Veringă Victoria

Iubirea noi,N-am învățat-o la școală Ca o regulă de gramatică simplăȘi nici în biblioteciN-am tocit-o Ca doi pasionați de cunoaștereAflați la primul sărut...Iubirea noi,Prin filme, romaneȘi alte locuri banaleN-am căutat-oȘi nici prin găuri de lumină finăÎmbibate cu miros de vise frumoase...Iubirea noi,În suflet n-am purtat-oCum poartă caraghiosFiecare lucru după sineO umbră ciudată...Neavînd un sentimentSuficient de puternicSă ne lege,Ne-am legat cu sfoarăDe teamă să nu rămînemMai singuriCa ultima frunză în toamnăIată de ce,În loc a iubi,Știm doar a ne suportaLa fel cum suportă gîndulGreutatea tristeții sale...Tu pe o bancă în parcProbabil c-o țigară-n mînă,Eu într-o cafenea unde se ascultă JazzVisăm libertatea:Tu- liber de mineEu- liberă de tineȘi credem ambiiCă libertate mai dulce nu există...

Aberam alaturi de-un ciine cind se incepuse cosmarul... Un amalgam de vise, frumos impachetate Mi-au revenit in minte Ca o ploaie seculara de vara Si totul evoluase haotic De parca printre vene Licurici urmau sa-mi rasara... Nu ma plingeam de tristete Caci ea  imi era o comoara, Nu ma plingeam nici de batrinete Caci nimic nu-mi parea o povara Peste care sa nu pot trece Cind dintii trebuiau sa ma doara... Era un delir amestecat cu lexeme Lexeme grele, mai grele ca metalele grele Si toate iures se-nvirteau Caci mult prea demne imi pareau De-o simpla si banala poezie in care am nins cu fulgi de amnezie... Nu evocam trecutul nici fragmente de trecut Eram si nu eram o stea ce moare Un fleac micut pierdut prin fleacuri maricele Uitat acasa sau ramas acasa Inchis in casa ori blocat in casa, Voi sa-mi amintiti ca nu stiu... Nu stiu nici cind a bate ceasul Ora decaderii spre absurd, Eram inspaimintata si eram socata, Eram discriminata si eram si moarta Cind toate se facuse scrum... Autor: Veringa V.

Adormean linga privirea ta Si simteam ca fur Partea ta de cer Si partea ta de plamin , Asa, ca un adaos dulce La suflarile mele calde Sa- mi fie mie  bine Si tie sa-ti fie rau… Eram si nu eram in aceiasi clipa Visam si nu visam in acelasi somn, Mai mult sau mai putin ca tine Era cit pe ce sa  zbor. Cind lumile tale se prabusise, Eu  singeram  sub tortura Luminii de la balcon. Cind ceara din tine inca nu se topise Eu speram din nou sa adorm.  Pe o bolta plina de stele Eu cautam o singura stea, Este cea care ma ineaca In spaima si este a ta. Luminile care dor se uita Si ceara se intareste Si cerul se inegreste Ramine numai privirea ta Cea care dulce ma urmareste Pina cind din vizorul umbrelor Pur si simplu voi disparea. Autor: Veringa V.

Acest nonsens Ca un “fara sfirsit” Nu poate fi sculptat In ceara... Plaga inca necusuta Singera Sub tortura evidentelor Si “luna amara” Era visul meu. E oare ceara Substanta  Primordiala Din care s-a nascut Iubirea? E viata Un cosmar Care se repeta? E fericirea Un fleac efemer Plin de adorabile scame? Daca idea isi are originea In creer, E oare posibil Si iubirea sa fie un reziduu Al spiritului Dornic sa mai cinte Odata? Linistea e perturbata De blitzul cuvintului Trivial: Avem momente cind Lumina ne doaaaaareeeee….. Autor: Veringa V.

