameni.

[EN] If the nature is the one inspiring in the first place, the history of the city certainly follows. The Yugoslavian conflict and Bosnian war brought so much pain to these lands, that regardless of the stories and versions you read, the one fact remains unchanged and that is the pain that all people went through.

“All gave some, some gave all”

[RO] Acest desen pe perete, din poza de mai jos, la fel ca și multe-multe altele desenate pe pereți în Mostar și Sarajevo, fac o încercare curajoasă și creativă de a camufla urmele de la gloanțele din pereții care pe pielea lor au simțit gustul amar al războiului.

[EN] This picture on the wall, below, as well as many-many other wall-paintings in Mostar and Sarajevo as well, are making a brave and creative attempt to hide the bullet wholes in the buildings which felt the war on their skin.

[RO] Adevărul este că nu m-am așteptat să văd turiști în Mostar, dar centrul vechi era împânzit de mai mulți străini. Orașul vechi păstrează aerul medieval, absolut special: nu amintește nici a Praga, nici a Istanbul, e special. Este mic, îi faci înconjorul în jumătate de oră, dar crează un comfort special.

Localnicii sunt deschiși să primească străinii pe ulițele lor, podul vechi a fost completamente reconstruit (fiind total distrus în timpul bombardamentelor din 1993), oamenii îl traversează activ, malurile comunică, istoria merge înainte, rănile se cicatrizează și nu mai vor să vorbească despre durerea prin care au trecut…

[EN] I certainly did not expect to see any tourists in Mostar, but there were quite many of them in the old town. And the old town indeed has a medieval air in it. Small, but pretty enough to create a special comfort zone of long-gone old days.

Local people are friendly with foreigners, welcoming them (us) in their shops and restaurants, the old bridge has been fully reconstructed (after being fully destroyed during the bombings in 1993), people are actively crossing their bridge, busy with their new lives, the two parts of the river are speaking to each other, time passes by, the scars no longer want to speak about the pain they went through…

Stari Most – construit de otomani în secolul al XVI-lea, distrus completamente în al 427-lea an al vieții sale, la 9 noiembrie 1993, apoi reconstruit și deschis pentru publicul larg, începând cu iulie 2004. – constructed by ottomans in the 16-th century, completely destroyed after 427 years of standing still, in 09.11.1993, then reconstructed from scratch and open for public again since July 2004. 

 

[RO] Imaginează-ți că mergi pe stradă, oprești pasul lângă primul magazin care îți iese în cale, pentru a procura o simplă apă, iar în momentul când pășești pragul încăperii simți cum ai ajuns într-o completamente altă dimensiune de timp. Deși, aici fi trebuit să fie un simplu market.

Magazinul Eliseevkiy, din Moscova, însă, aduce mai mult a muzeu. M-am prins pe idea că dacă aș fi examinat cu atâta atenție podul și pereții din oarecare alt magazin, securitatea ar fi pus cu siguranță ochiul pe mine și ar fi suspectat gânduri rele.

Moscova poate fi atât de încărcată, murdară și obositoare, dar anumite colțișoare numaidecât vor aminti despre frumusețea și arta ruseasă, de o calitate superioară, indiscutabilă. Precum și exemplul acestui magazin, unde am intrat din coincidență.

[EN] Just imagine walking down the street, stopping at the nearby store to buy some refreshments and then get the feelings that you transposed in time. Ok, looks pretty. May I come in? I really can? No entrance fee? Well, yes, come in, no entrance fee, since it is a regular store. 

Honestly, feels like in a museum. I actually thought that if I would be starring at the walls and ceiling of regular stores as I did in Eliseevskiy, the security would suspect me preparing a break-in or something of this kind.

Moscow can be pretty busy, dirty and tiring. But some corners remind you about the undeniable Russian beauty and art. Just like this regular mini-store on Tverskaya street, where I randomly stopped by for some refreshments…

Source: http://www.eliseevskiy.ru

Source: http://www.eliseevskiy.ru

[RO] Este impresionant faptul că foarte multe atracții turistice ale lumii au fost create din intenții absolut materialiste. Necesitatea de a te impune, de a demonstra puterea și bogăția sau de a mulțumi capriciile și alintările. Și câteodată aceste capricii s-au convertit în frumuseți speciale.

