Gînduri- Rînduri

Vara asta în Houston este foarte bogată în trăiri, experienţe şi frustrări. Ca un călător pe un tărâm necunoscut umblu şi miros fiecare ingredient care nimereşte în mâncarea pe care mai apoi o servesc multor oameni. Şi ce oameni diferiţi... Serios, atâta diversitate şi multi-naţionalitate eu încă nu am văzut. Ca arhitectură Houston diferă foarte mult de ceea ce m-am obişnuit eu să văd. Este endless oraşul ăsta, străzile sunt mai mari, maşinile mai mari, casele amplasate mai departe una de alta iar în rezultat eu îl simt mai gol. La prima vedere sar  înnainte oamenii străzii şi mulţimile de oameni care au consumat multe droguri de diferită natură şi care acum au nevoie de îngrijire specială. Dar dacă ai răbdare poţi descoperi personalităţi interesante şi oameni foarte drăguţi. Şi dacă acasă credeam că sunt pe un tărâm de la răscruce de drumuri (între Europa şi Asia) unde poţi întâlni multe naţionalităţi atunci aici sunt la rascruce de drumuri dintre continentele din jur. Se întâmplă uneori să nu pot rupe privirea de la costumele tradiţionale ale unor doamne care evident vin de aici de pe continentul de alături.

Scrie un comentariu daca vrei mai multe detalii :)

Antes que nada escribo para todos los interesados en musica, Eurovision Song Contest y en mi país llamado Moldavia. La etapa nacional, este año fue muy hermosa, divertida, bien puesta, muy organizada atc. Al comparar este año con el pasado, digo con fermedad que para Moldavia ( un país pequeñito y pobre) el espectáculo fue mejor que todos los años. Hemos tenido el brillante concierto de los cantantes Dara, Tania Cerga, Natalia Barbu, Akord  y los bailarines Black& White - esto fue maravilloso indudable. Pero despues del magnífico concierto los jueces  dieron las notas, anunciaron los votos del público y resultó que el representante de Moldavia en el Eurovision Song Contest será un ciudadano ucraino. Primeramente nadie entendio que pasa, nadie fue preparado por un semejante resultado. Tampoco parecía preparado el cantante ucraino llamado Eduard Romanyuta. Ahora mismo todos se parecen decepcionados. Hay rumores que soplan '' no sabe nuestro idioma'', ''su canción no nos representa'', '' es demaciado joven'', '' el mundo pensara que en ese país no hay un cantante a lo menos'' y así por el estilo. Pero canciónes estilizadas a la manera nacional -Moldavia ya presentó al mundo, el chico es joven  pero esto no tiene ningun atributo a la música, la canción es de verdad bastante habitual (en mí opinion) , la idioma no puede hacerse más importante que la buena relación entre hombres.

Creo yo que esa sería la oportunidad de entender que en ese mundo globalizado es importante prestar atención al ser humano antes que a su nación, lengua etc.  Tal como Ucrania no esta participando este año en el concurso y como el joven intenta llegar a la gran escena de Eurovision por segunda vez cada moldavo debería sentirse como un Papa Noel quién manda los sueños a convertirse en realidad.

Muchas felicidades,  besos Y abrazos! Te mando que se cumplen tus deseos. Que siempre desees lo que suenes y suenes lo que desees. Lasa ca cei din cer sa-ti lumineze si binecuvinteze pasii, gindurile si actiunile. Bucura-te de ceea ce este mai bun si frumos in viata. Orice cuvint e deprisos. Trebuie sa shtii doar ca tin la tine si-ti urez cele mai bune si sincere lucruri.

