„Scriu când plâng, scriu când sufăr,
Scriu când radiez de fericire,
Uneori mă chiar și rătăcesc în cuvinte,
Sunt eu – Doina, de dor, de jale sau înstrăinare…
O să-mi spui tu care”
Așa se prezintă Doina Strulea pe coperta cărții „Vioara din mansardă”, carte care a fost lansată recent, chiar de majoratul tinerei poete din Criuleni.
Doina este laureată a mai multor concursuri de poezie, naționale și internaționale, iar eu am fost onorată să fiu prezentă la un eveniment frumos din viața ei
Când vine vorba de lectură, prefer proza și mai puțin poezia, dar, recunosc, „Vioara din mansardă” am citit-o dintr-o suflare.
Nu m-am gândit nici pentru o clipă că în acest omuleț minunat se ascunde atât de mult mister, suferință și trăiri bacoviene.
O cunosc pe Doina de ceva timp, iar firea ei te cucerește din prima discuție. Deși are doar 18 ani, face atât de multe lucruri și este implicată în atât de multe proiecte, încât mă întreb când mai are timp și de o cafea.
Cartea de debut a Doiniței cuprinde trei cicluri, iar unul dintre ele este scris în italiană, limba de suflet a scriitoarei. (Doinița, cred mult că eforturile tale nu sunt în zadar, iar în curând vei veni cu noutăți din Italia )
De ce vioara și de ce din mansardă?
După cum spune chiar tânăra poetă, cei șapte ani de vioară și-au lăsat amprenta! „Vioara sunt eu, cea care scrie, cea din care izvorăște poezia, iar mansarda este locul sfânt unde primesc inspirația, care îmi vine oricând și am așternut, datorită ei, poezia din această carte. Traducerile în italiană sunt ale poeziilor cu care am participat la concursurile din Italia. Am decis să-mi public cartea, pentru că poeziile sunt ca niște copii ai mei, îi cresc, îi educ, îi cultiv și trebuie să mă împart și cu alții, să-i vadă și publicul. Un alt capitol din această carte este în memoria unui prieten, Victor Moscalenco”, a spus Doina, după care ne-a recitat mai multe poezii din cartea sa.
Volumul cuprinde peste 80 de poezii, inspirate din trăirile autoarei, iar printre titluri se regăsesc „Mi-e dor”, „Bătrânii”, „În gară iar doare”, „Izvorul”, „Odă mamei”, „Rugă”, „Vioara din mansardă” și altele.
P.S Draga mea Doinița, mult succes în tot ceea ce faci, iar alături de „Vioara din mansardă” să vedem și alte, alte , alte cărți pe coperțile cărora să fie notat numele tău frumos
Toți scriu…
Toți scriu despre ploaie, /despre doi într-o odaie,
despre dragoste neîmpărtășită, / despre o lume infinită.
Puțini scriu despre EL – / Un bărbat frumos, / puternic/ și iubit.
Tatăl unui copil / De viață călăuzit.
Tatăl meu nu e un simplu bărbat, / El e un tată perfect,
Un MARE arhitect / Ce-mi crează proiectul vieții atent,
Astfel, ca să calc proieminent. / Culeg sfaturi utile de la TATA,
El e idealul meu, / Ghidul pentru viitor îl am, necondiționat.
Acum știu de la viață ce am de luat. / „Fata tatei” ascultă timbrul mlădios,
absoarbe dragostea transmisă duios. / Îl iubesc, / Îl respect, / La infinit,
E modelul meu dintr-un vis trăit. / Toți scriu despre ploaie,
Despre doi într-o odaie, / Despre dragoste neîmpărtășită,
Despre o lume infinită. / Toți scriu și eu, la rândul meu,
Uneori, mai scriu câte-un eseu. / Astăzi am scris despre EL, / Despre tatăl meu.
(Doina Strulea)