Cam așa impresie mi-a lăsat (și) grandomania Palatului Versailles. Se impune într-atât de mult prin splendoarea-i și bogăție, încât inevitabil (mi se pare mie) îți pui întrebarea… cum cineva și-ar putea permite un asemenea lux? Deși, nu e vorba pur și simplu de lux stilat și bogat, e vorba despre un lux abundent și fascinant.

Versailles este, după mine, un contrast absolut cu timpurile adevărate pe care le reprezintă, secolul 17. Probabil că, totuși, nu timpul contează, ci oamenii, indiferent de secol. Sau poate că creativitatea nu are limite, iar eu subestimez barocul și nu înțeleg limbajul roial, deși impresionează adânc.

[EN] It is absolutely mesmerizing how many tourist attractions worldwide were created out of pure materialistic intentions. The need to impose yourself, to show your power and wealth or simply follow the will of your whims. And once in a while these caprices turn into a mind-blowing masterpiece. 

That is a short description of the impression which Palace of Versailles left me with. It is so impressive, grace to its “expensiveness”, that you can naturally end up asking yourself: how could one possibly afford such a luxury? Moreover, I don’t see it as a stylish, classical luxury. This goes beyond any boundaries of fascinating luxury. That is a palace of art, with art walls, art doors, art knobs. You name it.

In my opinion, Versailles is an opposite image for the times which it represents and the real people of those times: 17th century. Or, possibly, the century has no implication whatsoever in this whole story. What matters are the people, their boundless creativity (and pocket). 

And me, I am only underestimating the baroque times and I find hardly readable the royal quality. But still, its beauty makes my mind go blank. How could it possibly be so pretty?

[RO] Nu am partajat o recomandare de film de foarte multă vreme. Motivul principal este faptul că, în ultimii ani, cărțile au substituit timpul liber rămas, mai mult decât până atunci. Dar acest film privit recent a depășit oricare așteptare pentru un motiv foarte simplu: reflectă atât de frumos de ce cărțile sunt mai profunde și ”adevărate” decât filmele, ba chiar și realitatea.

Fără a deschide prea multe secrete, recomand aceast superb film, pe care îl atribui categoriei de filme profund marcante.

[EN] I did not do a movie review for a very long time. Mostly because books have replaced in the last few years my spare time, and there is less time for movies now. But this one has simply blown my mind away for a very simple reason: it shows in such a beautiful way why books are better than movies and even reality itself.

Without disclosing any more cards, I am just recommending this beautiful masterpiece, which I will put on the same imaginary “shelf” as The Notebook.

Image source: here

Image source: here

[RO] Atunci când vizitezi cel mai mare monument religios din întreaga lume nu ai cum să pleci de acolo neschimbat. Cred că o parte din subconștientul meu a rămas acolo, pierdut. Pentru recuperare, dar și conștientizare, voi avea nevoie de încă o vizită în acest loc special.

Angkor Wat este, cu siguranță, un motiv de mândrie pentru Cambodia, dar și omenire. Cândva, legendele spun, aceste locuri găzduiau unul dintre cele mai mari orașe din sec.11-12, cu peste 1 milion de persoane, reprezentând 0.1% din populația lumii, la acel moment.

Fascinant, pentru mine, e să atingi un perete din construcție, cu atâtea ornamente frumoase și să te lași prins de întrebarea… oare cine a mai atins acest perete cu sute de ani în urmă? Ce gânduri aveau?

Efortul depus la construcția Angkorului, dar și a celorlalte temple, este unul incomprehensibil, dar rezultatul atât de frumos. Impresia este că ai nimerit într-un platou de filmare, de poveste, abandonat cu sute de ani în urmă.

[EN] When visiting the largest religious monument of all times, it is hardly possible to get away unchanged. I think part of my thoughts are lost somewhere there and I will need to be back for them.

Angkor Wat is a treasure of Cambodia and, undoubtedly, a treasure of the world. I could hardly get enough of it in one day only. The legend says that a long time ago these places were home for the largest city in 11th-12th century, with over 1 mil people populating it, which represented 0.1% of the whole population of the world at that point in time.

It is fascinating to touch any wall of these constructions and get carried away by the question… who did touch the same spot hundreds of years ago? And what were they thinking about?

The effort invested into building Angkor, and the other temples, it is an incomprehensible one, but the result is such a fulfilling one. You find yourself thinking that you simply ended up on a fairy-tale movie set, abandoned hundreds of years ago.

