Ion Strelciuc

Guvernul Republicii Moldova a decis să cumpere BC „Investprivatbank”, sub forma unui lot patrimonial unic, prin intermediul Băncii de Economii a Moldovei, în care statul deţine cota majoritară în capital.

În cadrul unei şedinţe de astăzi, prezidată de premierul Zinaida Greceanâi, cu participarea guvernatorului Băncii Naţionale a Moldovei, Leonid Talmaci, preşedintelui Băncii de Economici, Grigore Gacikevici, şi alte oficialităţi, s-a decis că, în urma efectuării procedurilor dictate de legislaţia în vigoare cu privire la instituţiile financiare, toate activele şi pasivele „Investprivatbank” vor trece la BEM, ceea ce înseamnă că deponenţii băncii fălite vor deveni automat deponenţi ai BEM, asigurându-li-se în acest mod protejarea tuturor drepturilor lor.

Premierul Zinaida Greceanâi a făcut un apel către toţi deponenţii şi clienţii „Investprivatbank” să manifeste spirit de înţelegere, or, prin această operaţiune de procurare, statul garantează integritatea tuturor mijloacelor financiare depuse pe conturile acestei bănci.

Amintim că Banca Naţională a Moldovei a retras licenţa băncii comerciale „Investprivatbank”, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Ioan STRELCIUC

Noul vicepremier în Guvernul Greceanâi II, liderul creştin-democraţilor din Moldova, Iurie Roşca, a fost prezentat, astăzi, Cabinetului de Miniştri de către preşedintele Vladimir Voronin. Tot astăzi, Iurie Roşca a depus jurământul.

Ulterior, membrii Guvernului s-au reunit într-o şedinţă, în cadrul căreia au aprobat mai multe hotărâri, inclusiv una prin care ziua de miercuri, 29 iulie, zi în care vor avea lor alegerile anticipate, a fost declarată zi nelucrătoare.

Cu alte detalii şi declaraţii, inclusiv ale noului vicepremier vom reveni în scurt timp.

Sursa: FLUX

Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a semnat astăzi un decret prin care l-a numit pe liderul creştin-democraţilor moldoveni, Iurie Roşca, în funcţia de viceprim-ministru, informează MOLDPRES citând un comunicat al serviciului de presă al instituţiei prezidenţiale.

Vom reveni cu detalii.

Sursa: FLUX

Volumul total al vânzărilor pe pieţele de telefonie fixă, mobilă şi de acces la Internet a însumat, în primul trimestru al anului curent, 1 miliard 204,8 milioane de lei. Cea mai mare cifră de afaceri – de 621,1 milioane de lei – a fost înregistrată pe piaţa serviciilor de telefonie mobilă, arată date ale Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (ANRCETI).

În comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, vânzările pe piaţa de telefonie mobilă s-au redus cu 3,17 la sută, iar pe cea de telefonie fixă – cu 17,5 la sută. Venitul mediu lunar per utilizator (ARPU) în telefonia mobilă s-a micşorat cu 23,07 la sută şi a constituit 82,93 lei, iar în telefonia fixă – cu 20,2 la sută, respectiv, 141 lei. În acelaşi timp, cifra de afaceri pe piaţa serviciilor transport date şi acces la Internet a crescut, faţă de primul trimestru al anului 2008, cu 57,25 la sută şi a alcătuit 110,08 milioane de lei, iar vânzările serviciilor în bandă largă – cu 89,1 la sută, însumând 58,7 milioane de lei.

Piaţa serviciilor de acces la Internet se dezvoltă dinamic

Deşi vânzările pe piaţa de telefonie fixă şi cea mobilă s-au redus, numărul utilizatorilor acestor servicii, precum ai serviciilor transport date şi acces la Internet a continuat să crească. Astfel, numărul abonaţilor telefoniei fixe a sporit cu 3,4 la sută şi a ajuns la 1 milion 121 mii, iar cel al utilizatorilor telefoniei mobile – cu 23,3 la sută, până la 2 milioane 575,5 mii. Ca urmare a acestor evoluţii, rata de penetrare a serviciilor de telefonie fixă, raportată la o sută de locuitori ai republicii, s-a ridicat la 31,4 la sută, iar cea a serviciilor de telefonie mobilă – la 72,2 la sută.

Datele ANRCETI mai arată că, la capitolul abonaţi, cele mai semnificative creşteri au fost înregistrate pe piaţa serviciilor transport date şi acces la Internet. În perioada de referinţă, numărul total al abonaţilor la serviciile de acces la Internet la puncte fixe a sporit, faţă de primul trimestru al anului 2008, cu 143,5 la sută şi a alcătuit 168 mii, iar cel al abonaţilor la serviciile în bandă largă – aproape de 2,5 ori – şi a ajuns la 135 mii. Ratele de penetrare a acestor servicii au constituit 4,7 la sută şi, respectiv, 3,8 la sută.

Specialiştii agenţiei explică diminuarea vânzărilor pe piaţa serviciilor de telefonie fixă şi mobilă pe fundalul creşterii numărului de utilizatori prin micşorarea traficului în aceste reţele, tendinţă cauzată, la rândul său, de reducerea capacităţii de plată a clienţilor şi predispoziţia acestora de a economisi în condiţiile crizei financiar-economice.

