108863 cazuri COVID-19 în Moldova
10622 – cazuri active
95918 – cazuri vindecate
2323 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 2 decembrie 2020 ora 14:26


Jurnal de weekend si calatorii

Jurnal de weekend si calatoriiJurnal de weekend si calatorii


Impresii de călătorie, gînduri, trăiri, emoții și întimplări, idei de weekend, planuri de viitor, vise și nu numai...
RSS posts

Turism


Comenteaza





Triada MTB 2015 – Etapa a-2-a – Păltiniș MTB Project


În acest weekend(11-12 iulie) s-a desfășurat a 2-a etapă în cadrul Triada MTB 2015: Paltiniș MTB Project 2015. Această etapă a inclus 2 zile de concurs, XCO(o competiție Elite categoria C2 în calendarul UCI) sâmbătă și XCP duminică, clasamentul etapei fiind dat de cumularea rezultatelor din cele zile. XCO – Cross-country Olimpic - cursa de disciplina Cross Country unde fiecare concurent are de parcurs mai multe ture. Un tur de circuit poate avea între 4 și 7 km.XCP – Cross-country Poin-to-Point - cursa de disciplina Cross Country care începe într-un singur loc şi are linia de final în alta parte. Traseul ar trebui sa aiba minim 25 kilometri.Eu nu m-am încumetat să particip la XCO. Nu am pregătirea tehnică și nici fizică pentru așa o cursă. La această etapă am facut doar cursa de XCP(hehe, la fel de tehnice unele porțiuni), așa că mi-am luat și camera ca să fac poze la cursa de XCO, mai jos încarc câteva și revin mai târziu cu întregul album(găsiți link către album la sfârșitul postării)  :) Băieții noștri s-au întors acasă cu locuri de frunte - așa cum e frumos. Au fost 2 zile spectaculoase de concurs, începând cu traseul de XCO, cel de XCP și per ansamblu toată organizarea.Clasamentele acestei etape din Triada MTB 2015 prin cumularea timpilor de sâmbătă și duminică: Elite1.Dobai Joltvinschi Robert 1.Oprea Tudor 1.Kelemen Arpad 1.Stancu Alexandru 1.Logigan Lucian Amatori Masculin 19-29 ani1.Comisan Ciprian 2.Sobennicov Andrei 3.Mindrescu Andrei 4.Dumitru Adrian 5.Stan George Cristian Amatori Masculin 30-39 ani1.Rosioru Daniel 2.Ianos Andrei 3.Csergedi Istvan 4.Mocanu Eugen 5.Marin Marian Amatori Masculin +40 ani1.Ștefan Morcov 2.Marius Ionașcu 3.Petru Aprodu4.Cliucinicov Serghei5.Danilov Alexandru DSC_2318

DSC_2359

DSC_2365

DSC_2272

DSC_2419

DSC_2284

Album foto - https://www.flickr.com/photos/74942735@N03/sets/72157655867656455/with/19693220591/.
Triada MTB 2015. AVRIG MOUNTAIN BIKE RACE


     Îmi plac concursurile de MTB pentru tot ce oferă: fluturii din stomac de la start, concentrația maximă de pe tot traseul ce te face să te deconectezi total, liniștea interioară la trecerea liniei de finiș și multe alte trăiri și experiențe noi ce se fac cunoscute la fiecare concurs - surprize de gen: curbă periculoasă, pantă, gropi, rădăcini de copaci, noroi, mult noroi, pietriș .... oameni frumoși :)          Pasiunea pentru munte o am mai de demult și nu are prea multe explicații logice, merg pe munte pentru că așa îmi văd a fi o vacanță reușită, mai degrabă explicația o vei găsi mergând pe munte ... Pasiunea pentru pedalat a venit mai târziu, întâmplător, la o invitație pentru o tură când, încă, nu aveam bicicletă. În ultimii 2 ani am învățat atât de multe despre pedalat și nu îmi imaginam vreodată să ajung cu bicicleta pe munte, eram prea departe de acest gând, dar a prins viață din moment ce am început să ies la cât mai multe ture, să cunosc oameni care au avut asemenea experiențe și încet, încet să mă alătur lor, să mergem împreună :)     Cu toate că în Republica Moldova nu avem munți, relieful e destul de solicitant pe unele trasee, și mai mult, bicicliștii de la noi sunt în continuă căutare de trasee cât mai interesante și frumoase și dificile(pentru că asta înseamnă frumos) și simt nevoia să se împartă și cu ceilalți ceea ce e frumos la pătrat :) Aplicația ridewithgps.com a devenit tot mai populară și astfel cunosc o mulțime de ture în afara orașului(Chișinău) la care merg oricât de des o pot face.     Anul acesta, cînd mă simt mai sigură pe bicicletă mi-am propus să particip la un maraton într-o regiune muntoasă, inspirată fiind înca de anul trecut de cei care au participat la Triada MTB, fără prea multe gânduri m-am înscris la cele 3 etape chiar dacă încă nu știam cum voi ajunge, unde voi sta și cum mă voi reîntoarce acasă - stau în Chișinău la aprox. 550km distanță de Sibiu, în apropierea căruia vor avea loc cele 3 etape a concursului Triada MTB 2015. Primul gînd a fost să merg cu autocarul, însă după primul maraton de la noi, DAAC Velo Race ne-am regăsit 4 care ne-am propus să mergem împreună, cineva fiind cu mașina - ce bine :)