[RO] Cam prin aceste locuri, acum, Angelina Jolie filmează o ecranizare după romanul “First they killed my father” the Loung Ung. [EN] Somewhere around this place, Angelina Jolie is currently filming a movie based on the true story of the “First they killed my father” book, by Loung Ung.

 

[RO] Întâmpinarea răsăritului la Angkor Wat este o atracție turistică în sine. Procurați ceva dis-de-dimineața de la vânzătorii locali, pentru ca aceștia să vă ofere gratuit niște secrete despre cele mai bune locuri de unde răsăritul arată și mai spectaculos. [EN] The sunrise at Angkor Wat is a turistic attraction on its own. You only have to buy something, anything from the local guys in order to have them disclosing to you which are the spots from where the sunrise looks even more spectacular than otherwise.

 

 

 

Foto: Adrian Lupușor

 

[RO] Ah, Zagreb! Chiar să-mi doresc să găsesc o explicație logică a atașamentului meu față de acest oraș, nu pot. Am încercat. Orașul mirosului de copturi dulci și flori. A devenit un vis deja să cunosc Croația, să o străbat în lung și lat, fără grabă. Să savurez atmosfera specială a acestei țări și notele diferite ale vieții de zi cu zi. Poate, într-o zi…

Suntem deja la etapa relației în care localnicii nu prea reușesc să mă suprindă cu locuri din oraș pe care nu le cunosc (cu excepția restaurantelor, cafenelelor, cu mâncare și băuturi absolut delicioase). Acum fac cunoștință cu orașul din străzile pierdute, mici și neumblate.

[EN] Well, Zagreb. Even if I wished to find a reasonable explanation of my deep love for this city, I could not possibly find one. It is an indescribable feeling. The city filled with smells of sweet bakery and flowers. It is my dream now to get to know Croatia better. No rush. Traveling the whole country and savoring the special atmosphere and life quality that comes with it. One day, maybe.

Our relationship has gotten to the stage where locals can hardly surprise me with places in the city I did not know about (except restaurants, cafes where one can try one of the most delicious food and drinks ever). Now, I am getting to know the other side of Zagreb, the one hidden in the small and lost streets. And that is drawing me even closer to this beautiful city.

 

Chiang Mai, la a doua vizită în arhivă, mi se asociază cu un oraș al tururilor și expedițiilor. Mergi acolo pentru ca să cunoști Tailanda, mai adâncă, mai autentică, cu tradiții înrădăcinate și un pic influențate de cultura chineză.

Diversitatea activităților este una covârșitoare, regiunea fiind una destul de dezvoltată în ale turismului și satifacției curiozității străinilor.

De această dată Chiang Mai ne-a întâmpinat cu o surpriză mai puțin plăcută. Hotelul în care trebuia să stăm a făcut o greșeală și am rămas fără loc de trai. Cu siguranță, în nici un oraș turistic nu vei dormi în stradă, numaidecât se va găsi o cameră liberă, cel mai probabil, chiar la hotelul de peste drum, dar prețul și calitatea nu vor mai fi aceleași ca și în cazul unei rezervări prealabile.

A fost o lecție învățată: confirmă vizita cu câteva zile înainte de sosire (chiar dacă plata a fost făcută integral) și acceptă oferta Agodei de a găsi și substitui hotelul cu ajutorul lor, din prima ofertă, pentru că la a doua încercare ei nu mai au oferta valabilă (chiar dacă îi suni înapoi peste 10 minute).

Despre tururi vorbind, de data asta am început explorările cu vizita la hot spring, în care apa zvâcnește natural din adâncul pământului, fiind la o temperatură de aproape 100 grace Celsius. Ceea ce fascinează nu sunt pur și simplu hot spring-urile, ci utilizarea lor. Tailandezii au găsit și aici cum să mobilizeze portmoneele turiștilor. Ei vând ouă de prepeliță și coșuri de lemn în care aceste ouă pot fi fierte direct în hot spring. Ouăle de prepeliță au nevoie de 2 minute pentru a fi fierte, iar după – savurate, împreună cu sosul de soia.

Hot spring

O atracție turistică majoră din regiune este templul alb. Construcția acestuia a început relativ recent, iar procesul încă continuă; cu toate acestea, perimetrul e invadat de turiști.

Ceea ce impresionează aici este simplitatea construcției, dar grandomania efectului vizual. Ca și multe temple tailandeze, și templul alb are oglinda drept element major de decor. Pe timp luminos, adică mai tot timpul, efectul oglinzii amplifică soarele și intensifică efectele vizuale, deși nu sunt decât bucăți mici de oglindă.