Ioan STRELCIUC

* În primele trei luni ale anului curent, 88 mii de moldoveni au abandonat agricultura

Numărul populaţiei economic active (populaţia ocupată plus şomerii) din Republica Moldova s-a micşorat, în primul trimestru al anului curent, cu 40,1 mii sau cu 3,3 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungând până la 1 milion 181 mii persoane.

Potrivit datelor oficiale, acest trend negativ a fost determinat, în principal, de scăderea cu 64 mii a numărului populaţiei ocupate, în special, a populaţiei ocupate în agricultură (cu 88 mii). Reducerea numărului populaţiei ocupate în agricultură este o tendinţă care s-a accentuat pregnant pe parcursul ultimilor ani, ca urmare a exodului masiv al forţei de muncă tinere din sate. Din cauza veniturilor mici, obţinute în urma practicării agriculturii, populaţia tânără din sate migrează spre oraşe sau peste hotare, unde veniturile sunt mult mai mari. Or, potrivit ultimelor date ale Biroului Naţional de Statistică, cele mai mici salarii în luna martie curent au fost atestate în sectorul agricol. Salariaţii din respectivul sector au fost retribuiţi, în medie, cu 1319 lei (117 USD), în creştere cu 7,3 la sută faţă de luna martie a anului trecut. În acelaşi timp, mărimea medie a minimului de existenţă pentru o persoană din Republica Moldova a constituit, în 2008, 1368 de lei (121 USD), fiind în creştere faţă de anul 2007 cu 24,4 la sută. Astfel, în timp ce salariul mediu în agricultură creşte cu doar câteva procente, minimul de existenţă sporeşte cu zeci de procente.

Retribuţia medie în sectorul agricol nu asigură minimul oficial de existenţă

Cu alte cuvinte, retribuţia medie în sectorul agricol nu asigură minimul oficial de existenţă, cu atât mai mult, nu permite creşterea unui copil. Această disparitate considerabilă a declanşat evadarea din sate a tinerilor, care nu văd o perspectivă în activităţile agricole, activitatea de bază în zonele rurale din Moldova. Acum, în sate rămân preponderent bătrânii. Aproximativ 15 la sută din populaţia din sate a depăşit vârsta de 60 de ani, iar ponderea femeilor vârstnice în totalul populaţiei feminine rurale este de 17,7 la sută. În general, ponderea populaţiei tinere în Moldova s-a redus de la 23,8 la sută, cât era în 2000, până la 17,1 la sută în anul curent, numărul tinerilor fiind cu un sfert de milion mii mai mic. Coroborate cu lipsa tehnologiilor avansate în domeniul agricol, problemele enunţate mai sus ar putea agrava şi mai mult situaţia, încât, peste câţiva ani, ponderea agriculturii în PIB să se diminueze esenţial.

Ultimele date arată că, în primele trei luni ale anului curent, ponderea populaţiei ocupate în totalul populaţiei active s-a micşorat de la 94,5 la sută până la 92,3 la sută. Respectiv, ponderea şomerilor a crescut de la 5,5 la sută până la 7,7 la sută. Faţă de perioada similară a anului trecut, numărul populaţiei ocupate s-a micşorat cu circa 5,5 la sută, ajungând la 1 milion 90 mii persoane.

Numărul persoanelor angajate în construcţii s-a redus cu 3,3 la sută

În distribuţia după activităţile din economia naţională, se constată că în sectorul agricol au activat 249,5 mii persoane (circa 23 la sută din totalul persoanelor ocupate). Faţă de primul trimestru al anului 2008, numărul populaţiei ocupate în agricultură a scăzut semnificativ – cu peste 26 la sută (sau cu 88 mii). Fiecare a doua persoană ocupată în agricultură continuă să lucreze în gospodăria auxiliară proprie.

În celelalte activităţi, numărul persoanelor ocupate a fost de peste 840 mii, în creştere cu 24,4 mii sau cu 3 la sută faţă de primul trimestru al anului 2008. Ponderea persoanelor ocupate în industrie a constituit 14,8 la sută (14 la sută în 2008), iar în construcţii 5,8 la sută (5,7 la sută în 2008). Numărul persoanelor ocupate în industrie a rămas, practic, la nivelul anului trecut (cu 0,5 la sută mai mic), în timp ce numărul persoanelor ocupate în construcţii s-a redus faţă de anul trecut cu 3,3 la sută.

În sectorul serviciilor au activat 56,6 la sută din totalul persoanelor ocupate, această pondere crescând cu 5,4 puncte procentuale faţă de ianuarie-martie 2008. Astfel, faţă de perioada respectivă a anului trecut, numărul persoanelor ocupate în sectorul serviciilor a crescut cu 27 mii.

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă că numărul salariaţilor constituie 75,5 la sută din totalul persoanelor ocupate. În acelaşi timp, datele oficiale arată că în sectorul informal au lucrat 10,2 la sută din totalul persoanelor ocupate în economie, iar 26,1 la sută au avut un inclusiv un loc de muncă informal (care presupune lipsa protecţiei sociale de care beneficiază angajaţii din sectorul formal).

