Fii lumina…

http://cupcini.com/2012/04/moe-kreshenie-moi-osoznannii-shag/

Viaţa, moartea şi învierea lui Hristos – iată ceea ce trebuie să ne preocupe gîndul, inima şi fapta în fiecare zi, dar mai cu seamă în zilele în care obişnuim să ne salutăm unii pe alţii cu cuvintele: „Hristos a înviat” şi „Adevărat a înviat”. Acestea nu sunt nişte cuvinte simple, aruncate la întîmplare, ci sunt cuvinte ce încadrează întreaga istorie a omenirii şi atunci cînd le rostim trebuie să avem în vedere acest lucru.

Zămislirea Lui Hristos, Mesia, a fost una supranaturală, însă nu i s-a găsit nici măcar o odaie mică şi curată în care să se fi născut. Ieslea, un tîmplar obosit şi o tînără fată l-au întîmpinat pe Împăratul Împăraţilor intrînd în această lume pentru care urma să moară. Şi avîndu-i ca părinţi pămînteşti pe Iosif şi pe Maria, a dus un mod de viaţă, pe cît se poate de obişnuit şi de sărac. Pînă la vîrsta de 30 de ani lumea din jur îl ştia ca fiind Isus, un om ca toţi oamenii, fiul lui Iosif tîmplarul. Doar cele petrecute între cei 30 şi 33 de ani ai Lui, ne vorbesc despre faptul că nu a fost un om obişnuit. Avea ca misiune ceea ce nimeni niciodată nu a avut şi nici nu va avea: primirea pedepsei noastre, a tuturor, pentru păcat. Şi ştiind că plata pentru păcat este moartea, putem să afirmăm că a fost născut pentru a muri în locul nostru. Cine din noi este gata să moară pentru cei dragi? Dar cine din noi este gata să moară în locul vecinului-alcoolic, sau în locul hoţului din oraş, sau în locul unui ucigaş? El, însă, a fost „străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”, a tuturor celor care au trăit vreodată, care trăiesc acum şi care vor trăi în viitor. Putea să renunţe. Avea destulă putere ca să-i înlăture pe soldaţii care-L batjocoreau, ca să-i oprească pe cei ce-i băteau cuiele şi chiar ca să se coboare de pe cruce. Dar n-a făcut-o, pentru că ne-a iubit mult şi pentru că marea Lui dorinţă a fost şi este de a ne vedea îmreună cu El în raiul lui Dumnezeu.

A murit. Cel ce a vindecat mulţi bolnavi, Cel ce a înviat mulţi morţi, Cel ce a hrănit cu cinci pîini şi doi peşti o mulţime de mai mult de 5000 de oameni, Cel ce vorbea mai înţelept decît cel mai mare înţelpt. A murit. Şi vestea morţii întotdeauna este una rea. Deaceea toţi cei ce-L iubeau s-au aflat într-o mare întristare. Cîtă durere a simţit Maria, mamă-sa, văzîndu-şi fiul schingiuit, bătut, batjocorit, răstignit şi mort!? Cîtă jale a fost în ochii fraţilor săi care au crescut împreună cu El!? Cîtă tristeţe şi frică a fost în inimile ucenicilor care L-au urmat!? Însă… mai avem şi o veste îmbucurătoare, o veste nemaipomenit de bună. Ştiţi care este aceasta? Hristos a înviat! Hristos, cu adevărat a înviat! Prin aceasta El a învins moartea. L-a zdrobit pe cel mai mare duşman al umanităţii – pe Diavol. În Mîinile lui Hristos se află cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor. Toată puterea şi mărirea este a Lui. Ai minunata şansă de a te lăsa condus de acest înţelpt, puternic şi măreţ Împărat al Împăraţilor şi Domn al Domnilor.

Se apropie sărbătoarea Paştelui. Sărbătoarea ce-mi serveşte drept un motiv în plus de a-mi reaminti tot ce a făcut Hristos personal pentru mine. El s-a lăsat răstignit pe cruce şi a murit pe atunci, pe cînd eu eram încă plină de metehne, eliberîndu-mă astfel din robia păcatului şi făcîndu-mă copil al lui Dumnezeu. Nu pentru că mi-aş fi cîştigat bunăvoinţa Lui prin fapte bune sau prin străduinţa de a-I face pe plac, ci pentru că mă iubeşte necondiţionat, mă iubeşte mai mult decît îmi pot eu imagina. El a înviat, rupînd legăturile morţii, oferindu-mi astfel şi mie posibilitatea de a mă renaşte împreună cu El la o viaţă nouă, curată, sfîntă, veşnică.