Wat Rong Khun (White Temple), in Chiang Rai, invadat de turiști

Dacă depui mai mult efort, poți găsi și unghiuri în care turiștii să nu mai invadeze fotografiile. Cel puțin nu toate colțurile fotografiilor.

Același Wat Rong Khun

Următoarea destinație – long-neck village, sat în care femeile și fetele poartă inele la gât. Senzațiile, de astă dată, au fost mixte, clar că inelele nu sunt purtate decât pentru scopuri de atracție a turiștilor…

Long-neck village, cu două fetițe care vorbeau engleza

Long-neck village, fulare din mătase, cusute în sat. Foto: Adrian Lupușor

Long-neck village, piața locală, destinată turiștilor. Foto: Adrian Lupușor

În această vacanță am decis să “tragem o fugă” și până în Laos, dacă tot Chiang Mai se află la circa 4 ore distanță. Zona în care Tailanda, Laos și Myanmar se întâlnesc este o bine-cunoscută regiune, care poartă denumirea de Golden Triangle (mot-a-mot: triunghiul de aur), pe care a obținut-o ca rezultat al comerțului de droguri din regiune. Un kilogram de droguri era vândut la prețul unui kilogram de aur. Tranzacțiile sau schimburile aveau loc pe insula aflată exact în locul unde cele trei țări se pupă. În trecut, insula nu era controlată de nimeni, de aceea astfel de cumpărături aveau loc anume acolo, un fel de zona economică liberă. Iar astăzi, insula este în subordinea Laosului.

Golden Triangle, la intersecția Myanmarului, Tailandei și Laosului

Noi, în drum spre Laos

La piața locală din Laos, una dintre “specialitățile” pieții. Foto: Adrian Lupușor

În Laos nu am stat decât ceva mai puțin de o oră, într-o zonă destinată turiștilor din Tailanda, pentru a evita necesitatea obținerii vizei Laos și pentru a evita necesitatea obținerii unei noi vize la intrarea înapoi în Tailanda. Deci, oficial, n-am fost în Laos. Dar, am fost. Practic, încolo și înapoi.

Un alt tur interesant pe care l-am făcut a fost vizita la împărăția tigrilor (Tiger Kingdom), unde turiștii vin pentru o experiență de comunicare, joc cu tigrii. Prețul biletului depinde de vârsta tigrului pentru care îți dorești să îl vezi/atingi, cu care vrei să (încerci) te joci.

Desigur că intrarea în oricare cușcă este supravegheată, turiștii întrând pe rând, numaidecât fiind acompaniați de câțiva dresori.

Din fericire sau ba, tigrii dorm aproape 18 ore pe zi, de aceea, majoritatea sunt somnoroși și pentru a-i incita la joacă, trebuie, mai întâi, să depui efort pentru a-i trezi. Blând, foarte blând, desigur.

Tiger Kingdom, cu un tigru de 4 luni

Am trecut și pe la ferma de șerpi, care, însă, pentru mine a fost o experiență neplăcută. Condițiile de viață și nivelul de securitate sunt jalnice. Probabil, este o experiență interesantă, pentru cei care sunt gata să riște.

Toate tururile menționate mai sus reprezintă escapade în afara orașului. Vorbind de oraș, Chiang Mai, oferă combinația clasică tailandeză de atracții turistice: temple și piețe locale. Toate merită vizitate, mai ales pentru că nu sunt prea numeroase și nici prea aglomerate. Anume aici poți savura din liniștea și pacea emanată de templele budiste.

Wat Chedi Luang, templu în Chiang Mai

Night market, Chiang Mai

Și pentru că viața de turist activ necesită și pauze, pentru refacerea energiei, recomand pauze acvatice la unul dintre cele mai frumoase locuri pentrtu acest scop, Eco Resort.

Eco Resort, Chiang Mai

În Chiang Mai am întâmpinat anul nou, 2016. Tot atunci și acolo am avut unul dintre cele mai sincere momente de fascinație de la cerul invadat de lampioane… mii și mii. Am stat toată seara cu capul ridicat spre cer. O frumusețe copleșitoare…

Cerul din Chiang Mai, în ajunul anului nou 2016, împânzit de lampioane

La cât de active și multiple sunt tururile propuse turiștilor din Chiang Mai, la atât de liniștită și frumoasă poate fi viața în oraș. Piețe mici, fructe gustoase, oameni deschiși, clima caldă, dar absolut suportabilă, moderată, comparativ cu Bangkok.

