256324 cazuri COVID-19 în Moldova
834 – cazuri active
249312 – cazuri vindecate
6178 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 24 iunie 2021 ora 01:22


Cliofos Sashka : I LOVE MOLDOVA

Cliofos Sashka : I LOVE MOLDOVACliofos Sashka : I LOVE MOLDOVA


La o ceasca de cafea cu vorba buna!!!
RSS posts

Arta si Cultura


Comenteaza





Mă doare-n glugă....
Şi am sădit puieţi de dor,Clădit-am zid de fericireCa să-mi rămână-n coridorDoar vise vagi fără sclipire.Am putrezit pe-asfaltul umedCăci alergând mă-mpiedicamDe gânduri mii, şi fără cugetEu tot cădeam,şi iar cădeam.Cu fruntea-n cer, plăcut uimitGăsind tot noi şi noi puteriOchii ţinteam spre infinitSimţind plăcerile de ieri.Şi după vechile tradiţiiPrivind la lumea care turbăPlin de principii şi ambiţiiLe strig la toţi :"Mă doare-n glugă"
Gânduri noi....
Pe culmi de dor, lăsate în amurg Rămas pustiu şi singur în neant Pictează visul roz, amestecat cu plumb Şi-n mii şi mii de lacrimi înnecat. Fiori îi bat în geam alunecând prin timp Prin amintiri trecute,lăsate în gunoi, Iar inima-i smintită ce a uitat de ritm Ucide vise-n vid şi naşte gânduri noi. Tresare-ncet.Se varsă şi ultima culoare Se-ntoarce la origini,ajuns la infinit Şi nu mai are simţ, şi parcă nu mai doare Şi nemişcat e trupul, şi parcă-i amorţit. Trec secole de-a rândul,natura se trezeşte, Troienele dispar şi vine primăvară. Iar pictorul în dar- o şansă mai primeşte, Şi sufletu-i răsare prin fir de lăcrămioară.
Mă doare-n portofel
Şi când vă văd nebunelor, atât de aranjate, Pe mutr-aveţi numai făină şi cerneală, Cu gheare lungi, sprâncene tatuate, Cum vă permit părinţii, să mai ieşiţi p-afară? Doriţi în dar cercei, maşini de-alea stilate, Şi ţoale care costă, băgami-aş, e Versace. Prostiile în voi adânc îs înnecate Şi-ţi spui în gând: pe om - haina îl face. Uitaţi de-unde veniţi, şi încotro vă duceţi, Schimbaţi mereu iubirea pe aur şi parale. Voi, târfe ordinare,sau cine dracu sunteţi? Vă spun eu cu glas tare: nişte haimanale! Deci lume, nu fi proastă şi ia bine aminte: De-ţi cere fata bani, sau bunuri de-orice fel Să-i spui încet şi calm a mele dragi cuvinte: Iubita mea hapsână - "mă doare-n portofel"
*************
Aș vrea o zi, doar una făr'de gânduriFără de vise, făr'de așteptăriFăr'ca durerea să mi se-așeze rânduriPe plapuma umplută cu răbdări.Căci gândul.... El mă doare-ntrunaMă macină și mă distruge zi de zi,Aș vrea o clipă făr'de gânduri, numai una -Oferă-mi ziua prin a mă iubi.
Şi eşti a mea...
Te privesc.Închid atent ochii -ca să nu se strice imaginea chipului tău,şi încerc să adorm."Eşti atât de frumoasă,atât de gingaşă,eşti ceea ce am visat.Şi eşti a mea."Mi se izbesc gândurile unul de altul,mâinile mele lunecă uşor pe corpul tău-şi te îmbrăţişează.Atât de strâns...De parcă le-ar fi frică să nu mi te fure cineva în somn.Te mângâi,te sărut,te admirşi-mi spun zâmbind:Eşti doar a mea.Sufletul îmi tremură de fericire -şi parcă zbor.Buzele mele mai savurează din plăcere sărutându-ţi corpul...iar apoi-îţi şoptesc la ureche cât de mult te iubesc.Şoptesc...Atât de încet ca nu cumva să te trezesc;oricum mă auzişi-mi strângi braţele spre pieptul tău.Sunt cel mai fericit...Dormi şi mă auzi.Într-adevăr.... Eşti doar a mea.Gândurile îmi fug care şi incotro.Deja adorm...Încep să visez,iar în minte se aude încet:eşti doar a mea......
