Gînduri- RînduriGoogle Page Rank

Gînduri- RînduriGînduri- Rînduri



RSS posts

Administratie locala


Comenteaza





Sete de iubire şi de sens
Spunea un ovreiaş român în secolul trecut pe la pag 181 a cărții sale: De ce îi este sete omului de azi? De iubire si de sens.Cred ca de iubire ne este sete la toți. Dar de iubire adevărata! Toți vrem sa trăim ceva ce nu putem descri in cuvinte.In același timp puţini mai știu ca iubirea e la Dumnezeu şi că fericirea de obicei este în lucruri mărunte.Tot mai mulți dintre cei ce au pretenții şi nu sunt de-acord cu anumite capitole în Ortodoxie se simt nefericiți nu pot avea încredere in oamenii din jur etc.Pai oameni buni poate am încerca sa găsim un licăr de lumina în interiorul nostru şi l-am creşte ca pe un copilaș drăgălaș la care ținem cu tot sufletul şi cu toată ființa?

ca un călător
Vara asta în Houston este foarte bogată în trăiri, experienţe şi frustrări.Ca un călător pe un tărâm necunoscut umblu şi miros fiecare ingredient care nimereşte în mâncarea pe care mai apoi o servesc multor oameni. Şi ce oameni diferiţi... Serios, atâta diversitate şi multi-naţionalitate eu încă nu am văzut.Ca arhitectură Houston diferă foarte mult de ceea ce m-am obişnuit eu să văd. Este endless oraşul ăsta, străzile sunt mai mari, maşinile mai mari, casele amplasate mai departe una de alta iar în rezultat eu îl simt mai gol.La prima vedere sar  înnainte oamenii străzii şi mulţimile de oameni care au consumat multe droguri de diferită natură şi care acum au nevoie de îngrijire specială. Dar dacă ai răbdare poţi descoperi personalităţi interesante şi oameni foarte drăguţi.Şi dacă acasă credeam că sunt pe un tărâm de la răscruce de drumuri (între Europa şi Asia) unde poţi întâlni multe naţionalităţi atunci aici sunt la rascruce de drumuri dintre continentele din jur. Se întâmplă uneori să nu pot rupe privirea de la costumele tradiţionale ale unor doamne care evident vin de aici de pe continentul de alături.

Scrie un comentariu daca vrei mai multe detalii :)
Mărțișor
vreau să mă pierd în brațele tale!I want to find your warmNecesito tu alivio
Eurovision Moldova
Antes que nada escribo para todos los interesados en musica, Eurovision Song Contest y en mi país llamado Moldavia.La etapa nacional, este año fue muy hermosa, divertida, bien puesta, muy organizada atc. Al comparar este año con el pasado, digo con fermedad que para Moldavia ( un país pequeñito y pobre) el espectáculo fue mejor que todos los años.Hemos tenido el brillante concierto de los cantantes Dara, Tania Cerga, Natalia Barbu, Akord  y los bailarines Black& White - esto fue maravilloso indudable. Pero despues del magnífico concierto los jueces  dieron las notas, anunciaron los votos del público y resultó que el representante de Moldavia en el Eurovision Song Contest será un ciudadano ucraino. Primeramente nadie entendio que pasa, nadie fue preparado por un semejante resultado. Tampoco parecía preparado el cantante ucraino llamado Eduard Romanyuta.Ahora mismo todos se parecen decepcionados. Hay rumores que soplan '' no sabe nuestro idioma'', ''su canción no nos representa'', '' es demaciado joven'', '' el mundo pensara que en ese país no hay un cantante a lo menos'' y así por el estilo. Pero canciónes estilizadas a la manera nacional -Moldavia ya presentó al mundo, el chico es joven  pero esto no tiene ningun atributo a la música, la canción es de verdad bastante habitual (en mí opinion) , la idioma no puede hacerse más importante que la buena relación entre hombres.