E un oraș în care mi-aș dori să mai revin, pentru că oferă diversitate de activități, indiferent de gradul de oboseală pe care dorești să ți-l asumi.

Foto: Adrian Lupușor

Doi ani în urmă, Asia a lăsat o amprentă puternică și frumoasă în viața noastră, de aceea era inevitabil că vom reveni. Și am revenit. Am început pregătirile cu circa jumătate de an înainte de călătorie, cu bilete internaționale și interne cumpărate (prin http://www.skyscanner.net/), hoteluri bronate (pe http://www.agoda.com/), planuri pentru vizite gândite (http://www.tripadvisor.com/).

În momentele de oboseală, pe durata acestor șase luni de așteptare, gândul la noua și unica (în multe sensuri) călătorie a reprezentat medicamentul cu efect energizant imediat. În ultima lună, număram zilele. Turul nostru, de data asta, cuprinde Tailanda și Cambodia, cu 6 orașe, în total. Acum suntem într-al treilea și sper timpul să treacă cât mai lent posibil.

Am decis să scriu despre fiecare oraș, despre experiența din fiecare localitate pe care o vom explora. Într-un final, anume aceste amintiri sunt ceea ce contează în timp și anume pe ele vreau să le țin minte peste ani, tot așa cum acum, înainte de a reveni în Tailanda, am recitit fostul articol de pe blog unde am descris prima experiență din întânirea cu Asia.

Bangkok a fost prima noastră destinație, la care pur și simplu trebuia (și va mai trebui) să revenim, pentru că energia acestui oraș este una absolut specială. Eu personal am compatibilitate absolută cu Bangkok-ul. Îl pun în aceeași listă cu favoritele mele, Praga și Zagreb. Dar, într-o caterogie absolut diferită. Cel puțin pentru că e Asia.

Prima impresie (indiferent despre a câta vizită e vorba) e la prima inspirație a aerului profund hidratat, ba chiar ud. De data asta am stat în Bangkok ceva mai mult timp, de aceea am reușit să cunoaștem mai bine orașul și să divizăm activitățile între: atracțiile obligatorii de (re)vizitat și cele în care mergem pentru a evita căldura de la amiază.

Templele

Templele tailandeze sunt obligatorii pentru vizite în oricare liste de top nu ai privi. Adevărul este că frumusețea lor devine repetativă dacă mergi în mai multe temple, la fel de impresionantă, dar cu nuanțe de deja-vue. Templele care merită cu siguranță vizitate sunt Grand Palace, Wat Pho (care se află în imediata apropiere a Grand Palace) și Wat Arun (situat peste râul Chao Phraya, vis-a vis de Wat Pho). Cu cât mai lungă e vizita, cu atât mai multe temple pot fi adăugate la listă, dar călătoria în Bangkok nu ar trebui să se limiteze doar la temple, părerea mea.

Oarecum, însă, liniștea din interiorul templelor este unica atotcuprinzătoare, indiferent de religia pe care o profesează vizitatorul/turistul. Templele budiste sunt deschise pe parcursul zilei, oricine poate intra și… privi frumusețea din interiorul templului și medita.

Grand Palace, aici nu ai cum să nu rămâi impresionat de grandomania arhitecturală, dar și numărul de turiști Înconjorul și vizita tuturor templelor este o experiență care nu trebuie ratată

Wat Pho, chiar dacă este situat în imediata apropiere a Grand Palace, este mai puțin invadat de turiști, de aceea atmosfera este mai relaxantă. Mie atmosfera mi se pare un pic mai romantică și degajată. Arhitectura este mai moale, mai înflorată, spre deosebire de Grand Palace unde toate elementele emană grandomanie.

Wat Arun

Râul Chao Phraya

Atmosfera și impresiile din turul pe râul care dă viață Bangkok-ului sunt cu totul speciale, dacă turul este făcut pe înserate, la apus de soare. Căsuțele sărace se împletesc cu cele mega-bogate. Maluri, pe Chao Praya, practic nu există. Casele sunt construite peste ape, indiferent unde ai fi, în centrul orașului.

