Interviu cu Elena Cebotari,bibliotecară la Biblioteca Științifică a Universității de Stat Alecu Russo din orașul Bălți.
Elena Cebotari are 38 de ani și este de origine din satul Nicoreni, Drochia. Lucrează de 15 ani bibliotecară profesie despre care spune că este una dintre cele mai interesante.,,Actualmente, bibliotecile sunt pe drept cuvânt cenușăresele societății, sperăm ca lucrurile să meargă în mai bine ”,spune ea.
Bantea Denis -În ce moment al vieții dumneavoastră ați decis că trebuie să deveniți bibliotecar?
Elena Cebotari -După absolvirea școlii din satul Nicoreni, din nordul Basarabiei, am plecat la Chișinău să dau admiterea la facultate. Eram tentată că voi deveni judecătoare dar m-am decis să candidez la filologie,specialitatea biblioteconomie. Mai târziu am ajuns la Bălți.
B.D.-Care au fost persoanele care v-au marcat destinul, care v-au determinat să alegeți biblioteconomia?
E.C.-În primul rând mama, pe care o respect foarte mult și care este o femeie deosebită. Personalitățile marcante ale neamului românesc, scriitorii clasici, toți au avut un rol și influențe asupra vieții, profesionale,personale. De fiecare dată am învățat de la ei.
B.D.-Credeți că tinerii contemporani se mai află în căutarea unor modele de viață ?
E.C.-Trăim într-o lume a imaginilor, a V.I.P.-urilor, a modelelor glamour.Tinerii sunt debusolați dar vor să se afirme, să reușească în această lume care se shimbă.Tinerii, chiar au nevoie de modele demne de urmat.Rolul bibliotecilor și al bibliotecarilor este să promoveze anume personalitățile în care se pot regăsi, care i-ar putea cultiva.Ei sunt la vârsta căutărilor, dar și la cea a formării profesionale și personale și foarte mult depinde pe cine urmezi.
B.D.-Care este statutul bibliotecarului contemporan, acum când trăim într-o societate guvernată de accentuate interese politice și condusă de legi economice și financiare?
E.C.-Are statutul pe care vrea să-l aibă.Aceasta este opinia mea,n-o impun nimănui.Profesiunea noastră, conform misiunii pe care o are, se identifică cu interesele societății.Dacă situația țării este deplorabilă,a bibliotecarului e și mai precară.În această situație mulți dintre noi îmbracă haine de victimă a societății și se tânguie.Eu îmbrac haine de sărbătoare și impun cultul cărții.
B.D.-Care este situația bibliotecilor din Republica Moldova? Se ridică ele la înălțimea standardelor europene?
E.C.-Câțiva ani în urmă ,împreună cu Institutul de Biblioteconomie din Berlin,am organizat un seminar ,,Managementul de bibliotecă’’.Specialiștii veniți din Germania au recunoscut profesionalismul bibliotecarilor noștri,nivelul european al bibliotecii noastre.
B.D.-Cum considerați ce trebuie să facă bibliotecarii, specialiștii în biblioteconomie, directorii de biblioteci, scriitorii și oamenii de cultură în general, pentru ridicarea prestigiului bibliotecilor în societate?
E.C.-Trebuie să recunoaștem că templul nostru s-a cam erodat.Noi, bibliotecarii, suntem în mare măsură vinoveții.Noi am permis erodarea lui. Deci,să ne suflecăm mânicele și să-I consolidăm temelia,noi oamenii bibliotecii.Pentru că oamenii realizează obiectivele bibliotecii; obțin performanța bibliotecii; asigură eficiența bibliotecii; susțin comunicarea în bibliotecă și în exteriorul ei; creează cultura bibliotecii; clădesc reputația bibliotecii,în fine, bibliotecarii sunt biblioteca.
B.D.-În încheiere, vă rog să adresați un mesaj cititorilor care să le trezească setea de carte.
E.C.-Tuturor succese și realizări! Orice cititor este binevenit, noi bibliotecarii vom fi mereu bucuroși să vă primim.Nu uitați,biblioteca este pentru voi iar bibliotecarii sunt angajați pentru ca voi să găsiți răspunsuri la toate problemele voastre.
.
.S-au arătat indignați de faptul că Ghimpu își permite să plece în vizite peste hotare:,,interesant ce naiba a căutat nu demult în România dacă nu-i președinte de stat”. Am încercat să le explic că-i interimar, că nu are…n-aveai cui. Studenții, tineri, neliniștiți nu sunt foarte interesați de o astfel de temă. ,,După 7 aprilie 2009 lucrurile s-au schimbat mult în bine, dovadă este și apariția acestor 2 televiziuni noi, Publika și Jurnal. Cred că presa este destul de liberă, însă nu cât ar trebui”, spune Alexandru, student în anul 2 la drept. Bătrânii fug de întrebări, de răspunsuri…ba că nu-interesează, că n-au timp, că a fost mai bine cândva, că…că. Terorizând așa lumea în piața Vasile Alecsandri s-a apropiat de mine o doamnă cu fuste înflorate și foarte bronzată. A spus că-mi răspunde la orice întrebare numai să-i dau ceva mărunțiș că are nuștiu câți copii acasă care trebuiesc hrăniți. I-am dat fără s-o mai întreb de libertetea presei. Nu vreau să par rasist dar nu cred că urmărește presa. Mda,un simplu sondaj la care trebuie să răspunzi prin da sau nu, fără cameră și fără microfon și atâta ostilitate din partea oamenilor. E grea profesia de jurnalist, dar plăcută 