Doare...
Sunt ochii tăi - prilej de-nfiorare În clipele ce trec,dar făr' numărătoare Dorinţă fără mâine, iubire făr' de-urmare Speranţele-s şoptite şi neîndurătoare Avid de mangaieri priviri inselatoare Spre alte orizonturi, ori semne de-ntrebare. Mi-e dor de tine, 's trist, căci fără tine ....DOARE.
Fularul de gânduri
In neliniştea zilei uitată-n trecut,Lovesc cu ciocanul în corzi de chitară.Fac planuri şi vise din apă şi lut,Pe-o scara de bloc cu glas ce-o să doară.Ţesut pe mătase,fularul de gânduri,Apasă pe suflet cu mâna de plumb,Iar apa se scurge-n coloane şi rânduri,Prin lanuri de grau şi lan de porumb.Minuni şi false-mbrăţişări în noapte,Lucesc ca stelele pe cer senin în zori,Lovind puternic un dor ce ne desparte,Zburăm în stoluri,stoluri de cocori.Asupra naturii noi vrem s-avem putere,Dar este imposibil,şi este ireal,Cu sufletul negru şi plin de durere,Rămânem cu visul spre-un tărâm ideal.
Durere...
Ma doare sufletul.Nu pentru c-am pierdut, Sau pentru ca n-am reusit sa fac ceva- De-aceasta data ma doare ceea ce-am facut, Si timpul nu il pot intoarce, cat n-as vrea. O pata de-un roz gri pe constiinta- Ma doare, si gandurile-mi toate dor. Mi-e greu ca n-am putut avea credinta, O, Doamne!Invata-ma te rog sa zbor! Sa zbor, sa fiu pribeag ca vantul, Sa nu stiu dragoste, durere, umilinta, Sa pot sa ma impac mereu cu gandul- Ca nu e fericire fara suferinta. Doamne, tu de-ai sti:nici lacrimi nu mai am, Si nici puteri sa mai pot indura. Sunt ca o frunza ce cade de pe ram, Si nu se mai intoarce- oricat n-ar vrea.
Cista maldavan...
_Sî dushi crîşaCurji başneaIa ibu shi stari amNu-nţăleg eu shii cu mini_uăi tu shi te-ai ahuit?Treaba me cu iapa meShi nu ma-nnerva amuiaEu îs maldavan din shiriŞ-an sî fac sheea shi vreu._ Daca-ţî fut un pumn în botA să-ţ curgî ţîi bacuŞai sî crăchi perjî uscatiCa sî vezi tu shinii tattu.Iac-aşei la noi în ţarîŞi vorghim aşe cum vremMoldovneasca ne e limbaDialectu-l promovăm.Şî sîmt cum ni sî dushi crîşaVăd cum bacu-ni curji-nshetStau cu dejitu-n năsîpCostiujeni vazimi menea
In numele iubirii
Trec clipele greu când mă-nnec în iubireCând nu pot vedea decât ceea ce simtCând speranța nu-mi dă decât o sclipireCare-apoi zboară prin ceață și vânt.Mă sfârtecă zilnic acest sentimentȘi-n suflet se lasă doar negru și umbreDe glasul ei dulce devin dependentIar zilele-mi par întunecate și sumbre.Atac de cord simt c-aș putea să facDacă cumva te-aș pierde, sau dacă ai plecaDeaceea și cînd nervii mă orbesc prefer să tacSă nu umblu iar mut spre căutarea ta.Și-n întuneric singur îți pictez surâsulDin stele purulente, stele căzătoarePrivind norii ce fug și sfâșie abisulȘi-nțelegând că a iubi nu poate fiecare.Și totuși de cumva voi pierde bătăliaAbsenta ta privire pe veci de m-a uitaUn înger trist al morții suflarea-mi va tăiaȘi-n bezna dintre stele pe veci m-ar îngropo.Păreri de rău să știi ca nu m-or necăjiCă pentru-a ta iubire am spulberat o viațăMăcar așa am învățat să știu și a muriSă văd în întuneric, în beznă și prin ceață.Acuma te privesc cu ochi-nlăcrimațiDe dor plâng ochii dragă, de dor, nu de-altcevaPrecum plâng și cocorii când sunt înspăimântați.Promit de azi să-nvăț să pot și a uita.