     Prima etapa, Avrig Mountain Bike Race, a avut loc ieri, 31/05/2015. Aveam următorul plan: sâmbătă dis-de-dimineață pornim din Chișinău urmând să ajungem în Avrig după prânz(am ajuns pe la 15:00), ridicăm pachetele de start, ne cazăm și urmărim XCE(Cross Country Eliminator) organizat. Duminică, în ziua de concurs - participăm. Luni - revenim acasă. Așa cum ne plac deciziile spontane și un plan nu e unul bătut în cuie - am hotărât să stăm puțin după premiere și să ne întoarcem acasă, duminică, imediat după concurs.     Cum am ajuns am simțit aerul de munte, pe vîrfuri încă mai poate fi văzută zăpada, iar iarba și copacii sunt de un verde impecabil - ochii fug dintr-o parte în altă fără a obosi să se bucure de frumos. Imediat am mers să preluăm pachetele de start. Race Office e amplasat la Reşedința de vară Brukenthal din Avrig unde am fost seduși de farmecul grădinilor baroce din secolul al XVII-lea. Și cel mai așteptat moment, de toți, pentru azi, a fost să vedem tricourile special create de către organizatori pentru concurs, cu design unic “Release the beast inside you”!    Tot sâmbătă s-a organizat un XCE, care am ținut neapărat să-l văd, unde bineînțeles am fost surprinsă de dificultatea porțiunilor tehnice și de abilitatea participanților de a le trece cu atât de mult curaj! Spectaculos!!!     Duminică, în ziua de concurs, am luat micul dejun - fulgi de ovăz, grapefruit și câteva semințe de migdale, ne-am pregătit tot în rucsac și am mers către locul de start pe la 10:00. A urmat o ușoară încălzire înainte de alinierea la linia de start(10:45). Tot orașul era curpins de cicliști și toți erau în faza de încălzire, aveam fluturi in stomac, zîmbet pînă la urechi și am pedalat alături de sute de iubitori ai sportului pe 2 roți echipați la patru ace, toți arătau impecabil, m-am simțit atît de micăăă :)     ...5,4,3,2,1 Start! Coloana s-a deplasat atît de organizat cînd am luat startul tehnic asta dându-mi și mai multă înceredere să înaintez, de obicei ramân mai la coadă de frică să nu frîneze cineva brusc în față, în scurt timp am ieșit din oraș, înălțându-se în față prima pantă, tot ce controlez în acest moment e cadența, mă uit pe ecran și monitorizez sa nu scad sub 90, urcarea permite să mai urmăresc ce fac ceilalți, să mă uit la peisaj, panoramă, și la cît de mult au înaintat cei de frunte, elita, coloana s-a întins pe 1-2 kilometri la doar 10 minute după start, iar la început traseul a fost astfel planificat că vedeam de jos în sus un semicerc de urcare pe toți cei care se deplasau în față, și accelerînd foarte rapid către vîrf, aceeși senzație am avut-o urmarind concursuri de MTB internaționale filmate din elicopter - și îmi tot ziceam în curînd ajung sus și va urma prima coborîre ...am ajuns, am început coborîrea, nu cunosc traseul și din prea multă viteză, văzînd un obstacol în față, am frînat lent, totuși n-am putut evita o cazătura, genunchi sîngerînd, pantaloni rupți, dar tot ce simțeam că trebuie să fac e să merg mai departe, să nu mă gandesc la căzătură și să abordez coborîrile cu o viteza mai mică - asta după ce m-am asigurat că bicicleta e bine și eu pot continua. A urmat alte urcari solicitante, apoi am ieșit dintre copaci și lateral de-a lungul traseului s-a deschis o panorama așa frumoasă, pe creastă pe alocuri mai era zăpadă, m-am uitat vreo 2 secunde dar suficient ca să am senzația ca am stat minute bune acolo - foartă ciudată senzație! Apoi a urmat cea mai grea coborîre și tunelul, care l-am parcurs pe jos, sunt conștientă de pregătirea mea și știu că încă nu sunt gata să le trec pedalând. După a urmat altă urcare, și încă o urcare și apoi ultima coborâre, un plat de vreo 8-9km și linia de finiș! Totul s-a terminat mai repede decît mi-am imaginat, iar la plecare, priveam bucuroasă pe geamul mașinii o bucată bună de traseu care l-am parcurs, de jos în sus, și ziceam că mai vreau încă o dată, s-a terminat prea repede :)     Un aspect foarte impresionat a fost organizarea! Au fost foarte mulți voluntari prezenți în punctele cheie ale traseul care te atenționau că urmează o porțiune tehnică periculoasă, care te direcționau pe traseu chiar dacă acesta a fost marcat foarte bine - sunt foarte mulțumită de tot ce s-a întamplat de la start până la finiș și abia aștept să revin la următoare etapa din Păltiniș!     Mulțumiri pentru sfaturi, transport în siguranța și bună dispoziție lui Petru, Sergey si Alex! :)

Un mic popas ca să mai dezmorțim picioarele, totuși sunt 9 ore de mers cu mașina...

Reşedința de vară Brukenthal din Avrig și Tricoul Triada MTB 2015. Mai jos prezint câteva imagini de la Triada MTB, Cross Country Eliminator(sursa).







Moldova pe bicicletă: Podul suspendat din lemn


Într-o după-amiază, survolând internetul din plictiseală, am găsit o imagine cu un pod suspendat din lemn construit acum mulți ani - constatarea vine de la felul în care arată.  A prezentat destul interes ca să vreau să merg acolo, pe bicicletă - 2 în 1 :)13/04/2015 - Am pornit spre Orhei, pe șoseaua M2, urmărind acest traseu:click! Podul l-am găsit foarte ușor, o coborâre la rîul Răut din s. Paharniceni și ne-am văzut ajunși - 6 bicicliști :)Cu toate că podul nu este destul de stabil și se clatină la orice mișcare din moment ce ai pășit pe el și mai lipsesc 3-4 scânduri consecutive, localnicii îl traversează și cu ochii închiși, pe când nou veniții sunt mai cu băgare de seamă.În scurt timp, facem și analogii exotice, activități extreme cu acest pod aflat aici la noi acasă! Așa cum de sus totul are o altă perpectivă am urcat pe stâlpii care suțin podul, așa da, putem face poze :))))Nouă ne-a plăcut mult, iar relieful stîncos din zonă nu e deloc de neglijat, frumos, pitoresc, verde, acasă! Din acest motiv am ales să pornim de-a lungul r. Răut, pe biciclete, până în s. Furceni, unde mai găsim un pod(din beton) și putem trece de partea cealalta și de acolo acasă.



















Foto: Ирина Пылина













Norvegia - Fiorduri - Aurora boreală


Toate pozele de aici îmi aparţin şi pot fi preluate de pe acest blog doar cu acordul meu scris. (c) Tatiana CotigaOslo[26/02/2015]

Bodø[27/02/2015]





Bodø - Moskenes(Feribot)[27/02/2015]





Å i Lofoten[28/02/2015 - 03/03/2015]

Reine[28/03/2015 - 03/03/2015]











Tromsø[03/03/2015 - 06/03/2015]



Tromsø - Narvik - Bodø - Trondheim - Oslo - Bucharest - Chisinau [06/03/2015 - 11/03/2015]To be continued...
Primii kilometri pedalați în 2015, pe zăpadă.


Iarna asta, de sărbători, am avut noroc de zăpadă la Chișinău și în toată Moldova. La noi se spune că așa cum întâlnești Anul Nou, așa îl vei petrece. Pe acest motiv am scos bicicleta ca să fac o plimbare chiar și pe zăpadă în prima zi a anului. De ce să fac o plimbare cu bicicleta pe zăpadă? Nu știu, dar de ce nu dacă se poate?! :) După plimbarea din 1 ianuarie am ieșit și pe 7 ianuarie cu bicicleta - mi-a plăcut! Senzația creată în momentul în care încerci să rămâi pe 2 roți când ești condus de gheața alunecoasă de sub zăpadă și vrei să conduci tu și trebuie să găsești un punct de echilibru până la urmă e un joc frumos, un joc tentant, solicitant de altfel care aduce-aminte de orele-nșirite de săniuș din copilărie, dar mai ales aerul rece, curat și mirosul de iarnă care te înviorează  :)"Butuceni. Brad. Zăpada. Soare. Povesti de iarna. Nu s-aude nimic, doar scârțiitul de sub roti de bicicleta. Frig. Doar o singura bicicleta. Printre copaci se strecoară raze de soare, călduț " 07/01/201501/01/2015 ~ 12km.









07/01/2015 ~ 5km.