Creo yo que esa sería la oportunidad de entender que en ese mundo globalizado es importante prestar atención al ser humano antes que a su nación, lengua etc.  Tal como Ucrania no esta participando este año en el concurso y como el joven intenta llegar a la gran escena de Eurovision por segunda vez cada moldavo debería sentirse como un Papa Noel quién manda los sueños a convertirse en realidad.
Dreaming


Dreaming is a way to exist.You became for me an important person. I want let you to know you seem to be amazing. I can't distinguish people at well but...All you never say is that you love me soAll I'll never know is if you want me ohIf only I could look into your mindMaybe then I'd find a signOf all I want to hear you say to meDo you think I have to show my heart?
Feliz Cumpleanos!
Muchas felicidades,  besos Y abrazos!Te mando que se cumplen tus deseos. Que siempre desees lo que suenes y suenes lo que desees.Lasa ca cei din cer sa-ti lumineze si binecuvinteze pasii, gindurile si actiunile.Bucura-te de ceea ce este mai bun si frumos in viata.Orice cuvint e deprisos. Trebuie sa shtii doar ca tin la tine si-ti urez cele mai bune si sincere lucruri.

Țara asta a uitat de noi
Nu. Pentru ca să fi uitat, această țară ar fi trebuit să ne țină minte.De câteva săptămâni bunica mea care la ai săi 80 de ani se ținea bine împofida problemelor la genunchi a simțit o agravare mai întîi la piciore după care dureri în tot corpul. Au urmat medici, tratamente medicamentoase în urma cărora ia fost afectat stomacul și ca rezultat ea nu mai poate mânca normal. I-au slăbit puterile și a ajuns într-o stare deplorabilă, tremură tot timpul din cauza durerilor, aproape nu poate merge etc. În cazul bunicii soluția ar fi o intervenție chirurgicală. În rîndul pentru întervenție numărul ei este 1 284 după calcule această intervenție ar trebui să aibă loc cam peste 2 ani. Precum starea bunicii nu-i permite să aștepte atâta ar trebui să scrim o cerere pe numele ministrului sănătății pentru urgentarea cauzei. Tot bine și frumos dar așa cum nu avem guvern și nu avem ministru al sănătății noi trebuie să stăm frumușel acasă, să privim cum se sting forțele ei de viață dar în același timp să urmărim televizorul până cînd va apărea persoana căreia să-i înnaintăm cererea.Știu că aici unde nici un om sănătos nu are nici o valoare o bătrânică bolnavă valorează încă și mai puțin. Știu că e inutil să scriu. Oricum oamenii cu forță de decizie nu apleacă urechea la asemenea texte. Dar totuși e foarte crud să lași un om care a muncit toată viața , a crescut doi copii (iar ca rezultat nemijlocit în aceasă țară există patru oameni care lucrează și plătesc impozite, CNAS, CNAM etc) să moară de durere (anume de durere).

Jewellery


Azi vă povestesc despre Daniela Mascetti, regina istoriei bijuteriilor. Aceasta doamna este la momentul actual unul dintre cei mai de vază oameni de știință din domeniul istoriei bijuteriilor.În 1980 sa alăturat unuea dintre cele  mai vechi case de licitații, Sotheby, și de atunci a creat și condus Departamentul Bijuterii Sotheby și Institutul de Artă Sotheby.De-a lungul timpului a pregătit spre vânzare colecții de giuvaiere precum cele ale Ducilor de Windsor, Thurn und Taxis, Hélène Beaumont, Elton John și Gina Lollobrigida.Mascetti a absolvit facultatea de Arheologie din Milan.Un bun exemplu de viziune, dorință, muncă și strategie
Purple


Flori de Nu-Mă-UitaȚi-aș da doar flori de Nu-Mă-UitaȚi-aș da chiar toată dragostea meaȘi-oricât prin lume tu vei umblaVei trăi, vei visa, vei înnotaPrintre valuri, unde, dificultățiTu, nu uita!Eu, ți-aș da doar flori de Nu-Mă-Uita