Numărul şomerilor din Moldova, estimat conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii, a fost de circa 90,9 mii, cu 23,5 mii mai mare faţă de primul trimestru al anului 2008. Şomajul a afectat într-o proporţie mai mare bărbaţii – 63,8 la sută din numărul total de şomeri, precum şi persoanele din mediul urban – 55,6 la sută. Rata şomajului (proporţia şomerilor în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 7,7 la sută, fiind mai înaltă faţă de trimestrul I al anului 2008, când aceasta a fost de 5,5 la sută. Rata şomajului la bărbaţi a fost de 9,6 la sută, iar la femei – de 5,7 la sută. Rata şomajului în mediul urban a constituit 8,6 la sută, iar în mediul rural – 6,8 la sută. În rândurile tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 16 la sută. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 11,8 la sută.

Circa 38,2 mii de persoane s-au declarat descurajate în a-şi găsi un loc de lucru dorit, iar numărul persoanelor declarate de către gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru a fost, conform estimărilor, de circa 272,5 mii. Circa două treimi din cei declaraţi plecaţi au fost bărbaţi. Aceeaşi proporţie se înregistrează pentru persoanele plecate din localităţile rurale.

Ioan STRELCIUC

Version:1.0 StartHTML:0000000168 EndHTML:0000008467 StartFragment:0000000468 EndFragment:0000008450

Bill Gates si Warren Buffett

Pentru prima dată în ultimii cinci ani, în 2008 s-a micşorat numărul miliardarilor în dolari, în lume, în general, dar şi în Rusia, în particular (ţară în care numărul miliardarilor a crescut dinamic pe parcursul ultimilor ani).

Astfel, potrivit datelor prestigioasei reviste Forbes, în momentul de faţă, pe planetă există „doar 793 de miliardari”. Numărul lor s-a micşorat, faţă de acum un an, cu 332, printre cei care au ratat clasamentul numărându-se şi 55 de ruşi. Ultimele date arată că în clasamentul superbogătaşilor lumii se regăsesc 32 de cetăţeni ruşi, care, însă, au pierdut sume considerabile de bani pe parcursul anului trecut.

Presa străină menţionează că, deşi s-a subţiat considerabil, lista miliardarilor lumii a devenit şi mai exclusivă. De remarcat că actuala criză financiară a redus nu doar numărul miliardarilor, ci şi averea totală a acestora. Astfel, averea cumulativă a miliardarilor din clasamentul Forbes s-a micşorat, pe parcursul anului 2008, cu astronomica sumă de peste 2 trilioane de dolari. Ca urmare, cursa pentru prima poziţie în clasament „s-a transformat într-o adevărată bătălie pentru supravieţuire”. Deoarece sectorul comunicaţiilor electronice a făcut cel mai bine faţă efectelor crizei financiare, fondatorul gigantului Microsoft, Bill Gates şi-a recuperat poziţia de lider în topul celor mai mari bogătaşi ai lumii. El a pierdut în 2008 „doar” 18 miliarde de dolari. În prezent, lui Gates i-au mai rămas 40 miliarde de dolari.

Proprietarii reţelelor de magazine cu reduceri au reuşit să se îmbogăţească în condiţii de criză

Situaţia lui Bill Gates, însă este mult mai bună decât cea a lui Warren Buffett, care a pierdut pe parcursul anului trecut circa 25 miliarde de dolari. Averea sa a fost estimată de Forbes la 37 miliarde de dolari. Anul 2008 a fost cel mai nefast pentru compania lui Buffett – „Berkshire Hathaway”. Printre cele mai mari gafe ale lui Buffett din 2008 se numără majorarea cotei în ConocoPhillips (a cărei capitalizare a scăzut, în luna august a anului trecut, cu 54 la sută), în momentul în care preţul la petrol înregistrase cea mai mare valoare.

Forbes menţionează că, deşi miliardarii lumii au avut de înfruntat mult stres pe parcursul anului trecut, există totuşi 44 de bogătaşi care nu numai că au reuşit să evite pierderea banilor, ci şi să-şi sporească averile. Una dintre metodele de îmbogăţire este şi miza pe consumatorii care încearcă să economisească. Astfel, nouă din 20 cei mai bogaţi oameni ai lumii sunt proprietari ai reţelelor de magazine cu reduceri. În clasament a intrat şi Tadashi Yanai, proprietarul Fast Retailing, una dintre cele mai mari companii de vânzări cu amănuntul a îmbrăcămintei din Japonia.

Prăbuşire pentru „piaţa miliardarilor” ruşi

Pentru „partea rusă” a clasamentului, anul 2008 a fost devastator: din 11 februarie 2008 până la 11 februarie 2009, când au fost făcute evaluările, indicele Bursei de Valori RTS a căzut cu circa 65 la sută. Acum, în topul Forbes au mai rămas doar 32 de miliardari originari din Rusia, inclusiv doi care locuiesc peste hotare – Boris Berezovski şi Mihail Guţeriev. Averea cumulată a acestora s-a micşorat, de la 471 miliarde de dolari, până la 102,1 miliarde de dolari, toţi având de pierdut sume colosale.

Cel mai dificil i-a fost lui Oleg Deripaska, ocupantul poziţiei a noua în topul din anul 2008, cu o avere de 28 miliarde de dolari. Acum un an, Deripaska a devenit cel mai bogat rus din lume, sporindu-şi averea, pe parcursul anului 2007, cu 14,7 miliarde de dolari şi depăşindu-l pe fostul lider, Roman Abramovici. La începutul acestui an, Forbes a estimat averea lui Deripaska la 3,5 miliarde de dolari (cu 88 la sută mai puţin), acesta fiind ocupantul poziţiei a 164-a.

