Lucașenco Must Die!

Analiza prezentării lui Heribert Watzke

http://www.ted.com/talks/heribert_watzke_the_brain_in_your_gut.html

Background:

Heribert are Ph.D în alimentație, și e cercetator pentru Nestle. Este din Elveția, ceea ce explică accentual lui ciudat dar atrăgător. Pentru ca în Elveția engleza nu e limbă oficială. Și asta pare a fi una din puținele lui prezentări.

Vestimentație și accesorii:

Îmbrăcat într-un tricou cu guler roșu de la Lacoste (nu am găsit vreo legatură între Heribert și brandul Lacoste).

Roșu ce s-ar asorta cu covorașul de la scena TED.

Deschis la un nasture, ceea ce ar demostra familiaritate și în același timp să nu fie incomodat în timp vorbește, în caz că îl trec căldurile emoției pe scenă.

Tricoul este băgat în pantaloni. Pantaloni negri legați de curea neagră. Combinația Roșu – Negru, Roșu ar putea veni ca o culoare a Elveției, iar negru ca opusul celeilalte culori – albe. Deoarece în roșu alb ar fi arătat ciudat, și în același timp, negru e culoarea semnificațiilor.

Pe tot parcursul prezentării are în mâna dreaptă o telecomandă cu care schimbă slidurile, și în același timp e folosit pentru reducerea pornirilor emoționale.

Ceas pe mâna stângă, swatch probabil.

Prezentarea:

Vorbitorul în timp ce vorbește nu iese din spațial covorului roșu, totuși se mișcă în tot timpul discursului. Parca ar fi un dans, însă nu e supărător pentru ochiul privitorului online. Mai ales că cele 3-4 camere care îl filmează din diferite unghiri, recompensează mișcarea, fiind un discurs dinamic, dar nu supărător.

Exista unghiul din spate ce arată frumos sala.

La începutul discursului, Heribert antrenează publicul în prezentarea sa, supunându-l unui mic test, ceea ce îi conectează unii între alții asemenea îi conectează cu vorbitorul.

În prezentare se folosesc elemente vizuale, scheme, ce pot fi ușor reținute.

Heribert, chiar dacă vorbește despre mâncare, la câteva minute bagă câte o mini glumă, sau expresie funny, pentru a ține publicul activ, deși nu se abate de la temă.

Discursul lui începe prin incitare, punând argumentele în mod ascendant în timpul prezentării, ca să ajungă la punctul culminant, și aceasta să fie o maximă adaptată, de la cugito ergo sum, la Coquo ergo sum. Astfel, discursul deși se sfârsește subit, incită publicul la meditație.

Atmosfera e una degajată, jocul de lumini care e concentrat pe scenă, îl fac mai important pe vorbitor, sala fiind într-un semiîntuneric.

Pare un Moș Craciun, ce vorbește simpatic despre mâncare.

Mâinile vorbitorului niciodată nu sunt lăsate în jos, ceea ce dă un suflu de prospețime și dinamism, la fel și încredere, apoi vorbitorul pare mai aproape de public.

Ecranul pe care sunt arătate slidurile este în spatele lui, sus.

Vorbitorul pare a vorbi natural, nu are nici hârtiuțe pe care se uită, nici prompter, totuși are microfon în ureche, ce s-ar putea să-l ghideze, totuși acest lucru nu se observă.

Descrierea:

Print din ziarul Timpul. Dreptunghiular.

Vedem un card bancar pe care sunt plasate în miniatură 4 din simbolurile internaționale arhitecturale: Big Ben, Turn Eiffelul, Statuia Libertății și Kremlinul. Aceste simboluri sunt plasate pe colțurile cardului.

Cardul se află în centrul printului, pe un fundal de nori, albastru. Cardul e un pic înclinat spre dreapta.

În partea stângă putem vedea logo-ul VictoriaBank, ca și denumirea propriu zisă. În partea dreapta, 2 adrese de web-site. Pe partea stângă a printului, sub card putem găsi sloganul acestui print, în care Cardurile VictoriaBank au un shrift mai mare și bolt, iar le puteți utiliza în orice colț al lumii! Are un shrift mai mic.

Partea de jos a printului, vedem o fâșie alb, în care vedem o adresă.