Rezumat foto. Prima etapa a cupei R. Moldova la mountain biking


























































































































































































Mai multe informații despre eveniment: Cupa Rm Etapa 1 Giant, Xco, 04.05.2014Toate pozele.
Escaladă pe gheață.Țîpova




O ultimă verificare înainte de împachetare, e foarte important ca echipamentul să fie complet! Cațărarea pe gheață este o formă de alpinism tehnic ce se realizează cu corzi și un echipament special de protecție și presupune așa cum o indică și numele, escaladarea unei formațiuni înclinate de gheață precum ghețari, cursuri de apă înghețate sau suprafețe de stîncă acoperite cu gheață de la precipitații. Republica Moldova. Țîpova În luna ianuarie a fost atît de frig încît cascadele ce s-au format pe râuleţul Ţipova au înghețat. Nu am putut rata acest fenomen surprinzător și invitația de a face o ieșire cu o eventuală cățărare pe gheață am primit-o cu mare drag.În s.Țîpova se poate ajunge cu autobuzul - http://www.autogara.md/ sau cu mașina proprie pe drumul național R20 sau în cazul grupurilor mai mari, cum am fost noi - sunt persoane care oferă servicii de transport tur-retur la prețuri accesibile, nu e cazul companiilor turstice care au prețuri foarte mari. Mulțumim mult Elenei care a salvat călătoria găsind 2 maxi-taxi (îi puteți găsi la numarele de telefon 069070500 și 069620631) chiar cu o zi înainte, asta pentru că șoferii cu care ne-am înțeles inițial s-au temut de zăpezi și au dat înapoi pe ultima sută de metri. Necătînd la ninsorile abundente din ultima perioadă, drumurile au fost bine deszăpezite și nu ne-a creat careva probleme de circulație, 120 km i-am parcurs în mai puțin de 2 ore. ECHIPAMENT Cele mai comune elemente ale echipamentului pentru cățărările pe gheață sunt șuruburile de gheață, pioleții, casca de protecție, bocancii tehnici și colțarii tehnici - dispozitive metalice prevăzute cu o serie de colți, care se prind de talpa încălțămintei ca să nu alunece pe gheață, încălțămintea trebuie să fie bine izolată termic, mai multe perechi de manuși, iar pentru cațărările pe cascade de apă este obligatoriu și un costum Gore-Tex pentru a evita experiența unui posibil duș la temperaturi de 0 grade. Deseori, cățărătorii își aleg echipamentul în funcție de înclinarea pantei și consistența gheții.



















BOOM!!!









Carpați - ianuarie 2014


Foto din tura de iarnă în Carpați - în căutarea zăpezilor...Pe măsura ce am mai mult timp liber voi posta restul pozelor și text. 























O veveriță


Azi m-am jucat de-a v-ați ascunselea cu o veveriță, într-un final am prins-o în obiectiv, ori s-a lăsat prinsă, că o regăseam în momente în care se asigura dacă o mai urmăresc. Cred, mi-a zîmbit la un moment dat. :)

















 Text: Tatiana Cotiga, Foto: Tatiana Cotiga
Primul zbor cu parapanta!




În această vară,2013, mi-am dorit foarte mult o noua experiență, ceva ce nu am mai făcut pînă acum - un zbor cu parapanta. Cum urma să merg pe Elbrus, nu am căutat prea mult pentru a găsi o oportunitate de zbor, însă din momentul în care am anulat călătoria pe Elbrus am început, activ, căutarile pentru că aveam zilele de concediu deja stabilite. În mai puțin de 1 săptămînă m-am regăsit la mii de metri înălțime, în avion, îndreptîndu-mă spre ”Escape Adventures” cît ai zice ”vreau să zbor” :)) Unde? Tekirova, Turcia. Vîrful muntelui Olympos(Tahtali Dag) Cînd? 10.08.2013 Am ajuns pe litoral, ne-am cazat, mi-am planificat zborul pentru a 3-a zi. În dimineața de 10 august 2013 am pornit spre locul faptei, și incercam să-mi țin calmul cu gînduri de genul: ”e doar la 2365m, ai făcut vf.Elbrus, unde au fost 5642m și totul va fi bine, dar, nu voi mai avea contat cu pămîntul - aaa, cum o fi???”.>/span> Cînd am ajuns sus, am văzut cum a mai decolat cineva în tandem cu instructor și m-am mai liniștit. Erau 2 locuri special amenajate pentru decolare și care sfarșeau în stînci abrupte, doar eram în vîrf. După o plimbare lungă prin împrejurime, din vîrf se vede mai tot litoralul între Antalya și Finike, iar de-a lungul lanțului muntos se pot vedea cîteva localități rurale care au ca unică legătura cu marele orașe - șoseaua. De acolo de sus seamană mai mult cu o rețea complexă și haotică, dar care te duce cu gîndul la viața rurală...dar, să ne întoarcem la ale noastre - a venit timpul să ne pregătim pentru zbor și atunci mi-am simțit pulsul mai puternic ca niciodată. 







A urmat aproximativ 2 ore în care am așteptat vîntul potrivit pentru zbor, timp în care am reușit să leg o conversație cu instructorul și cei doi asistenți despre zbor, detalii tehnice, vreme și multe altele, dar mai cu seama să aud o mie de glume și peripeții care erau pentru a-mi distrage atenția pentru că ei știu, fiecare are emoții pentru prima dată :)) Ne-am întins pe vîrf de munte și din cînd în cînd tresăream că acum e acum și iată iată, dar nu... credeam că nu mai zbor azi și anulăm zborul, dar din toată experiența ce au reușit să mi-o povestească, maxim au așteptat 4 ore, deci mai în gluma, mai avem mult pînă vor fi 4 ore de așteptare :)) Am alergat cu rucsacii imenși pe celălalt loc amenajat pentru zbor și în mai puțin de 10 minute eram în aer!!! Cel mai mult mi-a fost frică în momentul în care ne-am desprins de la sol, iar sub noi era deja stînca și-și-și zburăăăăm! După ce am trecut de acest moment am fost cuprinsă de atîta liniște și am început să văd peisajul, apoi să aud vântul puternic, și tocmai apoi să simt că zbor! A fost fantastic! Deși e greu de descris în cuvinte ce am simțit. Am început să prindem curenți de aer și să ne ridicăm tot mai sus și mai sus, am fost legănată în semicercuri de mii de ori, cam ca într-un parc de distracții cu atracții extreme! Pe toată durata zborului nu mi-am putut lua ochii de la frumusețea din jur!!! Din momentul în care am făcut prima fotografie de zbor și pînă la ultima ar fi trecut 58 minute, dar nu le-am simțit! Eu am rămas uimită cînd am văzut diferența de timp, mi s-a părut că a durat maxim cîteva minute :)Prima parte a zborului a fost senzațională, dar cît luam în altitudine mă simțeam tot mai prost și am rugat să coborîm mai jos, a fost mult mai bine așa în plus vedeam mult mai clar relieful de jos :)Decolarea a fost atît de usoară, 1,2,3 pași și suntem la sol :)După zbor, timp de câteva zeci de minute, încă mai eram pe același val de emoții și parcă mi-aș mai fi dorit să mai încerc o dată, dar eram atît de obosită încît unicul lucru la care visam era patul moale din camera de hotel :)Neapărat aș vrea să mai am o astfel de experiență și la noi acasă, știu nu vor mai fi așa înălțimi, dar totuși...