Niciun miliardar rus din sectorul imobiliar

Primul miliardar în lista bogătaşilor ruşi este Mihail Prohorov, care a reuşit să scape de datorii, deşi averea acestuia s-a micşorat de la 19,5 miliarde de dolari până la 9,5 miliarde de dolari.

Abramovici a rămas pe poziţia secundă a clasamentului miliardarilor ruşi, cu o avere estimată la 8,5 miliarde de dolari, inclusiv banii rămaşi după vânzarea companiei „Sibneft” şi cumpărarea companiei „Evraz”. Persoane din anturajul lui Abramovici, însă, afirmă că este greu de estimat care este situaţia conturilor bancare ale miliardarului în momentul de faţă.

Pe de altă parte, oameni apropiaţi acţionarilor concernului „Alfa-group” afirmă că averile lui Mihail Fridman, Gherman Han şi Alexey Kuzmicev sunt mai mari decât a estimat Forbes.

Într-o situaţie extrem de proastă s-au trezit oligarhii ruşi din domeniul imobiliar. Astfel, în ratingul Forbes nu se regăseşte niciunul din Rusia, deşi, acum un an, aici figurau nouă. Unii dintre aceştia, cum ar fi coproprietarii companiei „PIK”, Kiril Pisarev şi Yuri Jukov, au pierdut cel mai mult – circa 90 la sută din capital. Veşti proaste a avut şi soţia primarului Moscovei, Elena Baturina, al cărei business a fost atât de păgubos, încât ea a fost catapultată din clasamentul Forbes, pierzând 3,3 miliarde de dolari.

Lumea se bucură de pierderile miliardarilor

În opinia experţilor, şi „pe piaţa” miliardarilor bula s-a umflat până peste poate. „Când activele financiare cresc atât de mult în preţ, în timpul recesiunii, cei mai bogaţi oameni pierd cel mai mult. Şi asta se vede cel mai bine pe exemplul businessmenilor din ţările aflate în curs de dezvoltare, unde mulţi bogătaşi acumulau iresponsabil, în anii buni, datorii, iar acum suferă”, consideră David Fuller, editorul Fullermoney.

O altă poziţie pierdută de ruşi este cea a oraşului Moscova. În timp ce, în 2008, aici locuiau 74 de miliardari, faţă de 71 în New York şi 36 în Londra, acum, în capitala Rusiei sunt înregistraţi doar 27 de miliardari, faţă de 55 în New York şi 28 în Londra.

Editorialiştii de la publicaţia britanică The Times constată că oligarhii sunt „oamenii zilei de ieri”, ale căror pierderi s-au transformat în câştiguri pentru cineva. La rândul său, ziariştii spanioli de la El Pais menţionează că aprecierea dolarului a determinat adjudecarea de către SUA a primatului în topul miliardarilor: 10 magnaţi americani au intrat în primii 20 cei mai bogaţi oameni ai planetei. Printre aceştia se numără primarul New York-ului, Michael Bloomberg – singurul dintre americani care a reuşit să-şi sporească averea în 2008. O altă caracteristică a clasamentului Forbes este creşterea vârstei medii a miliardarilor – 63,7 ani – în special, din contul excluderii tinerilor oligarhi din Rusia şi China.

Fondatorul revistei, Steve Forbes, a constatat că puţină lume deplânge pierderile miliardarilor, iar unii consideră că oligarhii au meritat o astfel de desfăşurare a situaţiei. Totuşi, Forbes aminteşte că aceşti businessmeni creează locuri de muncă şi bunăstare.

Ioan STRELCIUC

Insula Şerpilor

România şi Ucraina au primit azi, din partea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga (CIJ), o soluţie pentru un diferend istoric, rămas fără rezolvare din timpul Uniunii Sovietice (URSS) – delimitarea platoului continental din Marea Neagră, notează publicaţia bucureşteană „Evenimentul zilei”.

Insula Şerpilor nu a fost considerată punct de bază în trasarea liniei de delimitare în Marea Neagră, deci, practic, nu a fost considerată „ţărm” al Ucrainei, aşa cum ceruse Kievul. Potrivit agentului României la Haga, Bogdan Aurescu, ţara noastră a câştigat, prin acest verdict, 80% din platforma continentală, adică 9.730 de kilometri pătraţi.

„Hotărârea pe care a pronunţat-o astăzi Curtea recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile suverane ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.730 de kmp, adică 79,34 % din zona în dispută cu Ucraina”, a spus Aurescu.

Conform declaraţiilor acestuia, „zona conţine aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaze şi 12 milioane de tone de petrol”.

„Este finalul unui diferend complicat ce a durat patru decenii. Linia obţinută este mai avantajoasă decât o soluţie ce ar fi putut obţinută prin negociere. Decizia Curţii confirmă munca echipei şi a strategiei pe care partea română a manifestat-o în faţa Curţii. Este un succes diplomatic, un succes al aplicării dreptului internaţional”, a încheiat agentul României la CIJ.