Se apropie sărbătoarea Paştelui. Şi vreau să-ţi spun: „Hristos a înviat!” Dar înainte de a-mi răspunde: „Cu adevărat a înviat”,  treci aceste cuvinte prin inima ta şi vezi dacă le găseşti acolo confirmare. Dacă nu… să ştii că ai o mare problemă, eşti rob al păcatului. Dacă da… nu cheltui timpul înfundînd cuptoare, pregătind bucate alese şi vopsind ouă pentru masa de sărbătoare, ci petrece-ţi clipele în rugăciune, meditează asupra relaţiei tale cu Dumnezeu, recunoaşte-l pe Hristos ca Domn şi Mîntuitor al vieţii tale şi vei gusta din fericirea pe care o poate oferi doar Isus Salvatorul.

M-am bucurat mult atunci cînd am primit în dar această poezie micuță de la fiica mea de 8 ani. Sunt cuvinte venite din inima ei.

 În această zi de sărbătoare,

                               Eu îți dăruiesc o floare,

                               Un poem și o felicitare,

                               Un pupic și o îmbrățișare.

Divinitatea lui Hristos a auzit strigătul fără speranţă al săracilor, acuzele amare ale celor abandonaţi, disperarea celor ce încearcă să se salveze singuri. (Max Lucado)

* * *

Sunt unul singur, dar nu sunt singurul. Nu le pot face pe toate, dar ceva tot pot să fac. Și, pentru că nu le pot face pe toate, nu voi refuza să fac acel lucru pe care îl pot face. (Edward Everett Hale)

* * *

Iertarea e forma supremă a iubirii. (Reinhold Niebuhr)

* * *

O viață de credință… ne ajută să-L vedem pe Dumnezeu în toate și ne pregătește pentru ceea ce e voința Lui. (Francois Fenelon)

* * *

Iartă! Nu contează cine pe cine a rănit primul. Contează numai să fii tu cel care întinde primul podul! (Max Lucado)

* * *

Tot ce am văzut mă pregătește să am încredere în Creator pentru ceea ce nu am văzut încă. (Ralph Waldo Emerson

* * *

Cele mai bune și mai frumoase lucruri din lume nu sunt nici vizibile, nici palpabile. Ele trebuie simțite. (Helen Keller)

* * *

Omul este cel care creează distanţa. Isus este Cel care construieşte punţile. (Max Lucado)

* * *

Nu-ți stă în putere să alegi cum sau cînd vei muri. Dar poți hotărî cum vei trăi. (Joan Baez)

* * *

Nu vedem lucrurile precum sunt ele, le vedem după cum suntem noi. (Anais Min)

http://cupcini.com/2012/02/tserkovi-eto-vajno-dlya-menia/

fragmente combinate din ”Dumnezeu S-a apropiat„ de Max Lucado

Cuvîntul S-a făcut trup și a locuit  printre noi plin de har și de adevăr.

Dumnezeu a intrat în lume sub forma unui copilaș.

Măreție – în mijlocul lumescului.

Sfințenie – în mizeria oilor.

Divinitate – intrînd în lume pe podeaua unui grajd, prin pîntecele unei adolescente și în prezența unui tîmplar.

Staulul duhnea cum duhnesc toate grajdurile. Din tavan coborau pînze de păianjen, iar un șoarece străbătea podeaua mizerabilă.

Un loc mai umil în care să se nască, nici că se putea găsi.

Dumnezeu – făt uman ?!

Creatorul vieții – creat ?!

Da ! Dumnezeu S-a apropiat !

Maria privi fața copilului. Fiul ei. Domnul ei. Maiestatea Sa. Ea știe că Îl ține în brațe pe Fiul lui Dumnezeu și-și amintește cuvintele îngerului precum că Împărăția Lui nu v-a avea sfîrșit. … Seamănă cu oricine, mai puțin cu un împărat. Fără mătase. Fără fildeș. Fără petrecere. Fără ovații. Dacă n-ar fi fost păstorii, nu era nici măcar vreun fel de recepție și dacă nu era un grup de cititori în stele, n-ar fi fost nici daruri.

Copilul Acesta a văzut tot universul. Într-o secundă Cel Atotputernic a devenit fragil. Cel Ce era Duh – a devenit ușor de străpuns. Cel Ce era mai mare decît întreg universul – a devenit un embrion. Cel Ce ține lumea cu un Cuvînt – a ales să devină dependent de îngrijirea unei tinere fete.

Da ! Dumnezeu S-a apropiat !