Foto din tura pe 2 roti: Bahmut-Balanesti-Calarasi
Duminică, 18/08/2013, am făcut tura Bahmut-Bălănești-Călărași împreună cu alți 39 amatori de călătorii pe 2 roți. Toată călătoria poate fi rezumată în imaginile de mai jos. Imaginilie îmi aparțin mie, dar cei care apar în ele le pot folosi după bunul plac :)A fost super fain, la întoarcere toți care au ales să revină cu trenul au dormit cum au putut, și din picioare cred, ne-am epuizat la maxim și am avut parte de multe aventuri :)Tura a fost organizată de Electromech.































































































Marathon City Gate V6. Primul concurs de MTB!


Ieșirile cu bicicleta au devenit un obicei și cel puțin de 2 ori pe lună merg în ture mai lungi, fie în grup, fie și singură când am nevoie de izolare și liniște. Mi-am luat bicicleta în aprilie 2011, deci o am de 2 ani în care am reușit să fac și puțin peste 200km/zi când am parcurs traseul Chișinău-Odessa, am reușit să merg și în ture de mai multe zile prin Moldova(3 zile cu un total de puțin peste 240km) și recent în Crimeea(5 zile cu un total de 431km) ceea ce a determinat ca lumea să mă încurajeze să particip la un concurs de MTB, iată unul dintre mesaje: "sper sa te vedem la startul marathonului de 6 ore inscrisa in o echipa mixt!". Raspund mai tot timpul noilor provocări care mi se par interesante, așa că din acea zi eram în căutare de partener cu care urma să facem echipă, asta fiind regula maratonului - se participa în echipă, categorie solo pentru fete nu a fost. Am postat un anunț pe Facebook, iar o zi mai târziu mi-a scris Serghei cu ideea de a face echipă cu Cornel. Сергей Ключников este un ciclist demn de toată admirația, participă la nenumărate competiții de MTB din țară cât și de peste hotare, unde neapărat va reveni cu un loc de frunte, asta pentru că ciclismul îi este un stil de viața, iar antrenamentele sunt la ordinea zilei și eu mă simt norocoasă să cunosc oameni atât de ambițioși.Miercuri, cu 3 zile înainte de concurs, am mers cu Cornel să parcurgem traseul pentru prima dată. Am fost foarte încântată de frumusețea traseului și ideea de a participa a început să-mi placă și mai mult. Traseul, un cerc cu o distantă de 8,9km are 2 pante mai solicitante și e 99,9% off-road. Vremea nu a fost tocmai una încântătoare, pe la mijlocul traseului a început să plouă și mai târziu am și alunecat de câteva ori pe iarba umedă - asta fiind cea mai mare frică - numai să nu avem parte de ploaie duminică în ziua de concurs.Duminică, ziua de concurs, am luat micul dejun, rucsacul și tot bagajul de informații acumulate în ultimele zile(am citit enorm de multe sfaturi, ghiduri și jurnale despe ciclism, asta pentru că o ieșire cu bicicleta înseamnă în primul rând plăcere, confort și o destinație frumoasă pe când un concurs cere întrecerea acestei linii de confort, multă concentrare și atenție, iar destinația e linia de finiș:))) De acasă până la punctul de start a trebuit să parcurg aprox. 20km și am încercat să nu forțez prea mult nota, dar cum de obicei îmi place să trec prima la un semafor în fața mașinilor acest moment a picat și am mers ca de obicei și cum am consumat din energie am luat un baton energizant imediat cum am ajuns :)) Ne-am înscris și în scurt timp urma să fie dat startul, Cornel va pleca primul și va face 2 cercuri, când le va termina eu voi lua ștafeta pentru 1 cerc și apoi Cornel va relua cu 2 cercuri - iată așa un flux care va dura 6 ore. Am fost copleșită de emoții și încercam să le depășesc cu gânduri pozitive. Entuziasmul și atmosfera caldă și prietenoasă creată de organizatori și susținută de participanți a contribuit semnificativ să nu-mi mai fac atâtea griji, în plus vremea a fost atât de frumoasă, un cer senin și un soare strălucitor - mai tarziu a devenit sufocant și ne-am cam topit de căldurăăă!Momentul decisiv, îl văd pe Cornel apropiindu-se de linia de finiș la al 2-lea cerc, mă pregătesc să i-au ștafeta iar dealul care l-am urcat imediat cum am dat startul nu l-am mai simțit, asta pentru că emoțiile au fost îndreptate spre a merge cât mai repede. De câteva ori am avut impresia că am greșit traseul și că am luat-o pe o potecă greșită, dar de fiecare dată în momentul imediat urmator am văzut marcaje în față și a fost bine. Pe traseu sunt 2 puncte cheie care nu le pot trece si trebuie să cobor de pe bicicletă ca să le traversez și am zis că mai bine fac așa decât să risc să cad, este vorba de izvoare de apă care sunt perpendiculare pe traseu. Este uimitor cum treci prin locurile bine memorate pe traseu și iți apar în memorie imagini ale porțiunii de traseu care urmează să le vezi în momentul imediat următor, iar liniștea și mulțumirea interioară că le-ai reținut sunt de neprețuit și ajută mult la parcurgerea mai rapidă a acestora. În plus, e foarte bine să știi cum să monitorizezi viteza și cum să schimbi vitezele în așa fel ca să ai un randament maxim pe traseu, încă nu am bine pusă la punct această deprindere. Pe traseu sunt 3 checkpoint-uri, am avut grijă să mă asigur că am fost înscrisă, iar pe ultima sută de metri până la finiș am lăsat bicicleta și am predat ștafeta lui Cornel, m-am uitat la ceas și așteptam să treacă timpul ca să preiau din nou ștafeta pentru următorul cerc, iar în tot acest timp de așteptare îmi imaginam cam ce porțiune de traseu parcurge Cornel, tot uitându-mă la ceas. Primul cerc a fost mai lung decât celelalte, am avut imresia că nu se mai termină, deși a fost ca și distanță același, la nivel psihologic a fost mai lung, după ce am trecut această barieră, următoarele au fost mai ușurele :))) În toate aceste 6 ore, am reușit să facem 11 cercuri, Cornel 8 și eu 3 cu schema: 2(Cornel) - 1(eu) - 2(Cornel) - 1(eu) - 2(Cornel) - 1(eu) - 2(Cornel). În categoria mixt am fost 5 echipe, noi am luat locul 3 și eu sunt foarte mulțumită.