Azi vă povestesc despre Daniela Mascetti, regina istoriei bijuteriilor. Aceasta doamna este la momentul actual unul dintre cei mai de vază oameni de știință din domeniul istoriei bijuteriilor. În 1980 sa alăturat unuea dintre cele  mai vechi case de licitații, Sotheby, și de atunci a creat și condus Departamentul Bijuterii Sotheby și Institutul de Artă Sotheby. De-a lungul timpului a pregătit spre vânzare colecții de giuvaiere precum cele ale Ducilor de Windsor, Thurn und Taxis, Hélène Beaumont, Elton John și Gina Lollobrigida. Mascetti a absolvit facultatea de Arheologie din Milan.Un bun exemplu de viziune, dorință, muncă și strategie

Ce-i o viață de om? O frunză verde de smarald. Tot atât de prețioasă și tot atât lipsită de preț. Fie smaraldul prelucrat sau nu, la fel ca și viața poate fi apreciat drept o comoară sau o bucată de nimic (o piatră cu care poți sparge capuri). De ce verde? Pentru că este culoarea speranței cum învățam noi la școală. Iar omul speră la viața lui ( mai ales moldovenii). De ce o frunză? Pentru că dacă ei chiar acum o frunză în mână ai să observi că este ca o hartă a vieții. Pețiolurile sunt ca drumurile pe pare le parcurgem de la A până la Mor. Parcurgândule lași câte o pată pe hartă. Undeva câte o amintire, undeva o gafă, o frântură de inimă, o clipă fericită, o mângâere de briză, o emoție, o persoană dragă - astea și multe altele constitue limbul. Ah, de câte câte ori mergem pe marginea limbului... De cîte ori am putea cădea... Dar nu cădem. Pentru că marginea te ajută uneori să ajungi la alt pețiol. Pentru că nu ai parcurs toată harta sau din sute de alte motive.

Am văzut în Lvov multe dulciuri patiserii și cofetării. Cafeau are în Lvov un sens deosebit. După legendă Lvovul e primul oraș din Ucrauna în care a apărut cafeaua. Se spunea că ea a fost confiscată de la niște cămătari  care erau tranzitoriu în oraș. În realitate un miros interesant de cafea vine din oricare din parțile în care nu te-ai întoarce. Despre cafea și în alte posturi.



Dulciuri din cartierul ”totul nașional”Un mar în caramelă și ornat după gust

Vtrina unui magazin de caramelă (evident totul e din caramelă)

În Lvov am intrat în biserica armeană. Cum a spus ghidul nostru aceasta dispune de unica frescă din lume în care sunt arătate umbre. Nu știu dacă e  adevărat. Dar e o frescă frumoasă și înfricoșătoare în același timp. De fapt aflînd că biserica e construită în 1363 mi-am amintit că în Evul Mediu biserica spunea că omul este doar o umbră, că toată activitatea lui trebue să-l ajute ca după moarte să ajungă în ceruri. Sunt multe texte care afirmă asta printre rînduri dar nu m-aș fi gîndit niciodată că în Ucraina în Lvov pot să întîlnesc asta spus în mod direct prin intermediul picturii

