Veringă Victoria

 Veringă Victoria Veringă Victoria


Fără :D
RSS posts

Administratie locala


Comenteaza





..................................
Iubirea noi,N-am învățat-o la școală Ca o regulă de gramatică simplăȘi nici în biblioteciN-am tocit-o Ca doi pasionați de cunoaștereAflați la primul sărut...Iubirea noi,Prin filme, romaneȘi alte locuri banaleN-am căutat-oȘi nici prin găuri de lumină finăÎmbibate cu miros de vise frumoase...Iubirea noi,În suflet n-am purtat-oCum poartă caraghiosFiecare lucru după sineO umbră ciudată...Neavînd un sentimentSuficient de puternicSă ne lege,Ne-am legat cu sfoarăDe teamă să nu rămînemMai singuriCa ultima frunză în toamnăIată de ce,În loc a iubi,Știm doar a ne suportaLa fel cum suportă gîndulGreutatea tristeții sale...Tu pe o bancă în parcProbabil c-o țigară-n mînă,Eu într-o cafenea unde se ascultă JazzVisăm libertatea:Tu- liber de mineEu- liberă de tineȘi credem ambiiCă libertate mai dulce nu există...
Moartea, cum era ea...
Era un cintec deasupra boltii Era mai mult decit o simpla armonie Mai armonie de atit nu poate fi... Erau ingeri de metal Care se jucau pe nori miscatori Si totul era atit de senin incit nimeni nu putea sa plinga... Era cum n-a fost si nu va fi Ca intr-un basm de senzatie Ce-ti rupe rasuflarea cind il asculti... Era ca o lumina Prelinsa pe crestetul unui copil blond, Aflat la prima impartasanie... Ca o aripa de arhanghel Fluturind la ferestre de sfinti Vestind lumea buna care va urma... Era ca o lacrima de fericire In ochii mamei moarte Cind isi revede copilul... Era ca oglinda apelor termale Iesite la suprafata Involuntar si fara cauza... Era cum n-ar avea rost Sa se povesteasca In lipsa atitor cuvinte...
Lacune
Aberam alaturi de-un ciine cind se incepuse cosmarul... Un amalgam de vise, frumos impachetate Mi-au revenit in minte Ca o ploaie seculara de vara Si totul evoluase haotic De parca printre vene Licurici urmau sa-mi rasara... Nu ma plingeam de tristete Caci ea  imi era o comoara, Nu ma plingeam nici de batrinete Caci nimic nu-mi parea o povara Peste care sa nu pot trece Cind dintii trebuiau sa ma doara... Era un delir amestecat cu lexeme Lexeme grele, mai grele ca metalele grele Si toate iures se-nvirteau Caci mult prea demne imi pareau De-o simpla si banala poezie in care am nins cu fulgi de amnezie... Nu evocam trecutul nici fragmente de trecut Eram si nu eram o stea ce moare Un fleac micut pierdut prin fleacuri maricele Uitat acasa sau ramas acasa Inchis in casa ori blocat in casa, Voi sa-mi amintiti ca nu stiu... Nu stiu nici cind a bate ceasul Ora decaderii spre absurd, Eram inspaimintata si eram socata, Eram discriminata si eram si moarta Cind toate se facuse scrum... Autor: Veringa V.

I. tin minte, eram tineri si prosti...eram si nu eram...ne uram si nu ne uram...ambii ca doua diamante sclipeam si nu sclipeam...emotii, trairi,sentimente, aberatii fel de fel... II. eram tineri si impulsivi, tu -cu mai multa intelepciune...aveai tupeul sa ma lasi in pace...eu nu vroiam. III. eram ca doi anonimi unul pentru altul cind soarta ne-a despartit... IV. ca doi anonimi eram cind ne-am reintilnit, si, paradox...iar ne-am despartit-pentru ca nu mai aveam nimic a ne spune.. V. chiar in aceste banale conditii ramii cea mai solida din amintirile mele, dar si cea mai frumoasa... VI. inca mai sper la un viitor pentru noi, si, astept... VII. in mine traieste speranta de-a scrie , macar odata in viata , un happy end , unul nevisat, ornat cu stropi de realitate... VIII. nu vreau chestii complicate de la tine, nu vreau verigheta,copii, si malaiuri din felul asta-vreau sa te iubesc, odata, si sa mor...vreau sa fii ultima mea dragoste... IX. sufletele noastre au o chimie comuna-ne iubim , sau mai bine spus ne-am iubit, ambii fara sa stim si-am cazut , sub lovitura orgoliului la care nu vom renunta niciodata... X. te iubesc, si voi uita pe data, te iubesc- o spun prima , si ultima data...