Concluzii generale:Am realizat cât e de important e să cunoști traseulAm cunoscut senzații noiAm simțit gustul și plăcerea competițieiAm simțit dorința de a mai participa la astfel de evenimenteAm descoperit persoane deosebiteAm fost placut surprinsă de rezultatAș vrea pe viitor să am un plan de antrenamentFelicitări tuturor celor care au participat! Felicitări câștigătorilor!Felicitări organizatorilor(www.bikeportal.md) pentru efortul depus ca totul să iasă bine.Mulțumiri! Montaj video, Vislipuzli. 
Fotografii
*TOATE FOTOGRAFIILE IMI APARTIN SI SUNT PROTEJATE DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR, FOLOSIREA NEAUTORIZATA ESTE INTERZISA !Gudauri, ianuarie 2013









FESTIVALUL BALOANELOR CU AER CALD DIN KAMIANETS-PODILSKYI 2013





Moldova, Edineț 2013

Velo-Crimeea, mai 2013

Elbrus, iulie 2012





Tbilisi 2013

Piatra Craiului, septembrie 2012

Bucuresti, februarie 2013









Festivalul baloanelor cu aer cald din Kamianets-Podilskyi
Am avut marele noroc să i-au parte la un astfel de festival, ca spectator, adevărat - dar care mi-a trezit dorința de a planifica pe viitor un zbor cu balonul cu aer cald. Sunt enorm de mari atunci când, încă, sunt la sol și nici nu pot să-mi imaginez ce senzații și trăiri poți avea de-a lungul unui asemenea zbor. E ceva ce mi-aș dori, neapărat, să încerc în această viață :)



La întoarcerea în Chișinău, undeva în apropiere de Edineț am întâlnit acest moment frumos. :)

Calatorie pe apa - r. Nistru (Kayaking trip)


O nouă încercare, o nouă experiență...Când plutești pe râu vezi totul dintr-o altă perspectivă, din alt unghi, unul mai frumos, mai plin de farmec. Cerul reflectat în apă crează o iluzie de infinitate, iar tot în jur pare a fi de zeci de ori mai gigant, orizontul fiind cel mai impunător din tot acest peisaj! Mie mi-a plăcut enorm de mult noua încercare și mai vreau să merg în asemenea călătorii :)

E, am încercat și solo canoe - nu m-am răsturnat - respirăm liniștit :)Deci, ca să-mi țin echilibru și să plutesc elegant(în primele minute cred, a fost caraghios:)))) a trebuit să simt și să pun în mișcare pînă și cea mai mică , "uitată" fibră musculară, care s-a lăsat bine simțită în ziua următoare. La prima vedere pare nu a fi mare lucru, însă începi să te joci cu cursul apei, apoi te lupți cu acesta pînă devine un duel de personalități, da, începi să simți...numai oboseala are puterea supremă de convingere să treci pe uscat :) A fost o mare nebunie, fără careva pregătiri, fără ca cineva din noi să știe cu adevărat cu ce se mănîncă acest sport, bazîndu-ne doar pe propriul instinct :) Mi mi-au făcut doar o poză cu telefonul, pentru că camera foto a rămas fără baterie, dar ce mai contează - a fost superb!





























Cîțiva amici-cicliști au parcurs distanța pe uscat, iar noaptea și dimineața am fost împreună. Am înnoptat pe o insulă mică, iar trecerea de cealaltă parte a bicicletelor a fost făcută așa:







Velo Crimeea 2013


Crimeea pe bicicletă e uimitor de frumoasă(parcurgi distanțe lungi în zone greu accesibile - care știm cu toții că sunt cele mai dorite destinații, ăsta fiind și unul din avantajele turelor pe 2 roți). S-a gustat și din urcări și dealuri interminabile(!!!) - 18km de tot pedalat numai la deal a fost o experiență istovitoare, un drum lung cu nenumărate serpantine, toate la fel, iar această monotonie spulbera orice speranță că acestea se vor termina și face urcarea și mai grea, căci în principiu panta nu e atât de mare. Un tunel format de copaci de-o parte și de alta a drumului, care duceau nicăieri, creea o stare de neliniște interioară - dar una plăcută, plină de curiozitățăi, deci prezenta un interes aparte.... Dormitul în cort a fost un coșmar, să dormi și să te tot trezești zgribulind de frig pentru că ți-ai luat un sac de dormit de vară(l-am achiziționat înainte de călătorie, m-a ademenit cu greutatea mica, nu mai fac așa :)).Diminețile începeau cu dorința de a urca cât mai repede pe bicicletă și de a porni, oricare ar fi direcția, numai ca să te încălzești. :) Călătoria a fost însoțită de aventuri și întorsături de situație care mai placute și care mai puțin: zâmbete, frică, oboseală și cea mai frumoasă parte - împlinirea că am parcurs, am simțit, am văzut, am fost! - acum mi le-amintesc cu-n zambet larg si nostalgie pentru că aș vrea înapoi, s-a terminat prea repede...

























































Pe curînd!
O zi pe bicicleta.


Era vineri și trebuia să-mi planific măcar o zi de weekend pe bicicletă, așa cum săptămăna viitoare mergem într-un tur cu bicicleta în Crimeea și am nevoie de câți mai mulți kilometri pedalați. Pe forum am văzut anunțul cu plecarea spre Căpriana pe un traseu nou pe care nu l-am mai parcurs până acum și n-am ezitat să mă alătur. Sâmbătă dimineața, sub podul de la Telecentru am pornit 5 curioși de aventuri noi, la destinație am mai întâlnit un grup de cicliști :)

















First time rock climbing


De o lună încoace fac indoor climbing(cățărare, escaladă). Și dacă e primăvară, și acum când mi-am făcut noi prieteni cu care avem în comun această activitate n-am ratat șansa de a ieși împreună să cățărăm pereți de stâncă naturali! E, am fost dezorientată la început, nu e ca pe panou, nu mai sunt prize - respectiv am fost ajutată de sugestiile celor de jos unde urmează sa fac next move :) Dar, încercam să caut și singură soluții de a ajunge sus :)