Collect moments not things


Vreau să-mi trezesc sora de Craciun întinzândui o bomboană, să mă bucur de prima zăpadă și de floarea pomilor. Vreau să mă plimb prin parcuri ” edenice” și să prind razele în mână. Vreau să văd și să respir aerul înghețat de la nord. Am auzit că undeva la Nord în Rusia unde clima e uscată și rece aerul datorita formulei H2O îngheața din cauza temperaturilor foarte scăzute. Trebuie să arate ca o ceață dar totuși cred că e special.Vreau sa simt și aud susurul apelor din ”los patios” din sudul Spaniei și tot acolo aș vrea să mă pătrund de chitara ce se antrenează în flamenco, cante jondo etc. Vreau să zbor, să visez, să citesc și să trăiesc.Vreau să te văd, să te aud și să te cunosc.
Frunză verde de smarald
Ce-i o viață de om?O frunză verde de smarald. Tot atât de prețioasă și tot atât lipsită de preț. Fie smaraldul prelucrat sau nu, la fel ca și viața poate fi apreciat drept o comoară sau o bucată de nimic (o piatră cu care poți sparge capuri).De ce verde?Pentru că este culoarea speranței cum învățam noi la școală. Iar omul speră la viața lui ( mai ales moldovenii).De ce o frunză?Pentru că dacă ei chiar acum o frunză în mână ai să observi că este ca o hartă a vieții. Pețiolurile sunt ca drumurile pe pare le parcurgem de la A până la Mor. Parcurgândule lași câte o pată pe hartă. Undeva câte o amintire, undeva o gafă, o frântură de inimă, o clipă fericită, o mângâere de briză, o emoție, o persoană dragă - astea și multe altele constitue limbul.Ah, de câte câte ori mergem pe marginea limbului... De cîte ori am putea cădea... Dar nu cădem. Pentru că marginea te ajută uneori să ajungi la alt pețiol. Pentru că nu ai parcurs toată harta sau din sute de alte motive.
Białystok
           Face-ți cunoștință cu Belostocul!!!!
Lumea copiilor pe placul miilor II
Am văzut în Lvov multe dulciuri patiserii și cofetării. Cafeau are în Lvov un sens deosebit. După legendă Lvovul e primul oraș din Ucrauna în care a apărut cafeaua. Se spunea că ea a fost confiscată de la niște cămătari  care erau tranzitoriu în oraș.În realitate un miros interesant de cafea vine din oricare din parțile în care nu te-ai întoarce. Despre cafea și în alte posturi.



Dulciuri din cartierul ”totul nașional”Un mar în caramelă și ornat după gust

Vtrina unui magazin de caramelă (evident totul e din caramelă)
Lumea copiilor pe placul miilor
 Ciocolateria din Lvov. Acolo ciocolata e hand made și se face în văzul tuturor.

























Umbre
În Lvov am intrat în biserica armeană. Cum a spus ghidul nostru aceasta dispune de unica frescă din lume în care sunt arătate umbre. Nu știu dacă e  adevărat. Dar e o frescă frumoasă și înfricoșătoare în același timp.De fapt aflînd că biserica e construită în 1363 mi-am amintit că în Evul Mediu biserica spunea că omul este doar o umbră, că toată activitatea lui trebue să-l ajute ca după moarte să ajungă în ceruri. Sunt multe texte care afirmă asta printre rînduri dar nu m-aș fi gîndit niciodată că în Ucraina în Lvov pot să întîlnesc asta spus în mod direct prin intermediul picturii
Suri