Prin faptul că Insulei Şerpilor i se atribuie o mare teritorială nu mai mare de 12 mile marine, practic, efectul juridic atribuit este cel al unei stânci. Ucraina susţinea că formaţiunea este o insulă şi cerea să aibă dreptul la mai mult de 12 mile marine.

De asemenea, întreaga lungime a ţărmului românesc a fost luată în considerare, în vreme ce, Ucrainei i-au fost recunoscute doar 700 de kilometri din lungimea totală a coastei.

„Având în vedere că nu influenţează decizia, Curtea nu consideră necesar să se pronunţe asupra naturii formaţiunii”, a declarat preşedinta CIJ, Rosalyn Higgins.

Articolul integral pe www.evz.ro

Ca şi în oricare alt război, în cel al gazelor, pe care ni-i dat să-l trăim în acest început de an, apar multe informaţii imprecise, contradictorii şi chiar false. Unele dintre acestea apar ca urmare a dorinţei mass-media de a informa cât mai rapid publicul, însă există multe „bombe” lansate cu bună ştiinţă de către cei care sunt interesaţi în tulburarea apelor. Ştiind năravul administraţiei de la Kremlin, putem admite că cele mai multe „pastile toxice” servite mass-media au paternitatea Moscovei. În noianul de ştiri care au început să curgă în zilele de sâmbătă, duminică şi luni (10 ianuarie, 11 ianuarie şi, respectiv, 12 ianuarie), era imposibil de desprins clar când anume va fi reluată livrarea gazelor naturale din Rusia spre Europa via Ucraina. Totuşi, caracterul informaţiilor a fost de aşa natură, încât toţi au sperat că problema este, practic, depăşită. Până în ziua de miercuri (14 ianuarie) însă, situaţia nu s-a schimbat şi majoritatea partenerilor europeni ai Rusiei rămâneau în expectativă. Treptat, opinia publică din Europa a început să vorbească în termeni tot mai critici despre Ucraina. Cică, iată, ruşii vor să dea gaze naturale, dar că ucrainenii caută nod în papură. Din acest punct de vedere, bineînţeles, Rusia şi-a atins scopul. Astfel de gânduri au apărut, mai ales, aşa cum arătam în ediţia de marţi, şi din cauză că temperatura joasă a aerului în aceste zile nu favorizează „analizarea la rece” a situaţiei. Ca urmare, ţapul ispăşitor, pregătit de ruşi în persoana Ucrainei, a fost identificat în scurt timp de către europeni. Exact cum urmărea Moscova.

Rusia vrea să facă din Ucraina ţap ispăşitor

Amintim că, de sâmbătă, 10 ianuarie, Moldova este aprovizionată cu gaze naturale (este adevărat că nu în volumele necesare) din rezerva proprie a Ucrainei. Este, fireşte, un gest prietenesc de necontestat pentru care Ucraina merită tot respectul. Şi dacă autorităţile de la Kiev doresc, în măsura posibilităţilor, să reducă la maximum efectele nefaste ale disputei cu Moscova asupra ţărilor vecine (Bulgaria, Moldova), înseamnă că nu ele au fost iniţiatoarele crizei, aşa cum încearcă Rusia să prezinte situaţia. Colosul de la Răsărit doreşte să stârnească nemulţumirea Europei faţă de nişte păcate pe care Ucraina nu le are. Tot ce i se poate incrimina Kievului este că vrea să iasă de sub influenţa Rusiei, că nu a permis acapararea de către „Gazprom” a gazoductelor de pe teritoriul său, că a luat, tranşant, apărarea Georgiei în august 2008, că vrea să se integreze în NATO şi UE. Dacă îi va reuşi să provoace o schismă între Ucraina şi ţările europene, Rusia o va putea supune mult mai uşor. Tocmai de aceea Putin a utilizat drept pretext criza gazelor naturale (prin Ucraina este asigurat tranzitul a circa 80 la sută din volumul gazelor naturale ruseşti livrate Europei). În aceste clipe, este foarte importantă solidaritatea tuturor ţărilor europene. Şi asta, deoarece Ucraina este principala pernă de amortizare a Europei în faţa Rusiei. Deocamdată însă, Occidentul, se pare, nu a conştientizat pe deplin jocul şi miza ruşilor.

România, în extaz de gesturile de curtoazie ale ruşilor

Ca orice imperiu, Rusia acţionează după principiul divide et impera. De asemenea, Moscova foloseşte foarte abil tactica bâtei şi zăhărelului. Iniţial, Rusia a curtat îndelung Germania pentru a obţine din partea acesteia promovarea în Europa a proiectului său North Stream, care ocoleşte Ucraina. Ulterior, cancelarul german Gerhard Schroeder a fost răsplătit cu un post în cadrul mamutului „Gazprom”. În încercarea sa de a promova proiectul South Stream, Kremlinul utilizează aceeaşi tactică de dezbinare. Deoarece autorităţile Bulgariei, care şi-au exprimat interesul de a participa la construcţia conductei South Stream, au dat dovadă de pragmatism şi prudenţă şi au condiţionat acţionariatul său prin obţinerea dreptului de proprietate asupra porţiunii gazoductului de pe propriul teritoriu, inclusiv a dreptului de a stabili în mod autonom tarifele pentru tranzitare, Rusia a început să curteze România. Oficiali din România au confirmat că au purtat discuţii cu partea rusă pentru proiectul South Stream, dar că, până acum, ruşii nu au făcut o propunere oficială. Entuziasmul cu care autorităţile române au întâmpinat gestul de curtoazie al Rusiei este ingenuu, periculos şi contraproductiv. Mai ales că există plauzibila alternativă în proiectul NABUCCO. Cu astfel de atitudini, „pur economice”, bineînţeles că Rusia va câştiga uşor războiul geopolitic şi economic cu Europa.