Maria atinge fața copilului, Cel mai frumos copil al cerului și…se roagă:

Dormi ușor, căci fierbințeala mîniei te paște deaproape.

Bucură-te de liniștea pătucului tău de copil, căci zgomotul confuziei te va copleși în viitor.

Dormiți în pace, mîini micuțe, căci deși aparțineți unui împărat, nu veți atinge nici aurul și nici mătasea, ci mîinile Tale sunt puse deoparte pentru o lucrare cu mult mai prețioasă:

Să atingi rana deschisă a leprosului.

Sa ștergi lacrima grea a văduvei.

Să rîcîi tărîna din Ghetsimani.

Destinul lor nu este să țină un sceptru, sau să salute din balconul unui palat, ci lor le este rezervat un piron roman ce le va înfige într-o cruce.

Dormiți ușor, ochișori micuți, căci în curînd ceața se va ridica și veți vedea mizeria pe care am făcut-o noi din lumea voastră.

Veți vedea goliciunea noastră – căci nu ne putem ascunde.

Veți vedea egoismul nostru – căci nu suntem în stare să dăruim.

Veți vedea durerea noastră – căci nu avem putere să vindecăm.

Taci!   Guriță mică din care va vorbi veșnicia.

Limbă mică ce în curînd va judeca pe cei morți și va defini îndurarea.

Buze trandafirii pe care aleargă un sărut de iertare pentru cei ce vor crede în Tine, dar și un sărut de moarte pentru cei ce Te vor renega.

Și… piciorușe micuțe…odihniți-vă, căci vă așteaptă mulți pași grei, odihniți-vă, căci milioane de oameni vă vor urma pașii.

Inimioară mică…inimioară sfîntă…ce pompezi sîngele vieții în univers. De cîte ori te vom mai frînge noi?

Vei fi sfîșiată de spinii acuzelor noastre.

Vei fi răvășită de cancerul păcatului nostru.

Vei fi strivită de greutatea propriei tale dureri.

Vei fi străpunsă de lancea respingerii noastre.

Dar… totuși… în acea străpungere…în acea ultimă sfîșiere a mușchilor și a membranelor…în acel ultim drum al sîngelui și al apei… Îți vei găsi odihna.

Mîinile Ți se vor elibera.

Ochii Tăi vor vedea dreptatea.

Buzele Tale vor zîmbi.

Iar picioarele Te vor duce acasă. Și acolo Te vei odihni din nou. De această dată în îmbrățișarea Tatălui Tău.

… În tot acest timp, orașul zumzăie. Comercianții nici nu realizează că Dumnezeu tocmai le vizitează planeta. Proprietarul hanului nici măcar n-ar crede că tocmai L-a trimis pe Dumnezeu în frig. Iar oamenii ar batjocori pe oricine le-ar spune că Mesia stă în brațele unei adolescente, chiar la marginea satului lor.

Toți cei care au ratat sosirea Maiestății Sale în acea noapte, nu au făcut-o din cauza vreunui rău sau a vreunui păcat, ci pentru că nu vegheau.

Puține s-au schimbat de două mii de ani încoace, nu-i așa ?

Dumnezeu S-a apropiat !

Maiestatea Sa. Împăratul Iudeii. Vulturul înălțat al veșniciei. Nobilul Amiral al Regatului. Toată splendoarea cerului revelată în trup de om. Într-un tandem uimitor un trup uman găzduiește divinitatea.

Haideți să stăm și noi pe podeaua rece și tare a peșterii în care S-a născut;

să pășim pe urmele lăsate de sandalele Sale;

să mirosim rumegușul din atelierul Lui de tîmplărie;

să suspinăm atunci cînd atingem rănile vindecate ale leprosului;

să lăsăm vocile noastre să se înalțe împreună cu laudele mulțimilor;

să încercăm Să-L vedem;

să plecăm capetele la picioarele-I străpunse și să ne alăturăm lui Toma, proclamîndu-L Domnul Meu și Dumnezeul meu.

Dumnzeu S-a apropiat de tine. Nu rămîne indiferent. Apropie-te și tu de El.

Дорогие друзья!

Христианская Церковь № 1 приглашает Вас на праздничные Рождественские программы:

Для маленьких детей во время концерта будет проведена специальная праздничная программа.

Места ограничены. Если вы желаете попасть на концерт, необходимо зарегестрироваться по

тел. 7 33 33 или 0 671 80 700, или по e-mail: pastor@crestin.md

Концерт будет транслироваться в прямом эфире на сайте.