Cristi ăsta este teatrul de operă din Lvov. E foarte frumos. E fondat în 1897. Evident cu mici renovări dar din spusele angajaților păstrează  la maxim stilul, arhitectura etc. Mîne aici e o premieră și oamenii stau în rînduri destul de mare în timp ce actorii , cîntăreții lucrează de zor asupra vocii și a altor componente. Un lucrător al teatrului D-nl Bogdan a spus că ei se mîndresc cu Sala de oglinzi în care cîțiva ani în urmă au fost expuse costumele celor mai mari cîntăreți de operă din Europa. Expoziția a durat un an de zile. Din păcate în acea sală nu am ajuns pentru că acuma dimineața este închisă dar suntem foarte bucuroase că am vazut culisele și sala pentru spectatori foarte frumoasă. Apropo coridorul este mic și josuț ceva ce nu este foarte comod (e o atmosferă închisă)
Moda extravagantă şi provocatoare (Spania ~ Sec.XVI)
 Moda feminină, în ultimii ani ai domniei lui Filip al III-lea, evoluase spre o notă din ce în ce mai extravagantă şi provocatoare. Rochiile, exagerat de înfoiate (cu ajutorul unei armături alcătuite din cercuri, împletituri de răchită, balene şi sfori care susţineau o căptuşeală din câlţi), luau aspectul unui clopot. Pentru bărbaţii bănuitori, multe dintre femeile care purtau o asemenea rochie puteau ascunde o sarcină, fructul unei iubiri interzise, adulterine. Fiindcă, de multe ori, mai ales cele măritate se împopoţonau astfel. De aici şi denumirea care i s-a atribuit acestui accesoriu vestimentar – guardainfante. Pentru că, sub cutele unei astfel de rochii, o femeie putea ascunde foarte uşor o sarcina, un infante (cu sensul de „copil”, bineînţeles, nu de prinţ moştenitor).        Rămânând tot la capitolul „modă”, un alt aspect al „decadenţei” feminine îl constituia tapado-ul sau vălul care camufla obrazul, lăsând doar ochii descoperiţi (poate o reminiscenţă a vechii stăpâniri maure). Filip al II-lea îl interzisese printr-o serie de edicte... dar în zadar. Sub domnia lui Filip  al III-lea, statul era presat de probleme mai importante decât câteva  bucăţi de stofă sau catifea. Deşi cu toţii ştiau ce neplăceri putea genera purtarea abuzivă a tapado-ului. Trezea în bărbat curiozitatea, pofta de flirt, de aventură şi de cucerire, cele mai  primejdioase instincte... şi nu dura mult până se ajungea la spadă. Mai rămânea decolteul. De la sfârşitul secolului al XVI-lea, când corsajul (partea rochiei care acoperea bustul) se purta încheiat până la gât, anumite tendinţe, ţinând poate mai mult de comoditate, decât de frivolitate... au determinat regândirea acestuia. Şi astfel, supus unor succesive răscroieli, acesta a ajuns să dezvelească rând pe rând umerii, apoi partea de sus a spatelui şi în sfârşit... din abundenţă partea superioară a pieptului... pentru a pune în evidenţă frumuseţea şi opulenţa sânilor. Atunci când femeia mai adăuga la aceste elemente şi mantia de mătase transparentă... efectul asupra bărbaţilor era complet. Decolteul şi tapado-ul reprezentau două stimulente erotice mai tari decât orice afrodiziac. 

Azi răceala mă ține mai departe de sărbătoarea sofiștilor( dacă mai corect spus de vinzătorii de flori, inimioare și alte chestii caracteristice pentru 14 februarie). Dar vine o zi cînd o să merg și eu să fac umbră orașului, o să fug îmbrățișată de vîntul cald și apusul magnific. Dacă am noroc poate aud și niște acorduri de chitară...
Off-line cu Mihai Moldovanu