Gazele naturale nu s-au ieftinit, deşi petrolul – da

Este interesant de urmărit cum Rusia reuşeşte să îndepărteze Ucraina de ţările care, în mod normal, ar trebui să o sprijine. Iniţial, ruşii opresc livrarea gazelor naturale, sub pretextul expirării contractului cu ţara vecină. Ulterior, ei solicită o majorare a tarifului pentru hidrocarburi de mai bine de două ori. Bineînţeles că nicio ţară nu ar fi acceptat un astfel de preţ, mai ales că se vede de la o poştă că acesta este pur politic şi nu are nimic comun cu realităţile şi raţionamentele economice. În primul rând, alte ţări din regiune nu plătesc atât de mult. De exemplu, Armenia sau Belarus. În al doilea rând, Rusia nu acceptă majorarea tarifului pentru tranzitul de gaze naturale prin Ucraina. Un alt moment de reţinut, este cel din primăvara trecută, când oficialii „Gazprom” afirmau că preţul la gazele naturale depinde direct de preţul la petrol. În acel moment, barilul de petrol ajunsese la preţul de 150 dolari. „În cazul în care preţul la ţiţei va ajunge până la 200 dolari, mia de metri cubi de gaze naturale va costa 500 de dolari”, declara Alexei Miller, şeful „Gazprom”. A urmat însă o ieftinire spectaculoasă a petrolului, până la sub 50 de dolari pentru un baril, dar Rusia nu are de gând să reducă preţul la gazele naturale. Acum sunt invocate alte argumente, prin care se urmăreşte menţinerea sau chiar majorarea preţurilor la gazele naturale. Şi asta confirmă faptul că Moscova nu este un partener de încredere, care să opereze, într-adevăr, cu argumente economice.

Ucraina a fost forţată să-şi epuizeze propria-i rezervă de gaze naturale

Miercuri seara, „Gazprom” i-a mai întins o cursă Ucrainei, anunţând că a reluat livrarea gazelor naturale spre Europa, în volum de circa 76 milioane metri cubi. Gazele naturale însă, nu au ajuns la destinaţie. Autorităţile ucrainene au recunoscut că nu sunt gata să transporte acest volum de combustibil. Bineînţeles că Moscova a reacţionat prompt şi s-a grăbit să arate cu degetul spre vecinul din Vest, solicitând Uniunii Europene să facă presiuni asupra Kievului. În realitate, Ucraina a avut un motiv temeinic pentru a proceda astfel. Vorba e că, prin reluarea unui volum relativ mic de gaze naturale, printr-o conductă de capacitate mai mică, Rusia a urmărit ca Ucraina să implice în procesul de livrare gaze din propria-i rezervă. Kremlinul este foarte deranjat de faptul că Ucraina dispune de această rezervă, care îi permite să nu îngenuncheze în faţa ruşilor. Că lucrurile stau astfel, ne-o demonstrează propunerea făcută miercuri Ucrainei de către ruşi, de a livra Moldovei şi Slovaciei gaze naturale proprii, care urmează a fi „compensate” ulterior de către ruşi. Ucraina a acceptat, pe propria-i răspundere. Analizând comportamentul de până acum al Moscovei, avem toate motivele să credem că promisiunea de a compensa aceste volume nu va fi îndeplinită, iar Ucraina nu o va putea trage la răspundere. Şi asta este încă o victorie a ruşilor, graţie faptului că Europa nu a ştiut să fie solidară şi să reacţioneze adecvat într-un moment specific. Or, războiul gazelor naturale este departe de a se sfârşi. Ioan STRELCIUC

„Criza gazelor”, aşa cum a fost botezat şantajul rusesc asupra Europei, declanşat în toiul acestei ierni, a luat sfârşit abia ieri, numai după ce autorităţilor de la Moscova le-a fost împlinit hatârul, prin excluderea unor clauze indezirabile din acordul privind reluarea livrărilor de gaze naturale prin Ucraina. Fără îndoială, războiul gazelor a fost planificat, dirijat şi încheiat de Kremlin, chit că pentru depăşirea situaţiei a fost nevoie de intervenţia UE, în persoana premierului ceh, Mirek Topolanek. Ruşii s-au prefăcut că „s-au lăsat înduplecaţi” şi speră că, astfel, scopul pe care îl urmăresc prin aceste acţiuni va fi atins. Din start, trebuie să constatăm că recenta criză, care, să sperăm, s-a epuizat, are prea puţine conotaţii economice. De aceea, este greşit să privim lucrurile doar prin această prismă. Şi această ieşire a imperiului de la Răsărit are la bază raţionamente eminamente (geo)politice. Agresiunea de la începutul acestui an este un episod dintr-o bătălie de anvergură, care a început mai demult, pe mai multe planuri, şi prin care Rusia vrea să-şi impună treptat interesele geostrategice. Trebuie să constatăm că liderii de la Kremlin ştiu foarte bine să negocieze, iar poftele lor sunt prea mari pentru a putea fi acceptate în cadrul unor negocieri civilizate, calme. De aceea, ei au creat condiţii de force majore pentru partea de la care intenţionează să obţină ceea ce-şi doresc. Se ştie că este mult mai simplu să negociezi şi poţi obţine mai multe de la cel care nu are de ales. Astfel, în lipsa unei alternative, Europa şi Ucraina au fost nevoite să accepte condiţiile impuse de Moscova, chiar dacă, momentan, acestea nu schimbă situaţia (care a fost invocată ca pretext pentru declanşarea agresiunii). Ceea ce urmăreşte Rusia urmează să se producă ulterior, iar evenimentele de la începutul acestui an sunt doar un preludiu.