Batrinete haine grele
Batrinete haine grele-Unde sunt straiele mele?Unde-I toamna cu de toate?Unde-s vaile urcate?Am ajuns pribeag, batrin,Ani-n goanna mi-au zburat.Tot ce am e un salcim:Ce demult mi s-a uscat.Zboara anii precum vintul,Zboara clipele in zare,Imi ramine numai gindul,Si o simpla intrebare.Unde-s anii ce-au trecut ?Unde-i timpul tineretii ?Doamne, cit as vrea tacut –Sa ajung in floarea vietii!Si sa fiu copil, sa zburd—Fara griji, fara nevoi ;Clinchete in zari s-aud,Sa privesc copacii goi.Doamne, tu numai de-ai sti:Cit as vrea sa-ntorc ce-a fost :Sa traiesc,sa pot iubi—Insa visul n-are rost.Batrinete haine grele,Unde sunt straiele mele ??
Catre scriitorii amatori...
De ce sa pleci acasacand nu te-am alungataseaza-te la masasi canta ce-ai cantato poezie dulcemai trista, poate sumbrape targa de-ai aducen-ai mai ramane-n umbra.caci nu-s mai bun ca tinesi stim cu totii astadoar gandul nu-l abtinesi nu mai spune bastaun gand daca-i curatde-i limpede senintrezeste vantul beatsi-amarul din pelin.Succes in continuaresi tie si la altularata ca esti tareinvinge-ne pacatul...ascultati inimoarasi-nsira tot pe foaieasa precum vioaramai canta pan se-ndoaie.
Alaturi...
Pe înţelesul tău vorbeşte luna,Eu nu am cum, nu pot să o ascultCând peste-a noastră noapte îşi lasă ea cununaChemând încet fiinţa-ţi cu glasul ei tacut.La început de vis ‘ţi voi da să guşti din mareDin zorii ce se-aştern pe valurile nebuneSeninul să-l miroşi, să-şi fie alinareSătulă de real, sătulă de-astă lume.Şi blând vei adormi, eu te-oi privi atentTe-oi mângâia pe corp, să simt cum tu respiriS-aud cum se izbeşte inima-ţi în pieptDorind să evadeze în lumea cu iubiri.‘mi vei auzi mirosul şi m-ai cuprinde strânsCu dor, cu pasiune, în glas cu nebunieIar mâinile-ţi plăpânde pornind prin părul nins,Îşi vor dori pe pielea-mi trecutul să şi-l scrie.Doi nuci, două izvoare de dor şi-nţelepciuneÎncearcă să mai creadă că viaţ-abia începeCă încă n-au trecut prin valurile cu spumeFăr-a mai înţelege că n-au dar de-a percepe.E ora patru-aproape, şi ceasul bate-ncetO ultimă lumină apare pe fereastrăCu gându-n viitor, cu mâinile pe pieptPlecăm în nefiinţă, plecăm din astă casă.Alături eram tineri, alături şi bătrâni,Alaturi am făcut astă frumoasă casă,Alături am sădit copacii de salcâmi,Şi-alături am plecat spre-o lume mai frumoasă.
Amintiri...
Am ajuns să caut urmeÎn tăcerea ta morbidă,Şi făcând la gură spumeS-arunc lacrimi spre oglindă.Căci odată noi stăteam Împreună cuminţeiNe priveam şi ne-ntrebamDe-avem planuri să fim trei.Acum urlu şi aruncZarurile din sertarSă-mi văd cifrele ce-aducLacrimile pe-obraz iar…Caut urme, amintiri,Şoapte, vorbe sau tăceriSlove dulci, poate priviriDintre-acelea ce-au fost ieri.Ah, ce spurcată mi-e starea,Şi ce dor hapsân m-apucă,Amintirea mi-e chemareaCe în valuri mă aruncă.Zbier în somn, nechez ca calulAnimal de parcă suntStric pereţii şi altarul Ce-mpreună l-am făcut.A murit ‘n a noastră casăTot ce-a fost cândva mai sfânt:Visul tău de-a fi mireasă,Glasul dragostei arzând.
