Alexander's Poems… | Nu exista minciuni doar adevar fara dovezi…

Doi ochi frumoşi şi o guriţă, Gîndul mă duce către a mea fetiţă! Părul ei creţos, ca o rază de soare- Pictată pe cer căldură emană…

Zîmbetul ei, suav şi plapînd- Ca un copilaş mic ,de el sunt flamînd! Buzele ei ca două petale de floare Le-aş săruta în continuu, chiar dacă aş şti că doare…

Chipul ei magic şi atît de fin, În nopţi tîrzii, să-l mîngîi, sunt gata să vin! Să stau lîngă ea, noaptea să o privesc- Cum doarme atît de dulce şi să înebunesc…

Să înebunesc, de frumuseţea ei originală! Şi cît e de minunată- Să mă joc în părul ei noaptea intreagă, Să-i spun ca o iubesc viaţa mea toată…

Să îi cînt, lin, la urechiuşă, Să viseze cît mai frumos, Pe aripi de înger să fie dusă Aşezată pe un nor alb şi pufos…

Deschid aripi de inger si incerc sa m-ai zbor

Chiar daca is frinte si tare ma dor Incerc sa le indrept si nu se primeste Ma tine ceva si tot ma opreste… Vreau sa fiu liber in nori sa plutesc Sa m-ai simt inca o data cum e sa iubesc Să-mi deschid aripile si sa ma avint Sa vin la tine in vise si gind… Sa iti port de grija atunci cind ai cosmare Sa zbor catre tine chiar daca stiu ca doare Sa iti dau vise frumoase caci stiu ca le vrei Sa uiti de durere si de mina sa ma iei…

Sa zburam amindoi acolo unde visezi asa mult

Sa pasim pe nori incet descult Sa te simti si tu libera asa cum am vrut eu Sa simti si tu ceea ce iubesc si eu…

Scriu de aici dintr-un virf de oras

Scriu ce ginduri mi-au m-ai ramas Le scriu acum pentru ca plec departe

Si voi uita acest oras ca pe o carte…

Ca pe o carte pusa pe un raft prafuit Dupa ce o citesti si te simti amagit Te asteptai la un final citusi de fericit Si finalul a fost unul ratacit… Se sting luminile incet una cite una Oamenii se duc la culcare Ramin doar ginduri ce apasa într-una Lasind in urma doar semne de intrebare…

Am ginduri ce pot sa povestesc, Si vorbe, in care incerc sa amagesc. Ca sunt ok si nu am nevoie de nimic, Nu uita caci!!! incerc decit sa mint… Mint, ca sunt bine chiar daca nu-i ceea ce simt- Mint, ca m-ai cred in ceea ce simt, Mint, ca in suflet nu ma doare! Cu toate ca m-ai stau in picioare… Mint ca vreau sa uit, tot ce imi place! Mint.. insa nu am ce face, Sunt un poet ratacit- Intr-un oras amortit…

Sunt un suflet ratacit, pe acest pamint. Hoinaresc si incerc sa mai cint, Incerc sa imi cint sentimentele oboist, De atitea lovituri si ace infipte…

Incerc sa uit de tot ce mi-a placut, Incerc sa uit de ochii, ce mult i-am vrut! Incerc sa las liber acel suflet, ce mult il tin aproape. Acel suflet care acum e departe…

Vreau sa-l las!!! cit mai depare de mine, Sa dau foc la tot ce se afla in mine! Sa iasa decit un fum negru si pronuntator, Sa uit ce-i aia dor…

Sa-mi ia mintile si ce-a mai ramas prin inima indurerata, Sa fie doar cenusa in acea inima destramata, Sa ploua peste ea necontenit, sa fulgere distrugind!!! Tot ceea ce am in gind…

Tu cel ce citesti acum aceste strofe grele!!! Bucurate de ceea ce iubesti, si pretuieste cu adevarat! Lucrurile marunte  si tot cei frumos, pentru ca ele- Sunt lucruri sumpe, si asta e important!…

E noapte tirziu si noi stam in pat. Esti putin dezgolita si… nustiu ce sa fac. Sa te cuprind, sau sa te sarut? Stau si ma gindesc.. cum sa inceput? Cum sa inceput ca…  am ajuns imbratisat Frumos pe la spate si inca sarutat? Cind m-am intors sa te sarut si eu o data, Atunci am spus ca esti tot ce am vrut vreo data.

Stam amindoi in pat si ne uitam duios, Unuia altuia, si ne zimbim frumos. Si cind credeam ca noi ne-am linistit, Stunci la naiba totul sa pornit! Te-ai urcat pe mine ca o pantera neagra! Am simtit in mine cum singele a inceput sa mearga, Mai privit in ochi, si atunci am inteles! Sunt prada ta si nu am de ales.

M-ai mingiiat incet cu unghia pe spate, Apoi la urechea mea, te-ai dat tu mai aproape. Ai spus ceva la care mi-ai dat foc, Si pe spate eu te-am doborit pe loc. Am inceput sa te sarut.. simteam cum tremurind, Ma infibg in git ca un vampir flamind. Apoi eu coboram incet incet spre piept Sarutindul incet fara sa mai astept. Am coboriit pe burta acolo unde are Punctul cel sensibil orice domnisoara.