Lecţia neînvăţată se răzbună

De câţiva ani buni, Moscova aplică în dialogul său cu lumea civilizată şantajul economic. Aşa s-a întâmplat şi cu Georgia, o ţară mică dar curajoasă, care a rămas fără gaze naturale în plină iarnă, însă tragedia sa, deloc mai mică decât cea de acum, a fost trecută cu vedere, numai din cauză că a fost „o tragedie personală”. Atunci, Europa nu a înţeles mesajul ascuns al acţiunilor Kremlinului. A urmat şantajul vinurilor, a cărui victimă a fost Moldova, precum şi şantajul gazelor naturale din 2006, care i-a avut ca protagonişti tot pe Ucraina şi UE. Europa s-a alarmat abia după ce ruşii au lăsat-o fără gaze naturale. Atunci au fost animate discuţiile despre necesitatea găsirii unor surse alternative de alimentare. Proiectul NABUCCO însă, a lâncezit. Lecţia neînvăţată se răzbună. Poate că după recentul şantaj rusesc, marile cancelarii europene nu vor mai avea iluzii vizavi de intenţiile Moscovei de a impune Europei dependenţa energetică şi de a restabilit dominaţia în spaţiul ex-sovietic. Că Rusia joacă tare şi că nu va renunţa niciodată la planurile sale revanşarde era clar încă din 2006, când Ucraina a fost victima unui scenariu similar, dar şi în vara anului trecut, în urma invadării Georgiei. După ambele ieşiri, cu urmări extrem de grave, autorităţile ruse au reuşit să iasă basma curată (adică fără niciun fel de sancţiuni). Încurajat, probabil, de lipsa unei reacţii prompte şi hotărâte din partea Europei la aceste acţiuni reprobabile, Kremlinul îşi continuă jocul agresiv, urmărind, de fiecare dată, două scopuri: promovarea intereselor sale geostrategice şi pedepsirea ţărilor-rebele din fosta URSS. Deocamdată, ţintele prioritare sunt Ucraina şi Georgia, ţări care şi-au declarat deschis intenţiile de a adera la NATO şi UE.

Ruşii vor să-i sugereze Europei o soluţie sinucigaşă

Prin acţiunile de la începutul acestui an, Rusia ar vrea să sugereze Uniunii Europene că Ucraina este un partener nesigur, pe care nu te poţi baza. Cu siguranţă, colosul de la răsărit are şi o soluţie pentru ca această situaţie să nu se repete: urgentarea lucrărilor de construcţie a celor două conducte de gaze care ocolesc Ucraina (ţară prin care sunt transportate 80 la sută din volumul de gaze naturale ruseşti): South Stream şi Nord Stream. Acestea stagnează din cauza împotrivirii mai multor ţări. Acum, Rusia speră că va obţine undă verde. Dacă Europa va merge pe mâna ruşilor, ceea ce pare a fi soluţie poate deveni un act de sinucidere şi Vestul continentului va deveni definitiv dependent de gazele naturale ruseşti. Mai este nevoie de alte dovezi? P. S. În context, este simptomatic raportul UE, prezentat la începutul lunii martie a anului trecut, la Bruxelles, de către comisarul Uniunii Europene pentru politică externă, Javier Solana, şi comisarul pentru relaţii externe, Benita Ferrero-Valdner. Prin acest document, guvernele ţărilor europene au fost avertizate despre începutul unui nou război – războiul pentru resursele energetice. „În următorii 10 ani, ar putea apărea conflicte serioase din cauza concurenţei acerbe pentru accesul la resursele energetice şi controlul asupra acestora”, se arată în acelaşi raport, potrivit căruia, din cauza încălzirii globale, problema securităţii energetice a Europei devine tot mai stringentă, inclusiv din cauza radicalismului politic. La rândul său, Rusia a elaborat şi urmează să adopte, luna viitoare, „Strategia securităţii naţionale până în 2020″, care prevede că „în lume se va încinge concurenţa pentru controlul asupra resurselor energetice”. În opinia autorilor strategiei, „lupta pentru hidrocarburi poate degenera într-o luptă militară şi nu este exclusă aplicarea forţelor militare pentru soluţionarea acestor probleme”. În astfel de circumstanţe, este şi mai periculos ca Rusiei să i se asigure rolul de monopolist în asigurarea Europei cu resurse energetice. Ioan STRELCIUC

Criza financiară internaţională, care a evoluat ulterior într-o criză economică globală, a ciupit din farmecul, bucuriile şi fericirea sărbătorilor de iarnă. Multă lume se pregăteşte de Crăciun cu tremur şi cu îngrijorare. Şi e păcat. Orice s-ar spune şi orice s-ar părea că se întâmplă pe plan global, sărbătorile ar trebui să constituie, aşa cum e şi natural, o ocazie de a savura din plin din plăcerea de a trăi.