Reflex
Credeam ca am pierdut pariul vietiiCand razele de soare mi-au lasatPrin urletul nebun al diminetiiDoar lacrimi pe obrazul asfaltatSi ma trezii greoi , nebunIn altar ascuns de uraPrin mirosul vag scrumFara mila si cultura.Aveam tot ce mi-am doritSi nimic n-am vrut mai multDoar cuvinte-n infinitSi un cantec sa asclutN-am vrut mare n-am vrut steleN-am fugit spre universN-am vrut munti si nici casteleVroiam sa fiu intelesInc-o data mai privescSpre scrisorile din lutInchid ochii, si scancescAveam tot, dar am pierdutSi in zbuciumul de rouaArunc suflet-un chitaraIl asez pe coarda nouaPentru-a nu stiu cata oara
Dragostea încurcă sănătăţii...
Am început cu suflet să iubesc,Şi simt cum mă înec în sentimente.Cerşesc săruturi, şi gândul i-l cersesc,O mângâiere şi priviri absente.Căci dragostea nu-i numai fericire,Ori clipe-n care râzi cu mare poftă,Nu-i un sărut plus încă o sclipire,Nu e atunci când ai o nouă coftă.Ea doare, gâdilă, ascultă şi loveşteAnume unde rana e mai mare.De rele nicidecum nu te fereşteCi te înneacă-n gloduri şi mai tare.Totuşi iubim, c-aşa este firescChiar dacă de la nervi stricăm pereţii,Răbdările în noi mai nu plesnesc-Căci dragostea încurcă sănătăţii.
Octombre...
O clip-a mai rămas să sper,Să cheltui ultima lumină,Să mă îndrept odat la cer,Căci inima deja mi-e plină.Mi-e plină de priviri greoaie,De lacrimi, dor, de nepăsare,Dureri în ceaţă, nori de ploaieMi-nneacă razele de soare.Mi-nneacă ochii mari şi trişti,Mi-nneacă gându-n nesimţire.Doar fluturi mici, actori, artiştiÎmi mai provoacă vre-o sclipire.E linişte, şi-ngheaţă totul.Îngheaţă lacrimi, mări, oceane,Pomi fructiferi, florile, plopulCe-şi lasă zgomotu-n timpane.E frig...off....brrr...îngheţ şi tremurDeja şi trupul ţi-i de gheaţă.Aduţi aminte-acele vremuriPe când visai plin de negreaţă.Şi pe a noastre amintiriPrintre priviri şi catacombe,Cu gheaţă-n tristele sclipiriPăşeşte-ncet doamna Octombre.
Am lasat...
Am lăsat soarele:Să-mi taie venele,Tăcerea s-o astupe,Să mă desfacă-n mici felii,Şi gândul să mi-l surpe.Am lăsat stelele:Să-nchidă răsuflarea,Visul să mi-l vândă,Cerneala s-o strecoare-n ochi – Prin flacăra arzândă.Şi norii i-am lăsat să-mi udeVocea răguşită,Negreaţă-n suflet să-mi arunce,Ducândumă-n ispită.Iar mai apoi...Distrus, pictat pe buclele de aer,Hapsân, gonit,Uitat, Lăsat în Universul prăpădit,M-am strecurat,Şi am permisLumii ce-o vrea să facă.Şi n-am primit:Nici dor,Nici sentimente ,Numai priviri absente.Mai tare m-au rănit.M-am ridicat, şi mi-am juratÎn veci cât sufletu-mi va bântui,Să nu mai pot iubi – Decât natură, flori şi pomiCe vor da roadă nişte sentimente,Şi împlinind câte-o poruncăA lui Dumnezeu.Într-un sfârşit:M-am lecuit.Privind la cerul despicat – Eu am strigat:Acum sunt împlinit.
Si curge Timpul...
Se scurge timpul, și-atunci când plouăMai cade-un strop peste speranță,Peste privirile de gheață.Și va da viață -O lume nouă.O lume care să culeagă:Din stropii și nectarul vieții -Raza de soare-a dimineții,Vlăstarii și puiețiiCe n-au să cadă.Ci s-or prelinge coloratDin rațiunile de lut:Un fulger mut,Un gând plăcutȘi calculat....
Prin viață trecător...