Tipuri de mesaje:

—          Mesaj lingvistic:

În acest print, sloganul este Cardurile VictoriaBank le puteți folosi în orice colț al lumii, care face o legătură directă cu mesajul vizual al printului. Fiind simplu, concis și trimite direct la realitatea ce o desemnează. Cardurile VictoriaBank, sunt scrise cu bolt și cu un shrift mai mare, pentru a fi scoase în evidența, și de a desemna că elementul principal în acest print sunt cardurile.

Putem citi clar VictoriaBank de 4 ori în acest print. Iar a 5 o putem intui că scrie pe cardul zburător.

Expresia orice colț al lumii trimite mesajul, că oriunde ați călători, peste tot în lume, ve-ți putea achita cu aceste carduri.

Adresa de jos din fâșia albă, e adresa sediului central VictoriaBank, făcând un fel de aluzie, că punctul de pornire a oricărei cumpărături ce o faceți indiferent unde vă aflați este VictoriaBank.

—          Mesaj vizual

La o primă privire, cardul zburător face o legătură cu covorul lui Alladin, care zboară printre nori, și din această perspectivă, VictoriaBank ar fi djinul care ar putea împlini orice dorință.

Deasemenea cardul albastru închis, cu monumentele pe el, care aluzie deasemenea la planeta pământ, așa încât susține ideea sloganului, și pentru a avea colțuri la propriu, globul e sub forma de card plat. Aducând aceeași idee de omniprezență a folosirii acestui card.

Monumentele care sunt pe card au o însemnătate deosebită. Dacă gândim proporțional global, putem observa că nu sunt reprezentate toate continentele pe acest card, având 3 monumente din Europa, și 1 din America de Nord.

Fiecare monument desemnează o țară. UK, Franța, SUA și respectiv Rusia. Acestea sunt țările în care călătoresc cei mai mulți moldoveni legal (să fi fost și partea ilegală, am fi observat Pisa sau Colliseumul).

Cred deasemenea că aceste 4 monumente nu sunt grupate aleatoriu. UK și Franța, sunt locurile cele mai frecventate de studenți moldoveni, deoarece învață acolo, iar USA și Rusia, sunt locuri unde se lucrează legal sau mai putin legal. USA – fiind programele Work and Travel iar Rusia, persoanele care pleacă la muncă după ce termină clasa a 2 dar, muncind acolo au nevoie ca să-și păstreze banii cei câștigă în siguranță.

Culoarea albastră folosită în diferite nuanțe pe card, pe lângă faptul că e culoarea VictoriaBank, aceasta mai semnifică rai, sinceritate, încredere. Și pentru că culoarea albastru mai arată fenomenul de distanță, este prezentat aici penrtu a oferi o senzație de perspectivă.

Cardul e situat în cadranul 5 al printului, ce îl face memorabil și atrăgător. Informațiile din partea dreaptă, știind stilul nostru de citire face ca adresele web-site-urilor VictoriaBank să rămână în memorie.

Printul totuși seamănă cu cel a lui Turkish Airlines, unde pe o tavă sunt plasate diferite monumente ale lumii fiind mai diverși în targetare totuși. Aceasta ar putea fi un plus de imagine pentru VictoriaBank, mai ales pentru acei ce călătoresc, și intuitiv înțeleg că cardurile pot fi folosite cu succes și în Turcia.

—          Retorica Imaginii

În acest print putem observa aluzia către descifrări de simboluri recunoscute internațional. Metonimie atunci când monumentele țin locul la targetul căruia i se adresează. Repetiția VictoriaBank, conferă consistență și legătură. Simbolurile tradiției și inovației, deoarece toate aceste monumente au însemnat o schimbare la timpul lor.

Plahotniuc, compromis de… Plahotniuc. De Gheorghe Cheianu.

Este foarte greu — aproape imposibil — să nu le dai crezare oamenilor care au ieşit la rampă alături de Sergiu Mocanu.

La un moment dat chiar au început să mă exaspereze şi pe mine, ca şi pe ei, colegii jurnalişti care nu mai oboseau să-i bombardeze cu „Ce probe aveţi?”, „Vrem probe!”, „Daţi-ne probe!”.

Ca şi cum oamenii aceştia ar fi avut imaginaţia lui Dostoievski, ca să inventeze situaţii şi detalii de un adevăr şi o credibilitate fără cusur…

Iar dacă ei nu te conving până la capăt, nimic nu pare să-l invinuiască mai mult pe cel pe care îl vizează acuzaţiile lor, decât chiar prestaţia acestuia.