В программе: детские рождественские песни и стихи, театральное выступление.

Все дети, посетившие программу, получат Рождественские подарки.

“Vreau să fiu liberă, să hotărăsc singură ce am de făcut!” Vă este cunoscută această frază? Mie da, îmi este foarte cunoscută. Acestea sunt cuvintele pe care deseori, în certuri, le aruncam în faţă părinţilor mei. Şi sunt sigură că mulţi tineri astăzi fac la fel.

Libertate – este un cuvînt îndrăgit de toţi. Spre libertate tindem, la ea aspirăm, pentru ea luptăm şi chiar murim. Ne place să zicem şi să gîndim că suntem liberi în ceea ce facem. De fapt, aşa şi este. Doar că atunci cînd spunem asta avem în vedere gustul dulce al libertăţii, ignorînd acel fapt că ea poate să aibă şi gust amar. Adevărul este că putem alege multe, însă în limita a două căi: calea care duce spre rai şi calea care duce spre iad. Nu există o cărare de mijloc pe care poţi păşi singur, fiind condus doar de sine. Sau te laşi condus de Domnul, sau te laşi condus de diavol ?! Şi…..Da! Eşti liber de a alege una din aceste două căi.

A trecut ceva timp pînă am înţeles acest lucru. Mi se părea că sunt liberă, dar concluzionaţi singuri cum era libertatea mea la gust: aveam un gol adînc în inimă, iar tulburarea sufletească era nespus de mare. Nu! Nu pentru că aş fi avut o copilărie nefericită sau ani de tinereţe grei, din contra – am avut cea mai paşnică, mai frumoasă şi mai plină de bucurii copilărie pe care ar putea să şi-o dorească un copil şi cei mai lipsiţi de griji ani de studenţie. Însă…mulţimea de prieteni din jurul meu, relaţiile ce nu mă obligau la nimic, lipsa grijilor, libertatea în acţiuni, lipsa de responsabilitate, păşirea într-un pas cu semenii şi distracţiile la maximum nu-mi aduceau fericirea, ba mai mult decît atît, nici umbră de fericire nu era într-un astfel de mod de viaţă. Trăiam cum doream, hotăram singură ce este bine pentru viaţa mea. Dar,… credeţi-mă, că nu gustul dulce al acestei libertăţi m-a pus în genunchi în faţa lui Dumnezeu, pentru că fără Domnul, toate în această lume au gust amar. Şi cît de liber şi de independent nu ţi-ar părea că eşti, să ştii că mîinile îţi sunt înlănţuite cu lanţuri pe care refuzi să le observi.

Deseori mă gîndesc la viaţa mea de pînă la întîlnirea cu Hristos şi acum, fiind la lumină îmi dau seama cît de dens era întunericul în care mă aflam, acum, fiind liberă în Hristos îmi dau seama că mulţi ani de-a rîndul am fost în robia păcatului. Acum, nici nu-mi pot imagina cum puteam să trăiesc fără un scop bine determinat, fără nădejde, fără apărare şi fără încredere în Creator, departe de familia în care Dumnezeu este Tată şi de casa în care El este stăpîn. Nu-mi place să-mi amintesc de acele timpuri, dar iertarea pe care mi-a oferit-o Hristos, prin credinţa în Numele Lui, mă motivează să nu dau uitării trecutul, ca să nu dispreţuiesc cumva răscumpărarea care mi-a fost oferită.

Eşti liber să alegi moartea sau viaţa, binecuvîntarea sau blestemul, robia păcatului sau libertatea în Domnul şi nimeni altul nu poate face acest lucru în locul tău. Părinţii mei, care sunt pocăiţi, plîng mult pentru fratele meu, care nu vrea să-l primească pe Hristos în inima lui. Ei pot să plîngă pentru el, pot să se roage Domnului pentru el, pot să-i ofere ajutor şi sprijin, dar niciodată nu vor putea alege în locul lui calea pe care vrea s-o urmeze.

Eu am ales viaţa, binecuvîntarea şi libertatea în Hristos. Este rîndul tău să decizi!

Дорогие друзья!

 В рамках благотворительного проекта «С любовью к нашему городу» Христианская Церковь №1 г. Купчинь проводит бесплатную медицинскую клинику с предоставлением квалифицированной медицинской консультации, медикаментов и очков для чтения. Запись на клинику производится на христианских программах

с 25 по 29 сентября в 18.00 в здании церкви.

Мы будем рады оказать посильную помощь Вам, а также вашим друзьям и знакомым.

Справки по тел. 7 33 33; 0 671 80 700