Intensa voluptate a mortiii Traita si apoi retraita in clipe de eter Cadavre arhicunoscute Adunate vracuri La culmile unor munti vrajmasi Suflarilor mele uscate Un corp votiv arzind inocent Pe un rug vulgar amplasat Inr-un oras medieval... Suferinti absurde si totusi profunde Care strabat vremile si ma urmaresc Indiferent de epoca care vreau Sa-mi iau azil existential... Fapturi vorace care se nutresc Cu nefericiri straine Fapturi care zi de zi cu coltii lor De diamant putrezit Imi ciopirtesc carnea pina la singe... Si unicul lucru la care pot sa visez E sa fac intr-o buna zi cari Tocmai si de aia maninc Des zaharicale... Si cind ma gindesc , esti doar o iapa Careia i-am pus chiar eu zabala sa o pot conduce Oh,viata zaluda cu priviri dezaxate Nu cer decit un streang si un sapun Vreau sa-mi spinzur memoria S-o las sa atirne  de un stilp Si apoi sa devin trambulina..... Si cind ma gindesc citi cu vorbe grele Ar incerca sa sara peste mine Si daca nu eu macar altii sa ramina fericiti.... Intensa voluptate a mortii Traita si apoi retraita In clipe de eter... Tamtamuri sclipitoare Talmuduri invechite Si biblii si coranuri Adunate la un loc- Reguli depasite Forme de gindire si de viata Absolut inchistate Si inca simt istoria Cum va apasa... Ne apasa. Si ma doare ca toate acestea se petrec Absolut inutil, si fiecare clipa Care vine sau care trece e inutila si ea Ba mai mult, e cruda si rece... Fuste si rochii de tafta Care nu le port caci ma tem De teroarea inchizitiei contemporane Cristalizata in fond, Prin activitatea monstruasa A opiniei publice Care nu ma pasioneaza si nu ma interfluideaza Dar mai mult ca sigur ma doare... Un talmes balmes de talismane Purtatoare de ghinion Si mazohisti ce-si taie gitul pentru ele Si de-as avea radacini as creste... Si de-as avea ace as fi ceasornic Si cu buna intentie as sta locului Si numai pentru voi, S-aveti timp de a  negocia Pretul fiecarei lacrimi Si a fiecarui zimbet... Si gind ma gindesc, Ati realizat pina si un diamant Din parul lui Bethoven, Dar n-ati realizat un leac Pentru durerile de rinichi Si de stomac... Si ati lansat rachete, Premiere de film Ati lansat zvonuri, Dar n-ati lansat ingeri Fie ei macar si artificiali... Si ati produs cauciucuri Polietilena, lacuri de unghii Acetona si creme parfumate Dar n-ati produs nicicind roua Si spirite curate Iar eu, Traiesc printre voi Si sunt ca voi. Ati capturat nemaivazute fiare Nemaivazuti monstri ori criminali Dar n-ati capturat nicicind Libertatea insasi, si, Si daca as vrea sa fug de voi, As sti ca n-am unde... "N-am planuri, Am doar sclipiri de teama, Ca mai exista O viata dincolo de moarte." Autor: Veringa Victoria

Ascult tăcerea Din imperiul unui pahar,Ceva, nu ştiu ce,Ceva impersonal Mă pune pe jar...Ceva mi-am amintit, Ceva ma doare,Ce?Frate,Uite,dacă aş şti,N-aş mornăi,Aş merge la culcareAş pune vreascuri pe foc,Aş picta tacereaAş scrie frumosAş ,aş ,aş ,aş...Ceva mi-am amintit Ceva mă doare,Ce?Lumina e îmbibată cu sareŞi nu ştiu cine,nu ştiu care,Mi-a spus că iubirea mea A făcut viermi.Ok.Am dus tandreţurile La abator.Am cules roua.Mi-e dor de trecut.Ceva se vede că totuşiMi-am amintit, Ceva ma doare,Ce?Autor: Veringa Victoria