Domnul Plahotniuc a ieşit de la adăpostul confortabil al anonimatului, asumându-şi postura riscantă şi ingrată a celui ce face „munca neagră”, pe care altădată le-o încredinţa altora. În ciuda siguranţei şi bunăvoinţei pe care se străduieşte să le afişeze, nici vocea, nici mimica sa încă nu par să fi dibuit tonul potrivit.

Chiar şi aşa, o anume brutalitate, pe care cu greu şi-o supraveghează, iese la suprafaţă, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, atunci când şi-a citit pe un ton ameninţător declaraţia de presă.

Mai mult decât vocea şi gesticulaţia, modul de a acţiona al domnului Plahotniuc este cel care îl developează, lăsându-ne, imprudent, să pătrundem în „bucătăria” practicilor sale din perioada în care acţiona din umbră.

Uneori, chiar îţi lasă impresia unei anumite nesincronizări — omul acţionează exact cu aceleaşi mijloace pe care le aplica „din întuneric”, fără să realizeze că acum este la vedere…

Prima dintre aceste practici este recursul la justiţie. Domnul Plahotniuc s-a grăbit să se adreseze justiţiei dintr-un reflex pe care şi l-a creat atunci când justiţia şi deciziile acesteia erau în totalitate la discreţia lui.

Al doilea scop al adresării sale precipitate în instanţă pare să fi fost intimidarea celor care ar fi avut de gând să i se alăture lui Mocanu. Iată că de data aceasta „trucul” nu a mai funcţionat. Pe condrumeţii lui Mocanu nu i-a speriat nici suma de două milioane de lei „reparaţii morale” care, se pare, a fost de asemenea gândită ca un avertisment la adresa lor.

Al treilea „ingredient” al tacticii de intimidare a lui Plahotniuc s-a văzut în brutalitatea cu care a acţionat judecătorul Gorun, atunci când a pus sechestru asupra bunurilor lui Mocanu.

Chiar dacă avea învăţat pe de rost scenariul cu sechestrul, domnul judecător ar fi putut ţine cont  de circumstanţa că Mocanu nu avea avocat şi că nu reuşise, în general, să se pregătească pentru proces. Din teamă de a nemulţumi ori de a se abate de la nişte instrucţiuni, judecătorul a acţionat cu o ambiguitate strigătoare la cer: el a amânat şedinţa, fără să uite însă să anunţe sechestrul…

Nu mai puţin brutală a fost şi ameninţarea generată de Plahotniuc însuşi la adresa jurnaliştilor conţinută în declaraţia sa de presă şi cu ocazia aceasta am asistat, de fapt, la un caz ieşit din comun: un om de afaceri a ameninţat „puterea a patra în stat”! Chiar dacă acest gest trădează o anume isterie şi neputinţă, este de aşteptat că un om ca Plahotniuc nu îşi va lăsa ameninţările fără urmări.

În sfârşit, al patrulea procedeu pus în aplicare de „controversatul” om de afaceri şi pe care l-am putea numi, convenţional, „coruperea inocenţilor” este legat de numele avocatului Nagacevschi.

Plahotniuc ştie la fel de bine ca şi Voronin că nimic nu bagă mai multă derută în minţile oamenilor decât macularea unor nume şi instituţii altminteri respectabile.

Nu cred că el nu şi-ar fi putut găsi un alt avocat tot atât de bun ca şi Nagacevschi, a contat însă bunul nume al acestuia şi, bineînţeles, apartenenţa la PLDM. Este de aşteptat că practica în cauză va fi exploatată în continuare, fiind dublată, probabil, şi de coruperea unora dintre victimele acţiunilor sale, care vor trebui să spargă frontul comun al părtaşilor lui Mocanu.

Acestea sunt câteva dintre aspectele care, în opinia mea, îl fac vulnerabil pe domnul Plahotniuc şi — stimaţi colegi jurnalişti — nu-mi cereţi probe, că mai mult de atât nu vă pot spune.

Sursa: Timpul

În perioada 3 – 6 noiembrie 2010, la Centrul Internaţional de Expoziţii „Moldexpo” s-a desfăşurat Expoziţia Internaţională Specializată “Reclama & Design”, ediţia a XII-a, organizată de C.I.E. „Moldexpo” S.A. de comun cu „Poliproject Exhibitions” S.R.L.