Un off-line drăguț care a început cu pezentarea Viceprim-ministrului. A fost destul de deschis dar nu a operat cu date concrete. Părea interesat (dar nu știu cît de sincer) să audă idei, sugestii, opinii.  În timpul off-line-ului mi-am amintit de bancul : Ce trebue să facă o persoană ce se află la conducere în Republica Moldova ? Să creeze Comisii și Agenții de evaluare.
Tú me gustas y no me gustas.
Începem săptămîna cu ceea ce ne place. Hoy me gusta todo!
Dezorientați
  Prin clasa a XII-a cînd cei mai buni elevi pregăteau dosarele  pentru Universități de  peste hotare  se întîmpla că mă întrebau și pe mine de ce nu o fac. Eu încercam să-i conving că la noi depunînd eforturi oricine are șanse să izbutească. Îi mai întrebam ce o să se întîmple aici dacă v-or pleca cei mai buni.     Pînă la urmă toți au rămas pe pozițiile lor. Cei ce au vrut să plece au plecat, cei ce au împărtățit ideiile mele au rămas. Între timp colegii noștri au mai revenit în vacanțe, ne-au pozestit cum le merge, au spus că au burse mai mari ca noi, că comparativ cu ale noastre condițiile lor sunt mai bune etc.    Noi ne bucurăm pentru ei și între timp conștientizăm că cei ce au rămas au toți aceeași frică "Sindromul Peter Pen"(așa l-am numit noi) . Toți conștientizează că mai bun sau mai rău ajutorul părinților oricum aste o vestă de salvare. Puțini știu la sigur că se vor descurca dacă într-o bună zi vesta v-a dispărea. Ieri o fostă colegă care locuește de ceva timp în Germania mi-a spus că a ocupat locul II la olimpiada republicană de limbă rusă (evident din Germania). Eram foarte bucuroasă pentru ea! Apropo felicitări Irina! Dar în același moment mi-am amintit lecțiile de istorie la care profesoara spunea că România a devenit independentă și recunoscută de Marile Puteri datorită feciorilor de boieri care-și facuse studiile în Europa și care la moment reprezentau România. Mă întrebam: Oare Republica Moldova v-a crea veodată condiții atractive pentru specialiștii nostri cu studii de peste hotare?P.S. Da dezorientați pentru că realitatea  distruge vise.
Atenție!!!
   Dacă  ai între  14-25 ani și vrei să participi la un atelier media, să faci cunoștință cu tineri din Soroca și Chișinău, să participi la o Campanie Media  Națională comunică-ne  acest lucru la 069260925,  youth.media.moldova@gmail.com pînă la 24 ianuarie curent.
Legea actracției.
Tot ce apare în propria viață este atras de către dumneavoastră. Și toate sunt atrase datorită imaginilor pe care le aveți în minte. Este vorba de ceea ce gîndiți. Orice vă vine în gînd atrageți către dumneavoastră.                                                                                                     Prentice Mulford
Femeile -perpetuum mobile?
În ultimul timp tot mai des se adresează întrebarea "De ce femeile nu mai sunt feminine ?''    http://www.irinab.com/2012/05/nu-mai-stim-sa-fim-femei.html , http://victoriaborodin.wordpress.com/2012/10/28/femeile-au-uita-sa-fie-feminine/#comment-432Cred că vina o poartă timpul și evoluția vieții. Cred că sunt multe femei care pur și simplu nu vor să fie feminine, nu știu cum sau pur și simplu nu s-au gîndit la asta niciodată.  Și toate aceste motive se datorează timpului ce sa scurs?  Femei  feminine există și astăzi la fel cum au existat cîndva. Presupun că și pe timpuri nu era venerată orice femeie ( cazul Dulcineei del Tobosco este o expepție menită  să ironizeze această practică.). De altfel  "Arta Iubirii" dă o explicație destul de bunicică în acest sens, explicînd în fața cărei femei trebuia neapărat să faci "reverențe" și care fiind din clase sociale mai inferioare "se treceau și fără". Dar revenind  la realitate /contemporaneitate și privind partea pozitivă ne dăm seama că fiind feminine, puţine, diferite aceste femei  au ceva de cîștigat.

Generat în 0.223 secunde.