Dupa aia am ajuns incet si la spinare, Acolo, unde iti pierzi mintea in placeri senzationale. Coborind spre fund asa incet… incet cu mina- Il lovesc cam lent asa doar ca sa-ti placa intr-una. Simt ca inebunesti vazindu-te prin miscare. Ma intrebi in soapta… cit mai dureaza oare? Atunci evadase fiara ce in mine se ascundea! Si cu coltii mari in tine se infibgea… Il simteai in tine.. gemete se auzeau! De paceri fine! nimenia nu se fereau. Ghiarele pe spate pantera le lasa, Si nici fiara coltii nu prea ii ferea- Era o noapte lunga!!! in care se bateau Doua fiare salbatice! care se iubeau.

E toamna tirziu si afara ploua, necontenit. Ploua incet pe geam, cu stropi plini de soapte. Adie un vint printre frunzele cazute demult Si doar, un gind ma tine treaz in noapte.

Noaptea e lunga, atunci cind te poarta Printre ginduri departe spre tine. Tu esti acolo si dorul ma poarta- La mii de kilometri aproape de tine.

Tu! cea de te gindesti la mine, Tu! cea care ma placi doar din cuvint! Nu ne-am vazut fata in fata, stii bine- Si in viata mea ai binevenit.

Iti multumesc! ca imi esti aproape, Si durerea tu mi-o alini. Se aud doar soapte,  in noapte- In ginduri si-n ochii tai plini.

Ochii tai! plini de frumusete si farmec, Cautind in noapte acel  cintec, Cintecul dragostei, ce te poarta usor In visele mele pline cu dor…

Ca un pirat hoinaresc singur in oceanul dezlantuit- Caci, de perla neagra sunt ţintuit! Parasit de sufllet, si de viata. Pinzele mele se transforma in ceata.

Sunt blestemat! să iubesc necontenit- Corabia şi echipajul ce m-a parasit. Tu erai perla mea neagră şi catargul, ce mă purta. Tu erai oceanul din inima mea.

Acum s-a dezlănţuit furia oceanului! Căzuse, în larg, şi flagul catargului! Un vînt rece şi ploaie multă a început să se adune Toate către corabie se îndreptau s-o dărîme!

Stau aici în fruntea cîrmei distruse, Încercînd să înfrunt valuri imense. Ridicînd privirea­, încet catre cer Încercînd în perla neagră să m-ai sper.

Multe valuri au fost în acea noapte blestemată- Multe lovituri în acea corabie moartă. Multe furtuni şi vînturi teribile! Multă durere şi lucruri sensibile!

În acea luptă, în acea noapte Vîntul a distrus acea corabie în care eram ţintuit Rupseseră şi catargul, ce ma purta departe. Cazuse şi flagul în care eram îndrăgostit.

A distrus! şi borturile acele valuri nemiloase, Şi pînza începuse să se descoase ! A distrus orice, speranţă de viaţă. Văzînd în ochi o ultimă iluzie, cum îngheaţă!

Şi uite aşa ducîndu-mă la fundul oceanului, Cu ochii deschişi admirînd, pentru ultima dată, stele! Mă îndrept în bezna oceanului Cu iluzia în ochii, plini de durere.

Dincolo de vise, acolo unde e mereu Soare si bucurii, acolo nu sunt eu. Acolo unde floarea, se mingiie cu raze Acolo vad mereu, numai lucruri arse

Toate acele lucruri ce mult eu le iubeam Toate au luat foc, atunci cind te vedeam. Cind te vedeam alaturi de cel care-l iubesti, Ma aflam in focul in care nu supravetuiesti.

Si nu-mi doream mai mult, decit, sa te am aproape! Si sa te string in brate in adinc de noapte. Sa iti aud rasuflarea atunci cind dormi linga mine, Sa te sarut pe buze si… dragostea sa ne domine!

Mor poetii, in clar de luna! Mor, de dor si de suspina. Sufera din al lor dor nemarginit- Pling! pentru ce au iubit.

Inca o muza se pierde in zare, Cite or mai fi, se intreaba el oare? Cita durere? si dor se revarsa? Cite poate sa mai indure inima noastra?

Cita fericire se pierde fara noi? Cita iubire a fost intre noi? Nimic la loc nu se mai reface! Sufletul nostru cauta pace!

Din mii de cuvinte rostite frumos. Numele tau, rasuna cel mai duios! Pacat, ca pleci curind foarte depate- Si imi faci inima sa nu mai bata.

Acum ea bate destul de incet, Pentru ca inca te mai revad. Insa, atunci, cind tu vei pleca, Inima mea din batai va inceta!

Va inceta sa mai simta ceva, Dragostea, pe care mult o simtea. Alinarea si fericirea pe care o primea, Pe tine, insuti, nu te regasea!

Tu erai singele! ce prin mine curgea! Si multa viata imi daruia. Cu tine! ea mult se umplea, Cu tine dragostea mea.

Si uite asa! a murit, iubirea! In muza unui poet amarit. Si uite asa, de pe cer cade luna- Lasind un poet ratacit!