Expoziția a fost atât expunerea standurilor agențiilor de publicitate și design, cât și organizarea unor traininguri cu tematică publicitară ca: Elemente BTL, Creativul în Marketing, Campanii publicitare, Marketingul de Partizanat.

Atât una cât și alta au avut de pierdut din partea oamenilor chiar interesați în publicitate ce au venit la expoziție.

Din agenții au lipsit numele importante și în mare parte expoziția a fost monopolizată de agenții ce fac insigne, tricouri, pixuri și magnete de bucătărie.

Iar trainingurile au fost ca pentru începători, eu ca student al anului 3 la Comunicare, fiind prezent la unul din traininguri: Seminar: „ Extrimul în publicitate – necesitate vitală sau o tendinţă modernă?”, nu am aflat nimic nou din cele prezentate, iar lucrurile ce le facem la Facultate sunt cu mult mai diverse și nu superficiale.

Ceea ce atrăgea atenția oricărui vizitator al expoziției a fost standul delor de la Business Bookuri, care chiar arată Business, și nu ai fi crezut că ei produc doar agende. În rest mai nimic special.

În a 3 zi când am fost eu la expoziție, majorității oamenilor de la standuri le era lehamite să mai repete ce înseamnă compania lor și să vorbească cu vizitatorii. Răspundeau doar dacă aceștia întrebau ceva, de asemenea se muțumeau să dea o carte de vizită, sau o luai singur de pe masă. Acest fel de agenții au fost: Mitra-Group, Triart Design, AdvertisCom, Neogen.

La standul celor de la Provelo, o agenție ce se specializează pe plasarea publicității pe biciclete, persoana ce era acolo avea un entuziasm foarte mare și vorbea că doar ei sunt pe piață și era foarte mândru de ceea ce erau ei, deși la majoritatea întrebărilor despre eficiența publicității pe biciclete nu putea răspunde.

La Art vega, cartea de vizită era pe foaie pentru fotografii simplă, și pentru detalii mi-au zis să mă apropii la un magazin de-al lor și atât doar.

Un stand ce nu atrăgea atenția deodată era a celor de la PixMania, unde era un băiat de la ASEM anul 3, Marketing, dar care intra în discuție cu orice trecător vorbind despre SEO și cum să ridico raitingul la un site. Am vorbit cu el vreo 7 minute, ceva nou din ceea ce știam nu mi-a zis, când a văzut că sunt initiat în Key words Html si SEO, mi-a dat cartea de vizită și mi-a zis să-i contactez. Vorbea doar rusa.

În cadrul expoziției, a mai fost concursul celor de la Asociația Agențiilor de Publicitate din Moldova (AAPM) cu siguranța la trafic. Singurele printuri ce păreau mai curioase erau acelea cu La ce te gândești tu când treci strada, araătând o serie de printuri a oamenilor făcând diverse chestii la trecerea de pietoni. În rest doar câteva fotoshopuri cu zebre, oameni loviți de mașini, etc.

La expoziție era un grup de oameni ce umblau de la un stand la altul și fotografiau totul. La întrebarea mea cine sunt, nu mi-au răspuns.

Cam asta a fost expoziția, sărăcuță, și sper ca 2011, să fie ceva mai Wow!

Blog personal Igor Dodon: http://dodon.md/

A fost înregistrat oficial pe 31 ianuarie 2010 și e valabil până 31 ianuarie 2012. Primul post ce a apărut pe blog datează din 2 februarie 2010. Este pe o platformă wordpress în limba engleză.

Pe nic.md, nu apare nici numele celui care l-a înregistrat nici organizația doar o adresă de e-mail ce nu spune nimic: knoppix_37@yahoo.com. Deși pe blog apare copyright-ul Igor Dodon pentru 2010 și e-mail de contact igor@dodon.md.

Blogul  e bilingv, majoritatea articolelor sunt dublate și în rusă și în moldovenească*.

Are 2 bare de meniuri pe stânga și pe dreapta. În dreapta găsim cele mai populare articole, categoriile Economic, Politic, Diverse și Presa pe care le gășim și în meniul de sus al paginii. Pe partea dreaptă se mai adaugă Creația Patriotică și Flag Counterul.

Pe partea stângă găsim o rubrică cu citat, galerie video și un slideshow cu fotografii, deasemenea niște linkuri către portaluri de știri, printre care 2 din România: astăzi.ro și mediafax.ro. Și Unimedia, care la rândul său are linkuri către blogul lui Dodon, care în certifică ca fiind unul real. Rubrica de Video și Fotografii le regăsim și în meniul de sus pe orizontală.