Bansko 2013


Februarie 2013. Vacanța în Bansko mi-am planificat-o cu 6 luni în avans, rezervarea la hotel a fost făcută în octombrie pentru a economisi din cheltuieli și a profita de reduceri considerabile! Viza am luat-o la ambasada Bulgariei la Chișinău fără probleme și iată ne-am adunat, peste 15 la număr, nerăbdători de a ajunge pe pârtie! Cu o parte din cei cu care am mers ne-am cunoscut la ieșirea în Piatra Craiului din septembrie și în rest erau oameni absolut necunoscuți, dar care urmăream același scop :) Anul acesta pentru prima dată am încercat snowboarding-ul. A fost loc și de glume: ”Tania, ți-ai făcut asigurare medicală??” Din fericire, n-a fost cazul sa mă folosesc de aceasta :)))Evident, fără careva cunoștințe și îndemânări pentru acest sport nu poți pur și simplu să-ți pui bocancii, placa și să te dai din vîrf...deși, nu sunt puțini astfel de aventurieri - eu am ales varianta, din punctul meu de vedere, mai sigură: lecțiile de snowboard. Am avut 2 zile a cîte 4 ore de curs cu antrenor personal și am reușit să mă inițiez în ale snowboarding-ului cît de puțin și să mă bucur de coborîri frumoase de pe Todorka, restul zilelor le-am petrecut unu la unu cu placa, ne-am înteles bine, zic eu :)Făceam parte din tabăra ”snowboarderilor”, pe cînd majoritatea au ales să se dea pe schi, deci în toată aventura asta am fost pe cont propriu pe pîrtie, mie mi-a plăcut enorm și mai mult sunt de părere că atunci cînd sîntem față în față cu noi înșine reușim să simțim, să înțelegem, să percepem cu o altă intensitate - mai profundă! Așa sau altfel în prima jumătate a zilei aveam curs, iar în a doua încercam să practic ceea ce am învățat nou. În zilele următoare, dis-de-dimineață pînă seara făceam coborîri pe diferite trasee, iar seara ajungeam leșinată de oboseală, îmi planificam să vin pe jos de pe pîrtie pînă la hotel, să mai văd orașul, însă de fiecare dată am ales 4 roți și un scaun confortabil, abia după cîteva ore de somn și odihnă ieșeam în oraș. Noaptea, orașul e inundat de mii și sute de mii de luminițe, exact ca în periaoda de Crăciun - foarte frumos și impresionant!.... Să revin pe pîrtie...Nu s-a întîmplat de puține ori să mă regăsesc cum admiram cerul sau cercetam compoziția zăpezii că doar acesta era scopul căderilor nevinovate :)))   În a 3-a zi mi-am luat inima în dinți și m-am urcat cu telescaunul pînă în cel mai înalt vîrf...Nu am frică de înălțimi, am mai fost pe munte, mă simțeam bine, cînd am urcat prima dată pe Todorka nu vedeam mai departe de 2 metri distanță, restul era ceață, tot ce îmi prezenta interes era snowboard-ul de lîngă mine, și totul s-a întîmplat atît de redepe. Treptat, cu cît eram mai sus, se făcea mai frig, vîntul era mai puternic - era ceva normal, nu și pentru vecinii mei pentru acea urcare :))) A fost vesel. Cînd am ajuns sus, am văzut un grup de snowboard-eri care se pregăteau de coborîre, m-am apropiat de acel loc, ca și cum destinat pentru snowboard-eri, era o porțiune de aprox. 10mp de loc drept după care urma o pantă, traseul și pîrtia. Acesta a fost ceea ce am văzut în primul moment, probabil pentru că eram curioasă care va fi pasul lor următor...ce urma să fac și eu....Abia acum m-am uitat în jur și am descoperit cît de frumos e în jur, zăpada de un alb imaculat care sclipea orbitor în acea zi, noroc de ochelari, dar nu m-am grăbit să-i pun pentru moment și m-am bucurat de peisaj, de munți, de cer, de vînt, de soare, de aerul rece și proaspăt, de explozia de nori giganți, și grei, și mulți încît nici nu am observat cînd au dispărut snowboard-erii! Am tras aer în piept, m-am așezat, mi-am pus placa în față, mi-am ajustat bocancii, hopa sus și fără ezitare am pornit în jos, am început să simt gustul vitezei(nu e ca pe pîrtia de training, e mult mai bineeee) și asta a fost absolut FENOMENAL, pînă nu am căzut, cînd nu am mai putut controla cursul din cauza vitezei, dar și aceste căderi erau pline de frumos - prima dată pe pîrtie! Aveam tot mai multe momente în care nu mă gîndeam la nimic și mă bucuram de coborîre, dar și momente în care mă gandeam ca să nu exagerez cu viteza, să nu mă întîlnesc accidental cu altcineva pe aceeși traiectorie, în special cînd vedeam cum cineva cade! De multe ori, pe la juma de pîrtie mă refugiam pe margine, stam jos și mai admiram cum zboară dintre copaci direct pe pîrtie alți snowboard-eri, astfel că într-o zi m-am afundat și eu printre copaci, eee la prima căzătură m-am afundat atît de mult în zăpadă încît am crezut că nu mai ies de acolo, îți imaginezi momentul, pînă mai sus de mijloc în zăpadă cu tot cu placă, în adîncul brazilor imenși, liniște absolută, nuștiu ce a fost, dar după un moment de liniște absolută în care am reușit să înteleg în ce m-am băgat - a mai cazut peste mine și zăpada acumulată pe crengile copacului sub care am aterizat și nu mai vedeam nimic, de parca se intîmplase prea puține pînă în acel moment :))Aș mai sta să povestesc din întîmplările frumoase din Bansko, dar cu altă ocazie, cînd îmi termin obligațiunile de serviciu și nu numai...sper ca pozele să vă mai spună cîte ceva :)Toate imaginile îmi aparțin, și mulțumesc celui care mi-a facut mie cele 3 poze!:) ©2013





















Vremea, pe munte, se poate schimba în timp record. În a 4-a zi, pîrtia a fost cuprinsă de nori în timpul unei coborîri, iar în scurt timp vizibilitatea a fost foarte redusă!





Prima tura de lunga distanta cu bicicleta din acest sezon(71km)


Eu m-am pornit la o ”scurtă” plimbare, apoi am vrut să ajung pe acel deal din depărtare, apoi pe următorul :)))) Apoi m-am luat după cocostârci - și într-un finial căutam indicatoare spre Chișinău pentru că nu mai știam unde sunt :))71km plini de fun! A fost și frig, dar asta doar atunci când staționam pentru a face poze, pe alocuri mai era și zăpadă!















Bucuresti


Înainte și după vacanța din Bansko, am petrecut 3 zile în București - așa cum eram în tranzit am ținut neapărat să profit de această ocazie și să stau cât pot de mult ca să pot vedea orașul. Vineri seara, imediat după serviciu mi-am făcut valiza(nu am o valiză, dar un rucsac cu care merg de obicei la munte:)))) și la miezul nopții aveam autocar spre București. În autocar au fost multe locuri libere și tot drumul am dormit comod pe 4 locuri :) M-am trezit în București surprinsă de ninsoare în adidași și un polar, bună dimineața! În autogară l-am așteptat pe Adrian, și mai târziu am ieșit în oraș pentru plimbări, yuhuu! :)))Palatul Parlamentului  măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafață și alte 8 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume, intrând de trei ori în Cartea recordurilor.N-am să vorbesc prea mult, vă las în compania imaginilor, inventați istorii cu ele ;)









 Text: Tatiana Cotiga, Foto: Tatiana Cotiga
Outdoor( activitati în aer liber) - terminologie.