 Moda feminină, în ultimii ani ai domniei lui Filip al III-lea, evoluase spre o notă din ce în ce mai extravagantă şi provocatoare. Rochiile, exagerat de înfoiate (cu ajutorul unei armături alcătuite din cercuri, împletituri de răchită, balene şi sfori care susţineau o căptuşeală din câlţi), luau aspectul unui clopot. Pentru bărbaţii bănuitori, multe dintre femeile care purtau o asemenea rochie puteau ascunde o sarcină, fructul unei iubiri interzise, adulterine. Fiindcă, de multe ori, mai ales cele măritate se împopoţonau astfel. De aici şi denumirea care i s-a atribuit acestui accesoriu vestimentar – guardainfante. Pentru că, sub cutele unei astfel de rochii, o femeie putea ascunde foarte uşor o sarcina, un infante (cu sensul de „copil”, bineînţeles, nu de prinţ moştenitor).         Rămânând tot la capitolul „modă”, un alt aspect al „decadenţei” feminine îl constituia tapado-ul sau vălul care camufla obrazul, lăsând doar ochii descoperiţi (poate o reminiscenţă a vechii stăpâniri maure). Filip al II-lea îl interzisese printr-o serie de edicte... dar în zadar. Sub domnia lui Filip  al III-lea, statul era presat de probleme mai importante decât câteva  bucăţi de stofă sau catifea. Deşi cu toţii ştiau ce neplăceri putea genera purtarea abuzivă a tapado-ului. Trezea în bărbat curiozitatea, pofta de flirt, de aventură şi de cucerire, cele mai  primejdioase instincte... şi nu dura mult până se ajungea la spadă.  Mai rămânea decolteul. De la sfârşitul secolului al XVI-lea, când corsajul (partea rochiei care acoperea bustul) se purta încheiat până la gât, anumite tendinţe, ţinând poate mai mult de comoditate, decât de frivolitate... au determinat regândirea acestuia. Şi astfel, supus unor succesive răscroieli, acesta a ajuns să dezvelească rând pe rând umerii, apoi partea de sus a spatelui şi în sfârşit... din abundenţă partea superioară a pieptului... pentru a pune în evidenţă frumuseţea şi opulenţa sânilor. Atunci când femeia mai adăuga la aceste elemente şi mantia de mătase transparentă... efectul asupra bărbaţilor era complet. Decolteul şi tapado-ul reprezentau două stimulente erotice mai tari decât orice afrodiziac. 

Un off-line drăguț care a început cu pezentarea Viceprim-ministrului. A fost destul de deschis dar nu a operat cu date concrete. Părea interesat (dar nu știu cît de sincer) să audă idei, sugestii, opinii.   În timpul off-line-ului mi-am amintit de bancul : Ce trebue să facă o persoană ce se află la conducere în Republica Moldova ? Să creeze Comisii și Agenții de evaluare.

  Prin clasa a XII-a cînd cei mai buni elevi pregăteau dosarele  pentru Universități de  peste hotare  se întîmpla că mă întrebau și pe mine de ce nu o fac. Eu încercam să-i conving că la noi depunînd eforturi oricine are șanse să izbutească. Îi mai întrebam ce o să se întîmple aici dacă v-or pleca cei mai buni.     Pînă la urmă toți au rămas pe pozițiile lor. Cei ce au vrut să plece au plecat, cei ce au împărtățit ideiile mele au rămas. Între timp colegii noștri au mai revenit în vacanțe, ne-au pozestit cum le merge, au spus că au burse mai mari ca noi, că comparativ cu ale noastre condițiile lor sunt mai bune etc.     Noi ne bucurăm pentru ei și între timp conștientizăm că cei ce au rămas au toți aceeași frică "Sindromul Peter Pen"(așa l-am numit noi) . Toți conștientizează că mai bun sau mai rău ajutorul părinților oricum aste o vestă de salvare. Puțini știu la sigur că se vor descurca dacă într-o bună zi vesta v-a dispărea.  Ieri o fostă colegă care locuește de ceva timp în Germania mi-a spus că a ocupat locul II la olimpiada republicană de limbă rusă (evident din Germania). Eram foarte bucuroasă pentru ea! Apropo felicitări Irina! Dar în același moment mi-am amintit lecțiile de istorie la care profesoara spunea că România a devenit independentă și recunoscută de Marile Puteri datorită feciorilor de boieri care-și facuse studiile în Europa și care la moment reprezentau România. Mă întrebam: Oare Republica Moldova v-a crea veodată condiții atractive pentru specialiștii nostri cu studii de peste hotare? P.S. Da dezorientați pentru că realitatea  distruge vise.

Tot ce apare în propria viață este atras de către dumneavoastră. Și toate sunt atrase datorită imaginilor pe care le aveți în minte. Este vorba de ceea ce gîndiți. Orice vă vine în gînd atrageți către dumneavoastră.                                                                                                      Prentice Mulford