Adormean linga privirea ta Si simteam ca fur Partea ta de cer Si partea ta de plamin , Asa, ca un adaos dulce La suflarile mele calde Sa- mi fie mie  bine Si tie sa-ti fie rau… Eram si nu eram in aceiasi clipa Visam si nu visam in acelasi somn, Mai mult sau mai putin ca tine Era cit pe ce sa  zbor. Cind lumile tale se prabusise, Eu  singeram  sub tortura Luminii de la balcon. Cind ceara din tine inca nu se topise Eu speram din nou sa adorm.  Pe o bolta plina de stele Eu cautam o singura stea, Este cea care ma ineaca In spaima si este a ta. Luminile care dor se uita Si ceara se intareste Si cerul se inegreste Ramine numai privirea ta Cea care dulce ma urmareste Pina cind din vizorul umbrelor Pur si simplu voi disparea. Autor: Veringa V.
***
Putin locuita si rece E curtea de faianta Unde cindva misterul Si-a gasit misterul Si jocul ielelor a incetat. Practic, Lumina acolo e veche Si ceara topita Ca pe fata uni mort Miroase a crin alterat. Exista un astfel de crin? Se aude vocea celor Fara fermoar la buze: Traim un timp fara ideal Si fara de stele, Fara cusur e doar conturul Buzlor mele, Fara viermi e doar Orhideea de pe fereastra, Lasa stelele, Lasa stelele sa mai creasca. Poc! Mortal loveste destinul Celui care in urma nu se uita Si cu inima tese Iubiri nescrise Si inca, inca neintelese. Nectarul fleacurilor il poti intelege? Esti in stare sa depasesti Filosofema farfuriilor sparte? Tupeu se cheama in fine, Incercarea de a fi Mai bun decit sine. Veringa V.
O meditatie paduchioasa
Acest nonsens Ca un “fara sfirsit” Nu poate fi sculptat In ceara... Plaga inca necusuta Singera Sub tortura evidentelor Si “luna amara” Era visul meu. E oare ceara Substanta  Primordiala Din care s-a nascut Iubirea? E viata Un cosmar Care se repeta? E fericirea Un fleac efemer Plin de adorabile scame? Daca idea isi are originea In creer, E oare posibil Si iubirea sa fie un reziduu Al spiritului Dornic sa mai cinte Odata? Linistea e perturbata De blitzul cuvintului Trivial: Avem momente cind Lumina ne doaaaaareeeee….. Autor: Veringa V.
O poezie dezbracata
Ochiul clipind a durere Nu vede tristetea unui pahar Alb sau albastru cu gura de portelan… Ochiul brazdat de probleme Cauta un refugiu dincolo de orizonturi, Dincolo de orizonturi se afla Circumferinta sa… Nici un punct nu ar pune punct Unei fraze gemind in durere, Exista o vrere, un vis, o scinteie O albie a riului plina de fiere. Ingenuncheata e orice idee,  Aburul umbrei a prins a se coace, -Hai vino-n coace, hai vino-n coace Lumea n-o sa-ti dea pace! Timpul de ieri cu timpul de miine In milenii vor sa se prinda- Multe probleme,multe lexeme, Multe tambalaiuri  si alte malaiuri Stau acum sa se-ascunda In lungimi de raze, lungimi de unda Care in sens nu pot sa patrunda. Lumi paralele rastignite La margini de univers- As scrie un vers, as scrie un vers Stop,Nu are sens! Autor: Veringa V.
Discursul eului interior
Intensa voluptate a mortiii Traita si apoi retraita in clipe de eter Cadavre arhicunoscute Adunate vracuri La culmile unor munti vrajmasi Suflarilor mele uscate Un corp votiv arzind inocent Pe un rug vulgar amplasat Inr-un oras medieval... Suferinti absurde si totusi profunde Care strabat vremile si ma urmaresc Indiferent de epoca care vreau Sa-mi iau azil existential... Fapturi vorace care se nutresc Cu nefericiri straine Fapturi care zi de zi cu coltii lor De diamant putrezit Imi ciopirtesc carnea pina la singe... Si unicul lucru la care pot sa visez E sa fac intr-o buna zi cari Tocmai si de aia maninc Des zaharicale... Si cind ma gindesc , esti doar o iapa Careia i-am pus chiar eu zabala sa o pot conduce Oh,viata zaluda cu priviri dezaxate Nu cer decit un streang si un sapun Vreau sa-mi spinzur memoria S-o las sa atirne  de un stilp Si apoi sa devin trambulina..... Si cind ma gindesc citi cu vorbe grele Ar incerca sa sara peste mine Si daca nu eu macar altii