Orice nenorocire naşte „prezicători”

Canalele media internaţionale, dar şi cele locale, aduc în fiecare zi noi date şi informaţii despre criza mondială şi riscurile iminente. Recent, cercurile financiar-economice din întreaga lume au fost bulversate de un top al celor mai pesimiste previziuni economice pentru anul Boului (după horoscopul chinezesc), alcătuit de „Saxo Bank”, unul dintre cei mai mari jucători pe piaţa de internet banking şi a investiţiilor online. Astfel, experţii „Saxo Bank” prevăd reducerea preţului la petrol până la 25 de dolari (din cauza reducerii drastice a consumului populaţiei şi a activităţii companiilor), abandonarea de către Italia a reglementărilor monetare europene şi chiar ieşirea acesteia din zona euro (ca urmare a deficitului bugetar excesiv din 2009, care va fi o povară uriaşă pentru guvernul italian). De asemenea, autorii sinistrului top anticipează o ascensiune spectaculoasă a dolarului, „care va ajunge, spre sfârşitul anului viitor, să depăşească euro, încheind la o paritate de 1,3 în favoarea monedei americane”. Explicaţia ar fi că, în 2009, întreaga zonă euro va avea de suferit într-o măsură mai mare decât cea americană. Urmează o serie de scenarii apocaliptice pentru ţări, precum China, Australia, Iran, care pot influenţa situaţia economică pe plan mondial.

O criză ca o hârcă şi o marjă de eroare de ± 100 de procente

Toate aceste bombardamente psihologice nu aduc nimic bun, mai ales că nu e necuratu’ atât de negru precum pare. Şi ce înseamnă, în general, această „criză economică”, încât lumea tremură la auzul numelui ei? Este o bătrână pocită, cu coasa-n mână, care taie şi spânzură totul în cale? Nimic din astea. Criza despre care se vorbeşte atât de intens este o manifestare a unor dificultăţi economice, o perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări prin care trece în prezent omenirea. Aceasta a apărut ca urmare a unor acţiuni mai puţin prudente, mai puţin chibzuite şi este destul de ciudat că nimeni nu a putut să anticipeze o astfel de evoluţie a situaţiei. Cum a apărut această criză, aşa o să dispară. Moldova are acum o şansă extraordinară de a beneficia de experienţa altor ţări, de potenţialul intelectual al altor popoare de a depăşi un impas economic. De ce, dacă nimeni dintre marii experţi de talie mondială nu a fost suficient de competent să prevadă o eventuală criză, să credem acum în pronosticurile sinistre ale acestora? Or, aceste premoniţii au o marjă de eroare de ± 100 de procente. Că va fi sau nu va fi aşa cum ni se povesteşte – vom trăi şi vom vedea.

Indiscutabil, criza financiară s-a produs. S-a produs la nivel internaţional, însă impactul acesteia este şi va fi mai mare acolo unde a fost ceva ce putea fi pierdut. În Moldova, sistemul financiar este într-o stare germinală, fără conexiuni la sistemul financiar internaţional. Deci, nici pierderile nu au de unde să fie considerabile. Deocamdată, situaţia financiar-economică din Moldova este destul de stabilă (mult mai stabilă faţă de alte ţări din regiune şi chiar din lume; în Ucraina, de exemplu, hrivna s-a devalorizat catastrofal, iar rata inflaţiei a constituit 22 la sută, faţă de doar 8,5 la sută în Moldova), sistemul bancar dispune de suficiente lichidităţi, iar Banca Naţională de suficiente rezerve valutare pentru a interveni la timp şi a nu admite o depreciere considerabilă a leului. De asemenea, criza economică nu a avut efecte negative considerabile asupra sistemului bugetar-fiscal al Republicii Moldova (mă miră spaima unor oameni care vorbesc cu groază despre „criza asta”, fără a şti ce-o fi însemnând şi cum ar putea să-i afecteze la modul practic). Cele mai vulnerabile sectoare rămân agricultura şi industria. În 2007, situaţia dificilă din sectorul agricol a determinat reducerea cu 5 la sută a creşterii PIB. Condiţiile climaterice ne-ar putea juca festa şi în acest an, industria autohtonă dă semne de ananghie. În 11 luni ale anului curent, creşterea producţiei industriale a înregistrat un avans de doar 1,2 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Luate toate laolaltă, situaţia nu pare prea optimistă. Însă frica şi panica nu trebuie să fie sentimentele dominante în aceste condiţii, deoarece prin frică şi panică nu poate fi depăşit niciun impact. Aceste sentimente inhibă orice pornire investiţională. Chiar dacă Moldova este departe de a avea o economie funcţională, problemele de ordin economic nu sunt în măsură să ne ucidă. Nici chiar marea criză globală. Iar ceea ce nu ucide, se ştie, te întăreşte.

Vă urez un nou an frumos, plin de bucurii şi… imunitate la criza globală.

La mulţi Ani!