Înainte blogul conținea linkuri de duceau la alți membri de partid PCRM, acum acestea nu-s.

La meniul de sus, tot ce nou se adaugă este partea Despre mine, în care Dodon își postează biografia rezumat, la care comentariile sunt deschise, dar și Profesia și Familia unde comentariile sunt închise.

De asemenea sus, lângă bara de meniuri, găsim RSS Feed.

Nu găsim butonul care duce Acasă la pagina principală, totuși dacă clickuim pe header ne duce acolo. De asemenea nu există o bară de căutare ceea ce îngreunează găsirea unei informații pe blog.

Nu există calendar, ceea ce îngreunează observația cât de des scrie Dodon, deasemenea de a te uita prin articole mai vechi, trebuie să apeși de mai multe ori Older Posts, Older Posts.

Pe Blog găsim  110 articole scrise într-o perioadă de 10 luni, asta fiind aproximativ 11 articole lunar, sau aproximativ un articol la 3 zile. Ceea ce este ok, și nu e considerat spam.

Articolele începând cu vara 2010, unde Dodon a fost foarte activ pe blog, comentariile pot număra între 100 – 500, la fiecare postare.

Dodon nu comentează la posturile sale, dar are deja 2 postări în care răspunde la întrebările adresate de către utilizatori. Ultimul datând din Iulie.

Dacă compară activitatea lui pe blog ante și post campanie electorală, punem vedea că nu există diferențe. Periodicitatea posturilor nu au scăzut dar nici nu s-a majorat considerabil păstrându-se acea medie de 2-3 zile între postări.

Posturile pe pagina principală sunt prescurtate având doar Lead, pe când dacă intri în categorii, atunci aceasta le găsești în ordine cronologică și materialul intergral fără a fi nevoie să mai apeși o dată pe link pentru a vedea articolul.

Dacă nu e un post exclusiv cu poze sau video, posturile de pe blog nu conțin poze, excepțiile făcând diagramele prezentate în postările economice.

Materialele conțin în cea mai mare majoritate diacritice. Unele lipsesc din descrierea domnului Dodon, ceea ce mă face să cred că acele informații au fost copy paste de altundeva.

Toate pozele de pe blog, nu fac legătura spre nici o altă sursă, deci aparțin blogului.

Linkurile prezente în interiorul textelor sunt puține.

De asemenea blogul lui Dodon nu e înregistrat nici pe blogosfera.md nici pe o altă platformă de comunitate de bloggeri.

La 21 Octombrie a apărut pe blog Flag Counterul care pâna la 1 Decembrie numără 17,736 vizitatori unici. Cea mai aglomerată zi fiind 29 noiembrie cu 1688 vizitatori unici și 3117 vizualizări.

Pentru ultimele 30 zile, statistica spune că blogul a avut în medie 521 vizitatori unici și 1336 vizualizări zilnice.

La 15 noiembrie, design-ul blogului a fost modificat fapt menționat și de Dodon într-una dintre postările de pe blog:

“s-a schimbat imaginea de pe frontispiciul paginii: e plasată o fotografie cu mine făcută în spaţiu deschis, în satul de baştină, în zona Codrilor; am simplificat şi concentrat la maximum sloganul care reprezintă esenţa tuturor declaraţiilor şi acţiunilor mele ca politician – „Pentru Moldova”; a apărut rubrica „Aforisme”, care va fi înnoită cu regularitate; există o galerie video, unde vor fi plasate imagini relevante în plan politic şi social, fie apariţii de-ale mele; este inserat un şir de link-uri utile, care e încă în stadiu de completare; marea majoritate a materialelor vor fi dublate în limba rusă, deci va exista componenta în rusă a blogului”

Deși pagina e creată pentru a avea caracter personal, puțin personal găsim aici, majoritatea lucrurilor fiind legate atât de cariera politică a lui Dodon, sau cea economică și apariția lui în media.

Despre interese, hobby sau alte chestii mai puțin serioase, domnul Dodon nu scrie.

Lucasenco Must Die este un blog pacifist și este destinat studenților lenoși de la USM, FJSC (cei ce trebuie o să înțeleagă).

Un loc de unde se poate de plagiat teme pentru acasă mai mult sau mai puțin originale.

 

Dacă vă place ce găsiți puneți link-ul blogului în Blogroll!