Răsare soare blând ce arde amintiriȘi dorul mi-l înneacă în ocean de lacrimi,Când buzele-ți șoptesc tristețea prin sclipiri,Iar ochii varsă nervi, durere-n timp și patimi.Încalecă pe vremi și colorează frunze,Le dă cerneală vagă acoperind pământul,În psihic se aruncă a sufletului muzePăzindu-mi idealul și înnecându-mi gândul.E liniștită,simplă și gri durerea noastrăE cald doarde-nțelegi ce se petrece-n jur,Doar de privești atent și limped spre fereastră:Cum timpul scurs în vid se duce în sejur.Iar sentimentul moare, așa cum frunza cade,Și-atunci realizezi că ești doar muritor,Căci nu importă-n lume cine și unde șade,Oricum esti călător, prin viață trecător...
Ati scris
Aţi scris cu sufletul pe gândurile mele:Cuvinte, şoapte,linişte, plăcere,Un grai frumos,un viitor bogat,O lacrimă senină şi fără de păcat.Pe chip mi-aţi desenat privire,Lumină, dragoste,ochi plini de fericire,Răbdare pentru tot mi-aţi dăruitŞi-n schimb părinţi nu mi-aţi cerut nimic.Un simplu Mulţumesc vă dăruiescCă pot să scriu, să simt şi să iubesc
Sunt clipe
Sunt oameni trişti, străzi mohorâte,Sunt blocuri gri şi soare şters,Sunt clipe negre şi smintite,Sunt gânduri pure şi nonsens.Sunt mii de lacrimi omorâteIubiri reale care plângSunt suflete ce-au fost striviteIdei neauzite sânt..Şi sunt secunde-n care creziCă nu mai ai loc pe pământCă nu poţi soarele să-l veziCă eşti doar vânt, un simplu vânt.Ne temem de-orice adiereA timpului ce trece-n vidŞi nu mai vezi nici o plăcereŞi c-a ta viaţă poţi s-o schimbi.Sunt oameni trişti, străzi mohorâte,Sunt blocuri gri şi soare şters,Sunt clipe negre şi smintite,Sunt gânduri pure şi nonsens.
Am vrut...
Ştii? Mi-am dorit să am măcar un soare,Măcar o stea din cer să fie-a mea.Dar mi s-a dat pustiul care doare,Şi-o pată-n gând pe amintirea ta.Am vrut un câmp să am şi o livadă,Un lac ce să mă clatine pe-un val,Şi un salcâm la poartă ce-ar da roadă – Pentru-a meu gând străin şi ireal.De mii de ori ne plângem că în viaţăN-orice dorinţă e realitate,Că nu putem să trecem peste frig şi ceaţă,Şi ne-nglodăm mai tare, pân-la coate.Şi niciodată nu vedem c-alăturiSunt alţii care nu au de mâncare,Ce nu au masă, casă şi nici paturiCe poate să-i păzească de ninsoare.Fugim după materie, uitând de sentimenteLăsând în urma noastră a golului amprente.
Ce e Iubirea???
Ce e iubirea? De mult m-am intrebat si eu, Si un raspuns am asteptat, Si poate... Poate l-am gasit, dar nu l-am inteles, L-am transformat in gol, Tristete Si non-sens. Si poate c-am primit raspuns, Dar far'de rost, Caci tot o caut, Aici, Acum, Si in trecutu-n care-am fost. Dar... Pe zi ce trece tot mai mult O-aseman cu un rasarit, Cu un castel din basme vechi, C-un vis pe veci neimplinit, Cu lacrimi lungi, perechi, perechi. O cant in proza si-n poeme, In ode, drame si catrene, In melodii de dor si jale- Si o transform in intrebare. Ce eşti iubire? Sentiment? Absent? Absurd? Sau glasul mut? Al unui suflet ce se zbate Printre gunoaie, vise şi pacate Ce-au fost odata spulberate? Ce e iubirea? Urmeaza sa-i intreb pe toţi Pe cei care n-au vrut sa o cunoasca, Şi-au transformat-o-n ură nebunească Ei n-au dorit nicicând s-o cucereasca. Dar totusi sper ea sa existe, Pe veci in suflet sa persiste, Sa pot sa-mi spun: Asta-i iubirea, Fericirea, Nemurirea... Dar trece timp, Eu tot astept, Ca poate-am s-o gasesc Pe camp, Pe piept, Pe stele ce lucesc, Caci vreau si eu - In viata sa IUBESC!!!

Generat în 0.233 secunde.