[INTRO] Totul a început acum 2 ani, o ieşire la munte de 5 zile, am cunoscut oameni extrem de pasionaţi de munte, mai mult de atât m-au asigurat cu echipamentul pentru prima mea experiență(Vă salut călduros! :)). Toţi, vorbitori de limba rusă, și suna aşa:  "Мы идём в поход!", "восхождение", "горный туризм"... Celor de acasă le spuneam că merg pe munte, cu cortul, pentru X zile - atât. În acel moment nu eram preocupată de noţiuni, termeni sau definiţii, mai degrabă eram implicată în procesul la care luam parte. În timp, lucrurile s-au schimbat. Am încercat noi şi noi experienţe, diferenţa era vizibilă - făceam lucruri diferite - dar aşa sau altfel le numeam în acelaşi fel - ieşiri la munte. Acum, când interesul pentru munte a crescut ...Pe forum-uri, site-uri şi blog-uri de călătorii, turism & Co adesea sunt folosite neologisme, cuvinte împrumutate din limba engleză - şi în cele mai multe cazuri sunt înţelese greşit. În linii generale acestea sunt:Hiking is an outdoor activity of walking in beautiful natural environments on pre-charted paths called hiking trails. There are day hikes and overnight hikes.Hiking-ul(Drumeția) este o activitate în aer liber care constă în mersul pe jos, în medii naturale, de multe ori în zone muntoase sau alte zone pitorești pe trasee special concepute, numite și trasee de drumeție. Sunt drumeții de o zi și mai sunt drumeții care necesită campare peste noapte. În DEX, drumeție -  călătorie (făcută pe jos); excursie, turism.Trekking is a long journey be undertaken on foot in areas where there are usually no means of transport available. Trekking is not necessarily mountaineering; it is walking for a number of days, usually on uncharted paths, in challenging environments which are likely to be hilly or mountainous. Trekking is also known as backpacking.Trekking-ul este un tip de călătorie aventuroasă și lungă, efectuată pe jos în zonele în care mijloacele comune de transport, în general, nu sunt disponibile. Trekking-ul nu trebuie să fie confundat cu alpinismul, este o călătorie de mai multe zile pe trasee nemarcate în medii naturale mai dificile care au relief deluros sau muntos. Trekking-ul este de asemenea cunoscut ca backpacking.Mountaineering is the sport or hobby or profession of walking, hiking and climbing up mountains. It may be said to consist of two main aspects, rock-craft and snow-craft, depending on whether the route chosen is over rock or over snow and ice. Both require great gymnastic and technical ability, but experience is also very important part of the latter.Alpinismul este sportul, pasiunea, sau profesia care are ca scop ascensiunea în munți, pe zăpadă, stâncă și gheață (ghețar). Alpinismul există în două forme: clasic și tehnic.Alpinismul clasic este forma originală a mersului pe munte, pe ghețar, zăpadă și stâncă, având ca obiectiv general atingerea unui vârf. În plus față de drumeție, se folosește un echipament tehnic specific precum: pioletul, colțarii, coarda, hamul.Alpinismul tehnic este forma mai complexă a mersului pe munte, pe pereți verticali de gheață și stâncă, care a apărut la finalul secolului XIX, la peste 100 de ani de la apariția alpinismului.Ski touring is an activity where long distances are covered on skis. Typically touring is done on trails which are not maintained, and without any mechanical lifts to get up hills. Tours can often extend over a period of more than one day. Typically, skis, bindings, and boots allow for free movement of the heel to enable a walking pace, as in Nordic, and unlike in Alpine skiing.Schiul de tură este deplasarea pe munte iarna, pe schiuri cu legături speciale, care permit ridicarea clăparilor de pe schi, pentru a ușura mersul. În plus, cu schiurile de tură se poate merge în pantă, datorită așa numitelor ”piei de focă” care se lipesc pe talpa schiului. Deoarece se schiază în afara pârtiilor amenajate, schiul de tură necesită numeroase cunoștințe de munte (alpinism clasic). Din această cauză este o ramură a alpinismului, coordonată de UIAA și nu a schiului alpin, respectiv a FIS.Persoana care face drumeții - montaniard.În opinia lui Dinu Mititeanu "montaniard" este " un om care iubește Muntele, care îl abordează cu echipament și cunoștinte adecvate evitării accidentelor și care are un comportament ecologic".Și dacă căutăm mai adânc, gasim termeni specifici:Backpacking – cunoscut ca și trekking, sunt drumețiile de mai multe zile, adesea anevoioase în special în regiunile muntoase.Dog hiking – drumeții cu câinele.Freehiking – drumeții în pielea goală, deasemenea drumeții înafara traseului.Hillwalking – termen Britanic pentru drumeții pe dealuri sau munți.Nordic Walking – mers pe jos cu bețe, în stil Scandinav.Scrambling – "non-technic" cățărare de stânci sau alpinism sau drumeție "technică".Thru-hiking – drumeție a unui traseu de la un capăt la celălalt într-o singură excursie.Waterfalling – aka vânătoare de cascade și excursii la cascade sunt drumețiile făcute cu scopul de a găsi și a admira cascadele.Heli Hiking – folosind elicopterul pentru a accesa zone izolate unde nu se poate ajunge altfel.Bushwhacking – termen Nord American pentru drumeții care își fac singuri traseul prin locuri neumblate.Flighthiking - termen folosit pentru drumețiile în linie dreaptă, de obicei în afara traseului.Mici curiozităţi:”rucsac”, provine din germanul ”ruck-sack” (sac de spate).”rapel” – coborarea pe coardă – provine din francezul ”rappel” (rechemare).”repşnur” - provine din francezul ”Reepschnur” a fost inlocuit de francezul ”cordelline”, astazi fiind generalizat ”cordelina”.
Kazbek


Parte introductivă2012. Sfârșit de august, încă prinsă de euforia ascensiunii pe Elbrus, gasesc pe FB următorul eveniment :Зимние сборы Горного Клуба в горах Грузии или просто "КАЗБЕКОФИЛИЯ"(Formare de echipă pentru o expediție în această iarnă în munții Georigiei sub genericul ”Kazbekofiliya” realizată de către Clubul Montan din RM). Am citit cu atenție toată descrierea evenimentului - mai degrabă anunțul plasat. Am văzut 3 puncte cheie: este accesibil pentru începători deoarece timp pentru pregătire este destul, va fi oferit un plan de antrenament și vom învăța împreuna tehnica de ascensiune(ghețar), vom beneficia de zborul low-cost oferit de wizzair. Eu mi-am zis atunci când m-am întors de pe Elbrus că mai revin în Caucaz, iar aceasta mi s-a părut o șansă atractivă, așa că m-am alăturat și în scurt timp am avut prima reuniune unde urma să facem cunoștință...Echipa

