 |
|
Comenteaza
Perplexitate
Versuri, niciodată nu voi avea nevoie de versuri ca să vă zic cât de tare vă iubesc. Nu sunt un rob al artei, dar am nevoie de o subalternă a obscenității și deconcertanței – o muză ce să ma exploateze. Cincisprezece sute patru, unde oamenii nu fac decât să supraviețuiască zilnic. Mâine, locul unde se naște dorința de...Continue reading →
Ieri probabil
Zâmbește. Până la momentul dat, obscur e totul. Clar ? Zâmbește. Copil adus în brațe de un rinocer, alunecând pe roșul-curcubeului. Ochi mari, căci în cei mici nu i-ar încăpea toate visele. Aliniate într-un șir efemer, la comanda ei, ele penetrează realitatea împlinindu-se. Deci, Zâmbește. Aleargă ușurel legănând talpa de la mijloc spre degete și...Continue reading →
De la .. până la
N-am timp. Îl țin de mână și transpirat alunecă printre degete. Ca pe un copil îl sorb în brațe, îl aduc la maturitate și mă lasă. Și vinovatul-s eu, pentru că e educația dată de mine. Un nou început, e un pas înapoi. Nu există noi începuturi, ci doar continuări a destinului în care nu...Continue reading →
Generat în 0.204 secunde.