sa ramina fericiti.... Intensa voluptate a mortii Traita si apoi retraita In clipe de eter... Tamtamuri sclipitoare Talmuduri invechite Si biblii si coranuri Adunate la un loc- Reguli depasite Forme de gindire si de viata Absolut inchistate Si inca simt istoria Cum va apasa... Ne apasa. Si ma doare ca toate acestea se petrec Absolut inutil, si fiecare clipa Care vine sau care trece e inutila si ea Ba mai mult, e cruda si rece... Fuste si rochii de tafta Care nu le port caci ma tem De teroarea inchizitiei contemporane Cristalizata in fond, Prin activitatea monstruasa A opiniei publice Care nu ma pasioneaza si nu ma interfluideaza Dar mai mult ca sigur ma doare... Un talmes balmes de talismane Purtatoare de ghinion Si mazohisti ce-si taie gitul pentru ele Si de-as avea radacini as creste... Si de-as avea ace as fi ceasornic Si cu buna intentie as sta locului Si numai pentru voi, S-aveti timp de a  negocia Pretul fiecarei lacrimi Si a fiecarui zimbet... Si gind ma gindesc, Ati realizat pina si un diamant Din parul lui Bethoven, Dar n-ati realizat un leac Pentru durerile de rinichi Si de stomac... Si ati lansat rachete, Premiere de film Ati lansat zvonuri, Dar n-ati lansat ingeri Fie ei macar si artificiali... Si ati produs cauciucuri Polietilena, lacuri de unghii Acetona si creme parfumate Dar n-ati produs nicicind roua Si spirite curate Iar eu, Traiesc printre voi Si sunt ca voi. Ati capturat nemaivazute fiare Nemaivazuti monstri ori criminali Dar n-ati capturat nicicind Libertatea insasi, si, Si daca as vrea sa fug de voi, As sti ca n-am unde... "N-am planuri, Am doar sclipiri de teama, Ca mai exista O viata dincolo de moarte." Autor: Veringa Victoria
Declaratie cu multe conjunctii
Eu am rochii si fuste Si pantofi cu toc Ba mai mult am sandale, Am chestii de in cins la mijloc Am oje de mii de culori Am pomezi Tu te ai doar pe tine Si o unica tinuta sportiva Roasa la fund si roasa la coate Si ar ma fi ceva, Ai un ruczac in spate si, O amuleta la git Si atit... Tu esti alpinist, Ei si ce daca, eu voi fi Cel putin profesoara Tu ai fost in Tibet Ei si mare scofala Am fost si eu pin la scoala Tu esti peste tot Eu mereu intr-un singur loc Si nu ca ti-as reprosa ceva dar, Dar te astept si, Si cred ca asta spune tot Autor: Veringa Victoria
CE?
Ascult tăcerea Din imperiul unui pahar,Ceva, nu ştiu ce,Ceva impersonal Mă pune pe jar...Ceva mi-am amintit, Ceva ma doare,Ce?Frate,Uite,dacă aş şti,N-aş mornăi,Aş merge la culcareAş pune vreascuri pe foc,Aş picta tacereaAş scrie frumosAş ,aş ,aş ,aş...Ceva mi-am amintit Ceva mă doare,Ce?Lumina e îmbibată cu sareŞi nu ştiu cine,nu ştiu care,Mi-a spus că iubirea mea A făcut viermi.Ok.Am dus tandreţurile La abator.Am cules roua.Mi-e dor de trecut.Ceva se vede că totuşiMi-am amintit, Ceva ma doare,Ce?Autor: Veringa Victoria
La o artista
prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna mea iar eu voi sta să mă uit la tine ne-am jucat mult timp unul cu altul sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi ţigări mai ai doar vreo două ce a fost cu tine haios şi ce a fost sexual şi discuţiile deştepte şi filmele de la biblioteca franceză sunt ca un anotimp încheiat tu vei avea alţi iubiţi eu voi scrie alte poezele dormi liniştită pe perna mea prieteno mă-ntreb dacă pieptul tău băietesc ca al mulatrei lui Baudelaire se va mai suci vreodată spre mine mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară ştii tu ce e lumea? n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu o să târâm valiza pe roţile pe caldăramul peronului şi dupa asta vom coresponda pân'la vară arăţi aşa de aiurea fără ochelari e lună plină, ţii minte că am văzut-o prin geamul lui 21 am prins zile mişto şi am făcut multă dragoste dar totul e ca un anotimp încheiat tu vei mai uimi şi pe alţii cu clasa ta eu voi mai scrie alte poezele. Mircea Cartarescu

Generat în 0.035 secunde.