Elena

Andrei

Nadia

Roma

Tatiana

Dima

Ady

Dima

Adrian

Vitalie

Inna & Alexander

Andrei Partea I. Planificarea ascensiunii pe Kazbek 25 septembrie 2012 - primul antrenament comun, alergare pe un traseu special creat pentru acest eveniment, are și o denumire interesantă TwinPeaks - asta pentru că reprezintă un cerc închis, iar de-a lungul traseului sunt 2 vârfuri ce trebuie neapărat atinse, de aici rezultă că vom alerga atât la deal cât și la vale(în pantă) + mai e o porțiune dreaptă unde e loc pentru sprint. Traseul are 3,8km, iar pentru început alergam câte 1 cerc, mai târziu 2, și în ultima perioadă 3. Alergatul nu a fost tot, au mai fost și "трёшки" - imediat după alergat, timp de 3 minute făceam un set 3 de exerciții fără pauză(1- 3flotări; 2- 3 sărituri în sus; 3- 3 tracțiuni la bară) - mai târziu a fost 4 minute a câte patru repetări fiecare, apoi 5...Pe lângă pregătirea fizică, în zilele de marți abordam câte o temă de specialitate(tehnica de ascensiune, crevase, ghețari, situații de urgență, salvare din crevase, echipament necesar, etc.)Am fost împreună în drumeții prin Moldova, în Carpați, am simulat o situație de cădere în crevasă și am învățat tehnica polyspast.Toate aceste au fost până în ianuarie 2013, când am stabilit ultimele detalii...Partea II. Drumul până în Caucaz08.01.2013 Chișinău(21:30) - Kiev (07:00)09.01.2013 Kiev (17:10) - Kutaisi (21:25)10.01.2013 Kutaisi (00:05) - Tbilisi (06:10) - Gudauri(12:00)Chișinau - Kiev (autobuz) : 281LeiKiev - Kutaisi - Kiev(avion) : 100Euro(tur-retur) - http://wizzair.com/Kutaisi - Tbilisi(tren) : 80Lei Biletele au fost achiziționate online - http://railway.ge/Tbilisi - Kazbegi(maxitaxi): 200Lei/persoană - am fost 13. Transferul a fost oferit de SnowLabGudauri, iar rezervarea a fost făcută din timp, astfel pe 10 ianuarie în gara din Tbilisi ne aștepta un maxitaxi.Plini de emoții, pe 8 ianuarie ne întâlnim în gara de Nord și urcăm în autobuzul de noapte Chișinău-Kiev și dăm startul Kazbekofiliei :)) Tot atunci l-am cunoscut pe Adrian, legătura am ținut-o la distanță, așa cum este stabilit în România și el ca și mulți alții dintre noi am văzut evenimentul pe Facebook și s-a alăturat într-o aventură fără a ști cum va fi :). Și în general, am făcut cunoștință între noi toți, prinși de rutina din societate, ne-am pregătit pentru ascensiune mai mult individual și ne-am văzut destul de rar, zic eu. În Kiev am avut timp de plimbări în oraș - aflat încă în spiritul sărbătorilor de iarnă - dar plin de panouri de publicitate de mărimi gigante, care știrbește din frumusețea cu care ar fi putut impresiona. Zborul a fost ok(fiind low-cost, trebuie să recunosc am cam murit de foame, nu mi-am luat nimic cu mine, la întoarcere nu mai repet), am ajuns în Kutaisi la 22:15 am luat un taxi până în gara de tren, dimineață la 6 am ajuns in oraș(Tbilisi), și tot aici am găsit maxitaxi-ul care l-am rezervat, am mers în oraș după gaz, apoi am pornit spre Kazbegi - totul mergea după plan. Totul până pe la juma' de drum când șoferul ne anunță: ”Am fost atenționat prin telefon că drumul e blocat, înzăpezit și că nu putem ajunge la destinație.” Atunci s-a decis că mergem până unde se poate ajunge - acest loc a fost Gudauri, la 30km de Kazbegi. Ne-am stabilit într-un GuestHouse și așteptam(nu stând pe loc :)) noutăți bune în legătură cu dezăpezirea drumurilor...suntem în 10 ianuarie, ora prânzului sau poate puțin mai târziu.Drumurile au fost deszăpezite abia în a 3-a zi, cum am petrecut cele 2 zile în Gudauri? Vezi partea III :)Partea III. Gudauri 10.01.2013 2200m - 2900m - 2200m11.01.2013 2200m - 3007m(vf. Kudebi) - 2200m12.01.2013 Gudauri - Kobi(14,7km pe 2 picioare) & Kobi - Kazbegi(pe 4 roți).N-am pierdut timpul degeaba, eram înconjurați de munți și nu puteam sta așa aștepând vești...Am lăsat rucsacii grei în cameră și plină de curiozități am pornit spre vârf(nu pe Kazbek, dar și aici în Gudauri e un loc deosebit cu vârfurile sale, cu viața sa și zăpada la fel de albă), a fost o ieșire de aclimatizare și am urcat până la 2900m de-a lungul pistei de schi din Gudauri. Am început voios, plină de energie și dorință de a cuprinde cât mai mult din orizonturi - așa e de fiecare dată, în prima zi, în prima oră mă regăsesc într-o stare de nerăbdare, de așteptare a unor noi trăiri, iar sclipirea din ochi îmi face semn că vibrează ceva în suflețel :)Cât am urcat, am tăcut, eu aproape întotdeauna tac și caut o comunicare tacită cu tot ce mă înconjoară. Simțurile - văzul, auzul, mirosul, gustul, atingerea - sunt tot ce avem nevoie pentru a aprecia ceea ce avem în jur!Văd munți absolut imenși, și grei și de un alb imaculat.Aud pașii în zăpadă(scârrrrț-scârrrț) și din când în când vuietul adus de un vitezoman pe schiuri(sfârrr-sfârrrr sau bufff-bufff dăcă se mai întâmplă să cadă cineva).Mirosul proaspăt de iarnă îmi inundă nările - da, acel miros de iarnă, înghețat...Simt vântul obraznic, azi, care ori e, ori nu e - apare și dispare după propriul plac))Și mai simt un gust dulce, nu știu de unde vine, dar îmi place.Urcăm, urcăm...și ne mai încălzim cu un ceai verde, care preț de câteva minute aduce aminte a flori de primăvară, de căldura soarelui ori de focul făcut în sobă - ceaiul călduț acolo sus pe munte e un mic paradis, o fericire :)(To be continued...)Partea IV. Kazbek13.01.2013 1740m - 2830m14.01.2013 2830m - 3150m15.01.2013 2830m - 3217m - 1740m Dis-de-dimineață am pornit spre vârf, ascensiunea planificată începe înr-un sfârșit, și chiar de a fost să fie mai târziu decât am planificat, entuziasmul unui nou început a prins viață...(To be continued...)Partea V. Tbilisi16.01.2013 Old City, Khachapuri, Khinkali17.01.2013 Mother of Georgia18.01.2013 Sataplia Cave(Peștera Sataplia) Un soare care m-a încalzit blând și o adiere de vânt care mi-a adus un miros de pâine proaspat coaptă, bună diminieața Tbilisi. (To be continued...)
14 Februarie!
Eu azi mi-aş fi dorit să mă trezesc aşa :

Însă, a fost aşa(nu mai puţin plăcut, cu pasiunea pentru munte şi fotografie în sufleţel) :

În weekend merg la munte, UUIIII - abia aştept să cuprind noi orizonturi!!! Drag, bloguleţ, asta pentru că te iubesc am revenit azi, special for you!)) Lucrarea pentru Kazbek are încă statusul - "în redactare", îl public cât pot de repede, sper să aveţi răbdare... Şi nu vă urez banalul "Happy Valentine's Day!", doar să nu uitaţi să faceţi cât mai des ceea ce vă planificaţi pentru ziua de azi - sunteţi speciali şi unici! :)

Generat în 0.29 secunde.