Evadări perfecte, în timpul zilei

La cât de mult îmi place timpul din Bagkok, la atât de greu este să te ții energic și completamente calm sub soarele arzător și efortul fizic. De data asta, am căutat să evităm expunerea permanentă și nemiloasă la soare și am găsit câteva soluții pur și simplu perfecte: Sea Life Bangkok Ocean World, grădina zoologică și casa-muzeu John Thompson. Desigur că o altă opțiune sunt bazinele de înot

Sea Life Bangkok Ocean World (http://www.sealifebangkok.com/en/) se află într-un shopping centru, cuprinde circa două etaje subterane de viață sub sticlă. Indiferent de vârsta vizitatorului, acest loc te lasă cu gura căscată, literalmente.

Grădina Zoologică din Bangkok (Dusit Zoo), nu are doar animale exotice, dar și animale pe care nici nu m-am gândit că le-aș putea întâlni într-o astfel de locație și anume: arici și vaci europene Pe lângă giraje, tigri, lei, elefanți, penguini, hipopotami, zebre, crocodili, șerpi, șopârle, maimuțe, papagali, etc., mai sunt organizate și show-uri cu prestația animalelor, care deloc nu îngrijorează în privința stării acestora 

John Thompson a fost un american care s-a îndrăgostit de cultura tailandeză și, fiind arhitect de specialitate, și=a construit o casă cu farmec aparte, nu departe de inima Bangkok-ului. Tot el a facilitat dezvoltarea industriei și exportul de mătase. Zvonurile zic că era și agent al serviciilor secrete SUA.

Nightlife

Viața de noapte a Bangkok-ului este una cel puțin la fel de activă ca și cea din timpul zilei. Atunci când soarele apune, iar căldura devine suportabilă, oamenii caută distracții alternative. Kao San Road și Chinatown sunt două locații care merită vizitate și la care am mers în fiecare seară. Pentru cei romantici, recomand piața de noapte de flori.

Kao San Road este o stradă împânzită cu pub-uri, restaurante, mâncare de stradă, taximetriști, vânzători de fructe, vânzători de suc de fructe, vânzători de haine, servicii de masaj, etc. La fiecare colț muzica răsună la maxim, exact după principiul cunoscut și în Moldova, la cine mai tare

Chinatown se întinde pe o suprafață chiar mai mare decât Kao San Road. Aici găsești de toate (și mâncare, și suvenire, și haine), doar că foarte multe sunt de origine chineză.

Piața de flori

Și la final, recomand câteva localuri din Bangkok la mâncarea cărora voi visa, nu alta.

Un local de stradă din Chinatown, amplasat exact vis-a-vis de T&K Seafood. Nici nu m-aș așeza la o astfel de masă, dacă s-ar găsi în Chișinău Dar, anume aci am mâncat cel mai gustos crab. Localul se specializează pe pregătirea fructelor de mare.  Rosabieng Restaurant de lângă stația de trenuri, Semsen. Deși localul nu are prea multe reviews-urile pe tripadvisor, am mers acolo din coincidență și circumstanțe. Noi am gustat și împărțiț la masă (așa cum se face în Asia) toată mâncarea. Toate cele 5 feluri de bucate gustate au fost perfecte până la ultima lingură! Piața locală, Floating Market at Lat Mayom. E o piață-refugiu de turiști, cu prețuri bune, unde se aprovizionează cu produsele populația locală.

Localul fără nume și la aparență dubios, din Chinatown – gătesc fructe de mare, fără prea multe condimente, doar ușor dozate cu condimente de bază. Vizibil, fructele erau prospete și aduse la condiția ideală pentru consum.

Rosabieng restaurant, cel care ne-a impresionat cel mai mult în Bangkok, și unicul în care am ajuns din cauza foamei totale și lipsei de timp de a mai explora alte localuri în zonă. Gătesc mâncare locală, relativ condimentată, cum le place tailandezilor.

În piața de la Floating Market at Lat Mayom. Aici se găsesc de toate. Ochii fug la fructele de mare. Majoritatea sunt deja preparate și împachetate, gata pentru consum. Nouă ne-au plăcut scoicile coapte pe loc, în fața noastră.

Eu știu că noi vom mai reveni la Bangkok și de fiecare dată vizitele vor fi tot mai calde, tot mai personale și comode. Cu fiecare vizită, anume Bangkok-ul va deveni un fel de tot mai acasă. Iar noi, sper eu, vom tot lungi timpul petrecut aici, până nu vom lua un bilet într-o singură direcție. Cine știe